Anemone
Pe langa celelalte nevertebrate intalnite intr-un acvariu marin, anemonele se bucura de o mare popularitate intre acvaristi in special datorita convietuirii lor cu pestii-clovn (Fam. Pomacentridae). Aceste organisme sunt nevertebrate acvatice ce fac parte din Filum Cnidaria, clasa Anthozoa ordinul Actiniaria si Ceriantharia. In acest ordin se incadreaza 46 de familii, insumand cateva sute sau chiar mii de specii de anemone.
Anemonele au fost pastrate in captivitate pentru prima data in anul 1881, insa acestea au deveni accesibile acvariilor publice si apoi posesorilor de acvarii private abia in mijlocul secolului XX cand, datorita dezvoltarii mijloacelor de transport naval, aerian si terestru, s-a redus timpul transportului. Desi se poate crede ca sunt fragile, aceste organisme se pot apara cu ajutorul tentaculelor pe suprafata carora se gasesc celule urzicatoare numite nematociste, cu ajutorul acestor tentacule, anemonele isi captureaza prada, constand in cele mai multe dintre cazuri din particule purtate de apa insa se pot hrani si cu pesti. O data ajunsa in acvariu, dupa aclimatizare o anemone poate fi chiar foarte rezistenta si, unele specii sunt chiar considerate o pacoste in acvariu datorita faptului ca se inmultesc rapid, sunt foarte rezistente si ocupa spatiul ce ar putea altfel fi ocupat de corali sau alte anemone.
Anemonele se gasesc in apele marine, in apropierea tarmului peste tot in lume, traiesc in ape putin adanci, in recifuri de corali dar si in zonele abisale, acestea din urma neintrand in catgoria de interes a acvaristicii…inca, nu se stie, poate ca intr-o buna zi acvaristica va avea o noua ramura - acvaristica abisala. Anemonele duc o viata bentala, adica traiesc fixate pe roci, stanci sau alte suporturi de pe fundul apei. In acvariu acestea se pot deplasa pana cand isi gasesc un loc potrivit, cu curent moderat care va purta hrana catre aceasta. Corpul anemonelor prezinta simentrie radiara, insa diferentele dintre specii sunt mari si pot consta atat in culoare si dimensiuni, putand varia intre 2.5cm si 1.8 metri in diametru, cat si in proportiile corpului.
Ciclul de viata al unei anemone este mai complicat decat al unui peste, pasari sau a unui mamifer prin faptul ca ele prezinta si reproducere asexuata. Astfel ele se reproduce sexuat prin eliberarea gametilor in masa apei, care dupa fecundare devine o planula care se va stabili pe substrat, se va dezvolta si va deveni un polip. Polipul dupa o perioada poate fi capabil de inmultire sexuata sau asexuata. Prin inlultirea asexuata, se intelege un proces de inmultire prin care rezulta doi indivizi identici din punct de vedere genetic. Astfel reproducerea asexuata la anemone se poate realiza prin inmugurire, cand pe corpul unei anemone-mama creste o anemona-fiu care se va separa apoi si se va distanta de anemone-mama, se mai poate realize prin fisiune, adica prin diviziune, atunci cand individul adult se separa in doua jumatati identice sau, ultima metoda prin regenerare, atunci cand, datorita unor factori externi, anemona a fost vatamata, rupta spre exemplu se o furtuna, partile supravietuitoare se pot renenera rezultand astfel mai multi indivizi.
Diversitatea speciilor si tipurilor de anemone este uimitoare, insa se remarca doua ordine: Actinaria si Ceriantharia.
Ordinul Actinaria cuprinde anemonele “adevarate”. Acestea au un disc adeziv folosit pentru a se fixa se mediu, de stanci sau pietre si corp cilindric sau columnar, gol pe interior. Discul bucal este inconjurat de tentacule ce contin celule urzicatoare, nematociste.
Ordinul Ceriantharia cuprinde anemone supranumite tubulare. Acestea sunt animale solitare care se pot retrage la nevoie in interiorul unor tuburi ingropate in sedimente.Cele doua tipuri de anemone sunt asemanatoare insa cele din acest ordin au corpul puternic alungit, adaptat pentru a se fixa prin ingropare. Acestea nu prezinta discul adeziv iar tentaculele din jurul discului bucal sunt scurte, urmand spre exterior un alt rand de dentacule, mai lungi.
Majoritatea anemonelor traiesc in simbioza cu o categorie de alge marine numite Zooxanthellae. Aceste alge realizeaza fotosinteza iar resturile acestor alge sunt folosite de catre anemone ca sursa de hrana, deoarece fotosinteza se realizeaza doar in prezenta luminii, anemonele vor avea nevoie de lumina pentru a trai, insa in mod indirect prin intermediul algelor Zooxanthellae. Aceste alge au de regula o culoare maronie, iar o anemone de culoare alba sau albicioase inseamna ca aceasta prezinta mai putine astfel de alge, ceea ce insemna ca ar putea muri.
Pe langa aceasta sursa de hrana, anemonele sunt organisme carnivore, ele se vor hrani cu aproape orice organism pe care il pot dobori cu ajutorul tentaculelor, adesea cad victime ale anemonelor pesti mici, crabi, viermi, creveti, copepode, isopode, amfipode, larve de pesti si altele. Cu ajutorul acestor tentacule anemonele isi prind prada ce va muri otravita de nematociste si apoi o directioneaza prin orificiul bucal in corpul anemonei unde va fi usor digerata.
Anemonele necesita lumina pentru a trai, deoarece in lipsa luminii, Zooxanthellae vor muri iar scaderea populatiei de alge din interiorul anemonelor poate duce la moartea acesteia. In general sunt suficienti intre 2 si 5 wati la 4 litri de apa insa se prefera de cele mai multe ori un watt la un litru. In ceea ce priveste culoarea luminii se prefera o culoare cu o tenta albastruie oferita in special de catre sistemele de iluminat metal halide.
Anemonele prezinta si predatori si este necesar sa cunoastem ce categorii de organisme se hranesc cu anemonele pentru a nu le asocia intr-un acvariu. Predatorii nu sunt multi deoarece anemonele prezita un sistem de aparare foarte eficient, ele urzica iar daca asta nu da roade, atunci ele se pot retrage in interiorul corpului. Printre animalele care se hranesc cu anemone se numara unele specii de nudibranhiate, melci, pesti si stele de mare.
