Clownfish

       Clownfish, anemonefish sau pestii-clovn ori pestii-anemone sunt pesti care apartin subfamiliei Amphiprioninae, din familia Pomacentridae. In prezent sunt cunoscute 28 de specii, majoritatea incadrandu-se in grnul Amphiprion. Acesti pesti pot fi foarte usor recunoscuti indiferent de colorit, ei sunt singurii care se adapostesc printre tentaculele urzicatoare ale anelomelor, fara a se rani.

       La modul general, acestia pot fi intalniti doar in apele tropicale, in oceanul Indian sau Pacific, cu precadere in Marea Bariera de Corali si Marea Rosie insa fiecare specie are o distributie mai mare sau mai mica. Acestia traiesc printre corali, deci la adancimi mici, sunt activi in timpul zilei iar in caz de pericol acestia se retrag sub adapostul anemonei.

       Toate speciile de clownfish traiesc in grupuri mici, unde exista o ierarhie bine stabilita. Cea mai mare femela, cea mai agresiva se afla in varful ierarhiei, dupa ea urmeaza masculul, acestia formeaza singura pereche reproducatoare a grupului. In cazul in care fie femela, fie masculul moare, atunci urmatorul peste din ierarhie ii ia locul, acest lucru este posibil datorita faptului ca ei sunt hermafroditi, adica isi pot schimba sexul.  Toti pestii se nasc masculi iar pe masura ce cresc ei se vor schimba in female, exceptie facand acei masculi care urca direct pana la statutul de reproducator.

       Acesti pesti se hranesc cu diferite nevertebrate, nevertebrate ce pot rani sau dauna anemonei. Acestia sunt omnivori, in natura ei se hranesc cu cu alge, plancton, diferite moluste si crustacee, in acvariu insa vor prefera hrana vie, respectiv Artemia, copepode, myside, isopode, zooplankton dar si fulgi sau granule speciale. Algele sunt o componenta importanta a dietei clownfish-ilor, analizele efectuate pe continutul intestinal al pestilor au aratat ca acestea pot reprezenta chiar si 25% din hrana sa, deci si in acvariu se va tine cont de importanta alegelor pentru pesti.

       Pestii-clovn si anemonele au stabilit o relatie simbiotica, de tip mutual, fiecare parte asigura celeilalte o serie de beneficii. Anemona ofera pestilor siguranta si chiar hrana constituita din resturile mesei anemonelor, iar acesta pazeste anemona de predatorii ei si o curata de paraziti, de asemenea anemona extrage nutrientii din excrementele pestilor si reprezinta un loc sigur de depunere a icrelor. Unele teorii spun chiar ca, pestii-clovn atrag alti pesti mai mici prin coloritul lor, catre anemone sau chiar ca activitatea pestilor in jurul anemonei sporeste circulatia apei in preajma acesteia.

       Pestii clovn si unele specii de damselfish (domnisoare) sunt singurele specii care sunt imune la urzicaturile anemonei, iar acest lucru se datoreaza mucusului pestilor care este alcatuit in special din zaharuri si nu din proteina ca in cazul altor specii. Aceasta insemna ca anemone nu pot recunoaste pestele ca o potentiala sursa de hrana si nu isi activeaza nematocistele sau organele urzicatoare. O alta ipoteza este aceea ca datorita faptului ca au evoluat impreuna, unele specii de pesti-clovn au dezvoltat o imunitate crescuta la nematocistele si la toxinele anemonei gazda. Experimentele au aratat ca Amphiprion percula, o specie peste-clovn este rezistent la toxinele anemonei Heteractis magnifica insa, acestia au murit daca au avut contact direct pe piele cu aceasta.

       Pestii-clovn au fost primele specii de pesti marini ce au fost reprodusi cu succes in acvariu. Chiar si pana in prezent acesti pesti sunt printre putinii pesti marini care isi pot incheia ciclul biologic in acvariu. Pestele clovn se imperecheaza pe tot parcursul anului. Femela da nastere la o singura depunere la circa 100-1000 de descendenti. Perechile formate pentru reproducere sunt monogame. Dupa ce femela depune icrele, masculul vine sa le fertilizeze.

