Subiect: Articole pesti de apa dulce

Aici vreau sa facem o rubrica cu articole despre pestii de apa dulce.
Cele mai complete articole vor fi postate pe siteul Acvarii de vis la rubrica pesti, alaturi de numele celui care a publicat articolul.
Nu sunt acceptate articolele ce vor fi copiate de pe siteuri Romanesti.
Asa cum am spus mereu, vreau sa construim impreuna acest site.

Lucrul important este acesta: Sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai pentru ce ai putea sa devii.

2 Editat de Baracuda (2011-01-17 19:14)

Re: Articole pesti de apa dulce

Nume stiintific: Poecilia reticulata
Sinonime: Acanthophacelus reticulatus; Girardinus guppii; Girardinus reticulatus; Haridichthys reticulatus; Heterandria guppii; Lebistes poeciliodes; Lebistes poecilioides; Lebistes reticulatus; Poecilia reticulatus; Poecilioides reticulatus
Nume comun: Guppy
Familie: Poeciliidae
Categorie: Vivipari
Areal: America Centrala
Ecosistem: mlastina
Temperament: pasnic
Dimensiuni: mascul - 5 cm; femela - 6 cm
Zona de innot: toate
Perioada activitate: diurn
Temperatura: 18-28 °C
Ph (aciditatea apei): 6.0 - 8.0
dH (duritatea apei): 10 - 20
Dismorfism sexual: masculul prezinta “gonopodiu” - spinul in care s-a transformat innotatoarea anala, este mult mai viu colorat si mai mic deât femela, innotatoarea caudala fiind in forma de evantai si foarte colorata. Femela este mai mare si mai corpolenta, fiind mai slab colorata.
Inmultire: raportul de un mascul la 2-3 sau chiar 4 femele este recomandat deoarece specia este foarte prolifica, masculul curtând femela cu foarte mare insistenta. Femelele gestante se recunosc cu usurinta, datorita abdomenului care se umfla si capata o tenta intunecata in zona anala. Acvariul comunitar (mai multe specii) sau populat numai cu guppy trebuie sa fie foarte bine plantat, inclusiv cu plante plutitoare, pentru ca puii sa se poata refugia. Atât reprezentantii aceleiasi specii cit si alti pesti prezenti in acvariu, pot manca puii
Hranire: Omnivor. Toate tipurile de hrana pentru pestii de acvariu: pureci de balta (Daphnia Pulex) vii, congelati sau uscati; tubi (Tubifex Rivularum) vii sau congelati; artemia (Artemia Salina) vii sau congelati; larve de chironomus (Chironomus) vii sau congelati; hrana uscata (fulgi, pelete, mixturi, etc.). Din experienta proprie se poate administra si carne de vita sub forma de rasatura (cu un citit f. bine ascutit se rade carnea perpendicular pe fibra), sau ficat de vita si pasare pasat/maruntit. Aportul de proteine va avea ca rezultat dezvoltarea mult mai armonioasa a pestilor, cit si o reproducere calitativa si cantitativa mai buna.
Ingrijire: Adaosul de sare (neiodata, se recomanda sarea grunjoasa) in cantitate de jumatate de lingura rasa la 10 litri de apa, sporeste calitatea mediului preferat de acest peste.
Comentarii: este un peste deosebit de frumos, care in urma incrucisarilor prezinta o varietate enorma de culori. In orice acvariu va constitui o pata de culoare extrem de interesanta, iar prin comportamentul sau plin de viata ne va capta atentia si ne ve stârni admiratia.

Cine nu are o pasiune, nu este cu adevarat om!

