Despre meduze
Meduzele sunt unele dintre cele mai delicate fiinte acvatice marine, ele nu au oase, cartilagii sau cochilii, sunt pur si simplu o masa gelatinoasa vie cu un continut de 95% apa, care de cele mai multe ori uluieste prin simplul fapt ca taiesc, unde mai pui ca ele inoata si vaneaza, ba chiar pot provoca fatalitati in randul oamenilor. Aceste fiinte uimitoare sunt dorite de multi acvaristi insa ele sunt sensibile si sunt recomandate doar celor experimentati in domeniul acvaristicii marine.
Meduzele isi omoara prada, sau se apara folosintdu-se de nematociste, celule veninoase, aceste celule urzica prada, paralizand-o si apoi meduzele o aduc spre orificiul bucal cu ajutorul tentaculelor. Multi oameni sunt anual urzicati de catre meduze din cauza faptului ca nu este intotdeauna simplu sa le vezi in timp ce inoti, multe fiind aproape transparente.
Intretinerea unei meduze in acvariu nu este simpla, ele au nevoi speciale. In natura, ele se bazeaza in principal pe curenti pentru a se deplasa, pentru a ajunge la hrana si pentru a inlatura produsele metabolice, iar in acvariu, este nevoie de un anumit curent si de un filtru suficient de puternic pentru a asigura o apa curata dar care sa nu aspire meduza si se recomanda acvariile cilindrice sau sferice deoarece in cazul celor rectangulare, meduzele pot ramane blocate in colturi.
Ciclul de viata al meduzelor este destul de complex, ele reproducandu-se atat sexuat cat si asexuat. Viata unei meduze incepe atunci cand masculul elibereaza sperma, care ajunge in cavitatea bucala a femelei si fertilizeaza ovulele (reproducere sexuata), acestea sunt apoi eliberate in masa apei si se vor depune pe substrat unde vor devein polipi. Polipii se divid dand nastere unor noi indivizi (reproducere asexuata) iar acestia vor elibera in apa mici meduze tinere. Majoritatea speciilor de meduze pot trai intre trei si sase luni insa in aceasta perioada se pot reproduce cu mult succes.
Aurelia aurita
Una dintre cele mai cunoscute meduze este meduza luna (Aurelia aurita). Ea se poate intalni in majoritatea zonelor temperate si chiar pana la tropice dar si in Marea Neagra. Ea a fost si este crescuta in captivitate cu success insa este nevoie de multe resurse (atat materiale cat si non-materiale) pentru a intretine o medusa. Ea se hraneste cu plankton si ocazional cu alevinii de pesti insa in captivitate poate fi hranita cu Artelia salina. Urzicatura meduzei-luna este slaba in comparatie cu cea a altor specii si este considerata inofensiva pentru oameni, insa pot fi destul de periculoase pentru persoanele alergice. Temperatura ideala pentru aceasta meduza este undeva intre 12 si 18ºC, deci este oarecum incompatibila cu acvariile de tip recif, mai calde.
Cassiopea sp.
O alta meduza foarte indragita este Cassiopea, ea se gaseste in apele calde ale Pacificului, in Filipine si chiar Hawai. Creste pana la 20cm in diametru si adesea stau pe nisip insa sunt capabile sa si inoate in coloana de apa. Pe aceasta meduza cresc alge care ii asigura acesteia o parte din hrana necesara, prin fotosinteza, deci au nevoie de lumina, insa se hranesc si cu plancton, asemeni altor meduze. Este relativ simplu de ingrijit, este nevoie doar de un curent ascendent de apa, pentru a o ajuta sa stea suspendata in coloana de apa. Cerintele meduzei in materie de filtrare se aseamana cu cele ale unui acvariu de tip recif, apa trebuie sa fie curata si se recomanda sa se foloseasca mai multe skimmere, de asemenea este bine sa se foloseasca filtre biologice si mecanice foarte eficiente iar nivelul de amoniac trebuie sa fie tinut cat mai mic posibil.
Urmatorul mare obstacol este hranirea meduzei, desi nu este la fel de buna precum hrana sa naturala, nalupii de Artemia salina sunt satisfacatori, insa este aproape obligatoriu sa faceti mai multe culturi concomitent.