       Dupa o incubatie de 6-7 zile, ouale de peste clovn sunt apte pentru a ecloza. Chiar inainte de eclozare, embrionul este vizibil prin transparenta membranei icrei. Dupa eclozionare, larva are o lungime de 3-4 mm si este aproape transparenta, exceptie facand ochii, sacul vitelin si prezenta catorva pigmenti. Indivizii nou eclozati cad initial pe fundul marii, dar la scurt timp dupa aceasta sunt apti sa inoate spre straturile superficiale ale apei printr-un proces numit fototaxis. Din acest moment, larva isi petrece in jur de o saptamana plutind de-a lungul planctonului si este transportata pasiv de catre curentii oceanici. Stadiul larvar se termina atunci cand tinerii pesti clovn se instaleaza pe fundul marii, la aproximativ 8-12 zile de la eclozare.

       Metamorfozarea completa de la stadiul de larva la cel de tineret se produce, in general, in decursul unei zile. Tineretul este caracterizat printr-o dezvoltare rapida a coloritului. Trecerea de la stadiul de tineret la cel de adult este dependenta de ierarhia sociala in grupul familial. Astfel, fiecare anemona este populata de cate o pereche de pesti clovn si 2-3 pestisori mai mici. Fenomenele de agresiune dintre femela dominanta si partenerul ei sunt minime. Fiecare mascul incearca sa intimideze si sa izgoneasca urmatorul mascul mai mic ca si dimensiune, pana cand cel mai mic dintre ei este inlaturat din grup. In consecinta, energia care ar fi putut fi utilizata pentru dezvoltare este utilizata pentru a opune rezistenta atacurilor competitive. Perechea adulta este cea care are rolul principal in oprirea in dezvoltare a tineretului.

Cateva informatii referitoare la coloritul sit alia pestilor-clovn:

Amphiprion akallopisos este portocaliu deschis si are o dunga ingusta, alba de la gura pana pe pedunculul caudal. Poate creste pana la 11 cm lungime.

Amphiprion akindynos are o culoare portocaliu-maron cu doua dungi albe cu contur negru, prima este localizata in spatele ochilor si poate fi subtire sau intrerupta, a doua este sub inotatoarea dorsala iar pedunculul caudal si inotatoarea caudala sunt albe. Poate ajunge pana la 9cm lungime.

 Amphiprion bicinctus are un colorit galben-portocaliu si prezinta doua dungi albe cu contur negru, poate ajunge pana la 14 cm lungime.

 Amphiprion chrysopterus este o specie ceva mai mare, putand ajunge pana la 16 cm lungime si poate fi colorat maro sau chiar negru iar inotatoarea caudala este alba.

 Amphiprion clarkii este colorat cu un negru intens, alb si dungi galbene insa modelul difera in functie de originea populatiei. De obicei prezinta doua dungi albe, deasupra anusului si in spatele ochilor. Coada poate fi atat alba cat si galbena.

 Amphiprion ephippium sunt foarte viu colorati, cu rosu aprins si negru in regiunea inotatoarei dorsale.

 Amphiprion melanopus prezinta colorit rosu inchis pana la portocaliu cu o pata mai inchisa, in nuante de maro pe spate. Poate creste pana la 12 cm.

 Amphiprion frenatus adultii sunt rosu spre portocaliu si prezinta o dunga verticala in spatele ochilor de culoare alba.

Amphiprion nigripes este portocaliu si prezinta o singura dunga alba verticala in spatele ochilor. Poate ajunge pana la 11cm lungime la maturitate.

Amphiprion ocellaris este portocaliu si are trei dungi albe si diferite modele negre pe inotatoare, poate ajunge pana la 8cm, se aseamana foarte mult si specia Amphiprion percula de care se deosebeste prin numarul radiilor inotatoarei dorsale, acesta are 11 iar A. percula are 10.

 Amphiprion percula poate creste pana al 11 cm lungime la maturitate, prezinta trei linii albe iar culoarea de fond este portocaliu aprins. Dunga anterioara este in spatele ochilor, cea mediana, pe mijlocul pestelui iar cea posterioara, in apropierea cozii.

 Amphiprion polymnus pentru acest peste coloritul difera, putand varia de la maro inchis pana la portocaliu deschis si prezinta o dunga groasa, alba in spatele ochilor.

 Amphiprion sandaracinos este de un portocaliu aprins cu o dunga alba, verticala ce tine de la gura, trece printre ochii si se sfarseste la inotatoarea dorsala. Poate ajunge pana la 14cm lungime la maturitate.

Ecolog Stelian Valentin Stanescu,

Comunitatea Acvarii de vis