Acvariul dulcicol si acvariul marin
In acest articol doresc sa fac o paralela intre un acvariu dulcicol si unul marin, fara insa a avea intentia de a discredita vreunul dintre acestea. In general numarul acvaristilor ce au un acvariu marin este mult mai mic fata de cei ce poseda un acvariu dulcicol iar aceasta se intampla din diverse motive precum costurile reduse, usurinta intretinerii si disponibilitatea mare a pestilor si plantelor dulcicole. Acvariile marine insa sunt mai complexe, mai greu de intretinut, nu toate magazinele specializate in acvaristica poseda pesti sau nevertebrate marine si bineinteles, cele marine sunt mai scumpe.
Atat acvariile dulcicole cat si acvariile marine pot avea diferite teme, adica pot imita anumite ecosisteme din diferite regiuni tropicale ale lumii. Temele consecrate acvaristicii dulcicole sunt: cichlide africane (cu mai multe subdiviziuni: Malawi, Tanganyika, Victoria si Congo), cichlide sudamericane (cu multiple subdiviziuni: Discus, cichlide pitice, cichlide mari, etc), acvarii de Cyprinidae asiatice cu specii de pesti apartinand in special genului Puntius, acvarii plantate, acvarii cu predatori si multe altele.
Temele acvariilor marine sunt ceva mai reduse ca numar, de inteles dat fiind faptul ca acvaristica marina este accesibila majoritatii acvaristilor relativ recent, insa cu siguranta acestea se vor dezvolta exploziv in urmatorii ani. Printre tipurile de acvarii marine se numara acvariile doar cu pesti, doar cu pesti si piatra vie sau cele de tip recif, bineinteles acestea pot fi categorisite in functie de originea geografica a speciilor, spre exemplu acestea pot imita recifuri sau alte ecosisteme marine ale Marii Bariere de Corali, Marii Caraibelor, Marii Rosii, Indonezia sau din Europa.
Daca in cazul acvariilor dulcicole se poate folosi apa de la robinet, apa de ploaie, apa de fantana fara a crea mari probleme, in cazul acvariilor marine lucrurile sunt putin mai complicate. Apa de la robinet este mult mai accesibila si poate fi folosita cu succes in aproape toate tipurile de acvarii, aceasta insa trebuie lasata la declorinat in prealabil intr-un vas cu gura larga o perioada de aproximativ 48 ore. Acest lucru este necesar pentru a se permite eliminarea excesului de clor din apa, deoarece apa de la robinet contine mai mult clor decat este in mod normal necesar pentru a omori germenii ce ar putea patrunde in caile de transport ale apei. Folosirea unei cantitati prea mare de apa cu o concentratie ridicata de clor intr-un acvariu dulcicol va omori algele si bacteriile benefice acestuia ducand in cele din urma la deciclarea acestuia.
Apa marina trebuie sa aiba o anumita concentratie de substante minerale dizolvate iar acest lucru se rezolva prin dizolvarea in apa a sarii speciale pentru acest scop. Apa insa trebuie sa fie trecuta mai intai printr-un sistem de osmoza inversa si eventual si printr-un filtru UV pentru a ne asigura ca nu exista agenti patogeni prezenti in aceasta. Chiar si la completarea acvariului cu apa ca urmare a evaporatiei sau a schimburilor partiale de apa trebuie sa fie folosita apa de osmoza si unde este cazul filtrate cu ajurotul razelor UV.
Monitorizarea parametrilor apei este esentiala in cazul acvariilor marine. In cazul acvariilor dulcicole nu este absolut necesara monitorizarea stricta a parametrilor apei, desi binevenita, astfel ca un acvariu dulcicol poate fi intretinut cu succes testand apa o data pe luna sau chiar mai rar. In mod natural apa dulce suporta variatii mari (comparativ cu cea marina) iar speciile pot suporta aceste variatii. In cazul acvariilor marine este obligatorie testarea apei cat mai des, saptamanal sau chiar zilnic deoarece apa marina este mult mai stabila si este supusa in mod natural la variatii foarte mici ale parametrilor sau esentiali, deci si speciile prezente in apa marina vor fi mult mai pretentioase la calitatea apei.
Instalarea unei carantine este mult mai importanata in cazul acvariilor marine, insa in cazul acvariilor dulcicole acesta nu este absolut necesara insa recomandata. In cazul acvariilor de apa sarata, atat pretul ridicat cat si disponibilitatea scazuta a pestilor face ca instalarea unei carantine sa devina aproape obligatorie. Carantina poate fi realizata foarte simplu, dintr-un acvariu steril (fara substrat, piatra vie sau alte obiecte ornamentale) care sa imite conditiile acvariului principal, in care pestii vor fi tinuti o perioada pentru ca acvaristul sa se asigure ca acestia nu sunt bolnavi si nu poarta paraziti ce ar putea provoca neplaceri prin patrunderea lor in acvariul principal. Daorita faptului ca majoritatea pestilor si a nevertebratelor marine sunt capturate direct din ocean face ca acestia sa fie mult mai dispusi acestor boli si paraziti decat cei de apa dulce, care sunt in general inmultiti in captivitate. Exista insa si pesti marini inmultiti in captivitate insa acestia sunt mai rari si mai scumpi decat cei capturati.
Hranirea pestilor marini este mult mai dificila decat a celor dulcicoli. Pestii dulcicoli, fiind inmultiti in captivitate generatie dupa generatie, sunt obisnuiti cu hrana artificiala de tipul granulelor sau a fulgilor insa cei marini, in special cei capturati pot fi mai greu convinsi sa se hraneasca astfel. Obisnuirea pestilor marini cu hrana artificiala poate dura chiar si cateva luni in care acestia sunt hraniti cu hrana vie, hrana congelata si hrana uscata si apoi hrana artificiala, in functie de specie, unii sunt mai incapatanati altii mai cooperanti.
Nevertebratele dulcicole accesibile acvaristilor sunt relativ putine si acestea se rezuma in cele mai multe din cazuri la melci, cateva specii de creveti si raci si cateva specii de scoici, insa in cazul acvariilor marine, nevertebratele disponibile sunt mult mai numeroase, de la creveti, homari, crabi, anemone, viermi penati, corali, scoici, melci, stele de mare si arici de mare la meduze si caracatite, din numeroase specii si cu numeroase variatii coloristice.
Acvariul marin este mult mai colorat decat un acvariu dulcicol. Un acvariu dulcicol poate fi foarte colorat, existand specii de plante cu nuante diferite de verde, rosu, caramiziu, maro si altele. Pestii dulcicoli pot fi si ei viu colorati, cu nuante de rosu, negru, albastru, galben si altele. Pestii si nevertebratele marine sunt insa mult mai viu colorate, cu culori apartinand intregului spectru vizibil iar limita acestora, pe corpul pestilor este mult mai bine conturata decat in cazul pestilor dulcicoli. Aceasta diferenta intre pestii dulcicoli si pestii marini se datoreaza turbiditatii apei, adica daca apa dulce se gaseste in general in rauri si lacuri, aceasta are o turbiditate ridicata datorata suspensiilor, astfel ca pestii nu comunica la fel de bine ca cei marini prin colorit (insa comunica). Apa marina insa este mult mai clara, mai limede astfel ca un peste viu colorat poate fi observat de la o distanta mai mare si acestia comunica mult mai intens prin colorit.
Ecolog Stelian Valentin Stanescu,
Comunitatea Acvarii de vis