Lumina este foarte importnata pentru meduzele Cassiopea si este bine sa se foloseasca Metal Halide si/sau VHO pentru a asigura necesarul de lumina al meduzei a al algelor simbionte.
Irukandji
Datorita taliei si concentratiei veninului, implicit intensitatii urzicaturii o sa acord o mai mare atentie acestor meduze. Exista doua specii de irukandji, Carukia barnesi si Malo kingi. Aceaste meduze sunt foarte mici, corpul lor are doar 1cm³ insa tentaculele pot avea si 1m lungime. Se pot intalni pe tarmurile de Nord si Nord-Est ale Australiei si sunt conoscute datorita faptului ca urzica anual mai multi inotatori iar plajele sunt uneori inchise pentru mai multe zile din cauza lor.
Despre cilul lor de viata se cunosc foarte putine lucruri, datorita faptului ca sunt foarte mici, aproape imposibil de urmarit si pentru ca sunt fragile si necesita masuri speciale de manevrare si transport. Spre deosebire de alte meduze, acestea prezinta nematociste si pe corp, nu numai pe tentacule, ele sunt infasurate, spiralate precum un arc iar la atingere acestea se rasucesc si se desfac, infigandu-se in carnea victimei. La inlaturare, tentaculele se rup iar nematocistele raman infipte in carnea victimei.
Ce este sindromul Irukandji?
Acest sindrom este produs de o mica cantitate de venin si include dureri intense in diferite locuri ale corpului, dureri de cap, ameteala, neliniste, transpiratie abundenta, varsaturi, cresterea tensiunii sanguine si a pulsilui. Sindromul se manifesta dupa 5-120 minute de la intepatura insa simptomele pot dura chiar si mai multe zile sau saptamani, victimele avand nevoie de spitalizare.
Tratarea intepaturii meduzei Irukandji
Ca si in cazul altor meduze din categoria sa, (box jellyfish), otetul va neutraliza efectul nematocistelor neactivate insa acesta nu va avea nici un efect asura veninului din organism. Tratamentrul este simptomatic, se folosesc medicamente antihistamine si anti-hipertensive pentru a preveni inflamarea ranii si hipertensiunii arteriale, de asemenea se pot administra calmante precum morfina si fentalil pentru a se reduce senzatia de durere.
Se pare ca, oficial in zonele populate de aceste meduze numai doua persioane au murit din cause intepaturii meduzei, insa nu se cunoaste numarul real de morti, ai caror diagnostic a fost gresit atribuit. In ultimul timp s-a constatat necesitatea informarii publicului cu privire la meduzele periculoase iar lucrurile sunt tratate cu seriozitate.
Prevenirea intepaturilor meduzelor
Mergand pe principiul “Este mai bine sa previ decat sa tratezi”, intepaturile de irukandji, sau de orice alte meduze sau chiar anemone pot fi evitate daca se urmeaza cateva sfaturi foarte simple. Cel mai important este “ Nu atinge!”, dar bineinteles uneori este absolut necesara atingerea, in aceste cazuri se pot folosi manusi sau chiar costume de baie subtiri din material sintetic, din nylon. Acest material impiedica meduza sau anemona sa recunoasca mana omului drept fiinta vie si astfel nu va activa nematicistele, va fi ca si cum meduza a atins o piatra, o bucata de lemn plutitor sau orice altceva.
Irukandji in captivitate
Dificultatea cresterii acestei meduze in acvariu consta , printre altele in faptul ca, un impact mai serios cu sticla acvariului o poate omori. Este foarte dificil, daca nu cumva imposibil sa se poata creste aceste meduze la noi in captivitate, tinand cont de distanta, de transport si de fragilitatea lor, insa nu se stie ce poate oferi viitorul. In prezent insa, Irukandji a fost crescuta cu succes si chiar inmultita in captivitate intr-un singur loc, in Townsville, Australia, intr-un acvariu al Universitatii James Cook.
Concluzionand, meduzele sunt recent introduse in acvaristica si sunt un inedit in orice acvariu, cu toate ca sunt sensibile si necesita mai multa atentie decat alte organisme acvatice, recompensa este pe masura. Nu sunt recomandate incepatorilor, ci doar acvaristilor experimentati, care isi permit sa acorde timp, rabdare si resurse unui astfel de acvariu.
Ecolog Stelian Valentin Stanescu,
Comunitatea Acvarii de vis
