Acasa » Articole » Brachygobius nunus

Brachygobius nunus

Citit de: 1809 ori | Categorie: Apa sarata - Pesti si nevertebrate
brachygobius-nunus

    Genul Brachygobius cuprinde in jur de 10 specii de guvizi, care sunt numiti generic guvizi Bumblebee ( bondar) datorita coloratiei lor de negru cu galben. Una dintre cele mai raspandite specii ale genului Brachygobius sp. este specia Brachygobius nunus, aceasta specie prezinta patru dungi verticale negre, pe un fundal galben auriu. Denumirea de Brachygobius nunus provine din limba greaca, insemnand “guvid mic”.  Ca si celelalte specii de guvizi, inotatoarele pectorale ale acestora au fuzionat si formeaza un fel de ventuza care ii ajuta sa se mentina pe pozitie, in curenti puternici de apa, astfel folosindu-se de inotatoarele pectorale, ei se pot fixa pe stanci si alte suprafete din acvariu, inclusiv pe geamul acestuia. Brachygobius nunus se poate diferentia de celelalte specii prin faptul ca inotatoarea anala prezinta sapte radii si una intarita, semanand foarte mult cu un spin.

    Acesti guvizi sunt originari din Asia, mai exact din India, Tailanda, Borneo si Malaysia  unde traiesc in esturare si mlastini saraturate, ei pot supravietui si in apa dulce insa prefera conditiile de salinitate moderata, deci sunt recomandati acvariilor cu apa salmastra sau chiar sarata. Nu sunt pesti de talie mare, putand ajunge pana la doar 4cm in lungime la maturitate, se va avea in atentie acest fapt atunci cand se va stabili impreuna cu ce pesti vor fi tinuti in acvariu.

    In vederea inmultirii acestor pesti, ca si in cazul multor alte specii se recomanda achizitionarea acestora in numar de 6-10, de la o varsta frageda, apoi se vor creste impreuna iar din acestia se va alege o pereche. Datorita taliei lor reduse, nu necesita acvarii foarte mari, putand fi tinuti in acvarii de aproximativ 50 de litri, defapt in cele mai multe dintre cazurile de reproducere a acestor guvizi in captivitate, au fost crescuti in acvarii mici. Acest acvariu trebuie sa fie decorat cu numeroase scoici, melci, stanci etc, care sa formeze cat mai multe ascunzatori. Aceste ascunzatori permit pestilor sa se retraga daca se simt amenintati, le ofera o mai mare incredere in spatiul lor de viata si vor deveni mai increzatori, vor avea un comportament cat mai aproape de cel natural.

    Apa acvariului poate fi dulce, insa apa dulce nu este ideala pentru Brachygobius nunus, ei putand supravietui insa nu vor prospera cu adevarat. In general este bine ca acestia sa fie tinuti in apa salmastra, iar aceasta poate fi realizata prin introducerea unei lingurite de sare la fiecare litru de apa. Inainte de reproducere, acesti guvizi vor fi hraniti cu hrana vie din abundenta, avand insa grija ca resturile de hrana neconsumata sa nu dauneze calitatii apei si se mai poate adauga un plus de sare de inca o lingurita pe litru. Se recomanda ca apa acvariului sa fie bine filtrata si sa se realizeze schimburi partiale de apa frecvente deoarece acestea impreuna cu hrana din abundenta si cu cresterea salinitatii favorizeaza depunerea icrelor.

    Hranirea guvizilor Brachygobius nunus este foarte importanta, fiind unul din factorii decisivi in inmultirea cu succes a acestora. Ei pot fi hraniti cu fulgi si granule insa se recomanda, in special inainte de depunere hranirea cu hrana vie sau congelata, precum Artemia salina, Daphnia sau whiteworms. Este bine ca dieta lor sa fie cat mai variata cu putinta, este chiar recomandat sa ii rasfatati putin in materie de hrana. Desi hrana congelata este foarte hranitoare, pentru un mai mare grad de reusita se recomanda hrana vie.

    Dupa indeplinirea tuturor conditiilor mai sus mentionate, exista o mare posibilitate ca pestii sa inceapa sa depuna icre. In aceasta perioada masculii isi vor schimba radical coloritul, dungile lor negre aproape ca dispar in favoarea coloritului galben-auriu si vor deveni mai activi, vor inota mai mult si se vor ascunde mai putin. Femelele nu isi vor schimba coloritul insa datorita dezvoltarii icrelor acestea vor capata o forma mai rotunjita, in zona abdominala.

