Aerarea apei artificial

In functie de specie, pestii pot respira in mai multe modalitati, cele mai intalnite metode fiind prin separarea oxigenului dizolvat din apa cu ajutorul branhiilor, atentie este vorba de cel dizolvat, nu cel din formula chimica H2O a apei, si prin inhalarea aerului atmosferic si separarea oxigenului cu ajutorul intestinului puternic vascularizat ori printr-un asa-numit labirint, in cazul pestilor din familia Anabatidae.

          In natura, dizolvarea oxigenului in apa are loc la suprafata, in zona de contact cu atmosfera, pur si simplu, prin micile unde ale apei, sau prin valuri, cu cat miscarea este mai puternica, cu atat de dizolva mai mult oxigen in apa.

          De retinut insa este faptul ca, continutul de oxigen dizolvat in apa este in stricta dependenta cu temperatura, astfel ca o apa rece va avea mai mult iar una calda mai putin oxigen dizolvat. De exemplu intr-un acvariu cu apa dulce, daca continutul in oxigen la temperatura de 5ºC este de circa 15 mg/l, la 25ºC oxigenul se va reduce pana la 8mg/l.

          In natura, densitatea pestilor este mult mai mica decat cea din acvariu, insa chiar si asa daca nu sunt foarte multi aerarea nu este strict necesara dar recomandata si ea se poate face cu ajutorul unor vibratoare (pompe de aer).

          Vibratorul sau pompa de aer este un dispozitiv actionat electric, care cu ajutorul unui electromagnet ce actioneaza in mod alternativ asupra unei lame metalice care este in legatura cu o membrana elastica fixata la o cutie. Aceasta cutie are doua valve, una de intrare si una de iesire a aerului iar prin presarea alternative a membranei de cauciuc se obtine un flux de aer continuu spre un mic tub, unde se conecteaza furtunul ce va conduce aerul spre acvariu. Pe acest furtun este bine sa adaugam un robinet pentru a putea regla debitul de aer catre acvariu.

          In acvariu, la capatul furtunului de va fixa un difuzor, acesta este adesea o piatra poroasa ce va sparge aerul in mai multe bule mici. Difuzorul poate avea mai multe forme, unele mai potrivite pentru un acvariu si altele mai putin. Exista spre exemplu, o piatra poroasa, dreptunghiulara, puternic alungita ce va forma o perdea de bule de aer. Altele se conecteaza la o scoica iar pe masura de scoica se umple cu aer, se deschide si aerul se ridica la surpafata.

In cele mai multe cazuri, in acvariile ce imita zone geografice, pietrele poroase sunt ascunse in spatele obiectelor de decor sau in spatele plantelor pentru a fi cat mai putin evidente, zarindu-se doar o parte din coloana de bule ce se inalta.

          O data instalat sistelul de aerare in acvariu nu trebuie decat sa amplasati vibratorul deasupra nivelului apei pentru ca, in cazul intreruperii functionarii pompei exista riscul ca apa sa se reintoarca pe furtun si sa curga din acvariu. Alternativa amplasarii vibratorului la inaltime este montarea, pe lungimea furtunului a unei valve ce permite trecea gazului sau a lichidului intr-un singur sens.

 

Ecolog Stelian Stanescu, comunitatea Acvarii de vis