    Masculul va alege o ascunzatore, un fel de pestera, un intrand in gramada de stanci pe care o va pazi si in care va incerca sa convinga o femela fertila sa intre. O data intrata, femela va depune icrele in partile superioare ale ascunzatorei, pe tavan si pe pereti iar apoi masculul va pazi aceasta ascunzatoare, asigurandu-se ca nici un alt peste nu se va apropia prea mult. Ponta poate numara intre 150 si 200 de icre in functie de varsta si de activitatea reproductiva a perechii, in special a femelei depunatoare. Aceste icre vor ramane atarnate de tavanul ascunzatorii pana ce vor aparea alevinii.
   
    Alevinii sunt mici, transparenti cu o nuanta de argintiu, acestia vor fi capturati si mutati in alt acvariu sau se va captura perechea depunatoare si se vor creste alevinii in acest acvariu. Separarea alevinilor de adulti are loc din cauza faptului ca masculul nu se va mai ingriji de ei si mai mult acesta, impreuna cu alti pesti ar putea sa se hraneasca cu micile larve.

    Daca se alege varianta capturarii alevinilor si mutarii lor intr-un alt acvariu, acesta nu trebuie sa fie foarte mare, un acvariu de 20 de litri fiind perfect. Apa din acest acvariu trebuie sa fie provenita din acvariul in care au fost depuse icrele iar filtrarea poate fi asigurata de un burete conectat la o linie de aerisire a apei. Salinitatea trebuie sa fie mentinuta constanta deoarece micile larve se vor adapta foarte greu la variatiile acesteia, de fapt ideal este ca nici un parametru important al apei sa nu prezinte fluctuatii majore. In vederea asigurarii unei ape curate, se vor realiza schimbari partiale de apa, in cantitati mici insa dese.

    Puii sunt mici si vor putea fi hraniti doar cu hrana lichida sau cu viermi de otet insa dupa doar cateva zile acestia vor fi destul de mari pentru a se hrani cu nalupi de Artemia salina. Dupa cateva saptamani, puii vor incepe sa adopte coloratia de adult, dungi negre pe fundal galben-auriu si se vor atasa de diferite suprafete asemeni adultilor. Pe masura ce cresc acestia isi vor petrece din ce in ce mai putin timp inotand in masa apei si vor aborda un stil de viata bentonic. Se vor dezvolta relativ rapid iar in doar doua luni, in conditiile in care vor fi hraniti corespunzator, ei vor ajunge la sau chiar vor depasi un centimetru, destul de mult tinand cont de faptul ca la maturitate vor avea doar 4 centimetri.

Alte articole din categoria apa sarata - pesti si nevertebrate
stichodactyla-helianthus Stichodactyla helianthus

Stichodactyla helianthus este o specie de anemona covor care se gaseste in apele de mica adancime , cuprinse intre 1 pana la 10 m adancime dar se mai intanleste si in zonele ...

Categorie: Apa sarata - Pesti si nevertebrate | Citit de: 2110 ori | Continuare articol »
stichodactyla-haddoni Stichodactyla haddoni

Stichodactyla sp. sunt cunoscute si sub numele de anemone covor, acestea sunt vietati uluitoare atat prin forma cat si prin comportament, cu toate acestea Stichodactyla sp. ...

Categorie: Apa sarata - Pesti si nevertebrate | Citit de: 2519 ori | Continuare articol »
loading
Categorii articole acvaristica
Utilizatori
Oferta acvarii
Contact

Telefon: 0765.262.525
Email: contact
Cere o oferta de pret »

Chestionar

Iti doresti schimbarea siteului cu o verisune mai noua?

Voteaza » Vezi toate poll-urile »
Stiati ca?

Linia laterala este organul senzorial mecanic al pestilor si al unor amfibieni. Se compune dintr-un canal care se extinde, incepand de la cap, pe ambele parti a corpului. In canal se gasesc celule de par perceptive. Cu aceste celule, animalele percep fluxul prin miscari in apa (de exemplu pradatorii sau chiar prada).