3 Editat de Baracuda (2011-01-17 13:12)

Re: Articole pesti de apa dulce

Nume stiintific: Xiphophorus hellerii
Sinonime: Poecilia helleri, Xiphophorus brevis, Xiphophorus guentheri, Xiphophorus guntheri ; Xiphophorus helleri, Xiphophorus helleri brevis, Xiphophorus helleri helleri, Xiphophorus helleri strigatus, Xiphophorus hellerii guentheri, Xiphophorus jalapae, Xiphophorus rachovii, Xiphophorus strigatus
Nume comun: Xifo, pestele cu spada
Familie: Poeciliidae
Categorie: Vivipari
Areal: America Centrala; Mexic, Belize, Honduras
Ecosistem: Cursuri de apa lent-curgatoare
Temperament: Pasnic, foarte bun pentru acvarii comunitare (mai multe specii)
Dimensiuni: mascul - 10 cm; femela - 12 cm
Zona de înnot: mijloc, suprafata
Perioada activitate: diurn
Temperatura: 18-27 °C
Ph (aciditatea apei): 7.0 - 8.3
dH (duritatea apei): 9 - 20
Dismorfism sexual: Masculul prezinta “gonopodiu” - spinul în care s-a transformat înnotatoarea anala (la varietatile cu voal acesta creste la dimensiuni foarte mari, devenind nefunctional), este mai mic decât femela, pedunculul inferior al înnotatoarei caudale fiind prelungit în forma de spada, de unde si numele de “peste cu spada”. Femela este mai mare si mai corpolenta. La aceasta specie se manifesta fenomenul de reversibilitate a sexelor. Femela îsi poate modifica conformatia, astfel aparându-i gonopodiul si spada caudala specifice masculilor. Aceste modificari hormonale se petrec datorita unor factori ca: pH, numarul insuficient de masculi prezenti în comunitate, modificari ale altor proprietati ale apei/mediului, etc. Reversibilitatea se manifesta prin faptul ca o femela transformata în mascul, poate reveni la sexul de baza, nascând iarasi pui.
Inmultire: Raportul de un mascul la 2-3 femele este recomandat deoarece specia este foarte prolifica, masculul curtând femela cu foarte mare insistenta. Femelele gestante se recunosc cu usurinta, datorita abdomenului care se umfla si capata o tenta întunecata în zona anala. Acvariul trebuie sa fie foarte bine plantat, inclusiv cu plante plutitoare, pentru ca puii sa se poata refugia. Atât reprezentantii aceleiasi specii cît si alti pesti prezenti în acvariu, pot manca puii. Crescatorii care doresc sa salveze un numar mare de pui, pot folosi un bazin destinat acestui scop, în care vor separa femelele gestante. In acest bazin se va folosi asa-numita “maternitate”, care este un spatiu special construit în asa fel încît puii care trec dincolo de peretii prevazuti cu orificii calibrate, nu mai pot fi mâncati de femelele care le dau nastere.
Hranire: Omnivor. Toate tipurile de hrana pentru pestii de acvariu: pureci de balta (Daphnia Pulex) vii, congelati sau uscati; tubi (Tubifex Rivularum) vii sau congelati; artemia (Artemia Salina) vii sau congelati; larve de chironomus (Chironomus) vii sau congelati; hrana uscata (fulgi, pelete, mixturi, etc.). Din experienta proprie se poate administra si carne de vita sub forma de rasatura (cu un cutit f. bine ascutit se rade carnea perpendicular pe fibra), sau ficat de vita si pasare pasat/maruntit. Aportul de proteine va avea ca rezultat dezvoltarea mult mai armonioasa a pestilor, cît si o reproducere calitativa si cantitativa mai buna. Nu se recomanda hranirea bazata în exclusivitate pe proteine de origine animala si în special pe tubifex. Aportul de hrana vegetala este foarte important pentru evitarea îngrasarii femelelor, care astfel, vor naste mai putini pui, majoritatea acestora fiind neviabili.
Ingrijire: Adaosul de sare (neiodata, se recomanda sarea grunjoasa) în cantitate de jumatate de lingura rasa la 10 litri de apa, conduce la realizarea unui mediu usor alcalin preferat de acest peste.
Comentarii: Culoarea originala a pestilor salbatici este verde, varianta apreciata ca fiind cea mai reprezentativa de majoritatea crescatorilor pasionati. Este un peste deosebit de frumos, care în urma încrucisarilor prezinta o varietate foarte mare de forme si mai ales culori: Simpson, Wagtail, Tuxedo, Lyretail, Berliner.  Masculii sunt oarecum agresivi între ei. In acvariu se instaureaza o ierarhie precisa, masculul mai puternic devenind mascul dominant, acesta având prioritate la hrana si împerechere.

Cine nu are o pasiune, nu este cu adevarat om!

4 Editat de Baracuda (2011-01-17 13:43)

Re: Articole pesti de apa dulce

Nume stiintific: Xiphophorus maculatus
Sinonime: Platypoecilus aurata, Platypoecilus cyanellus, Platypoecilus maculatus, Platypoecilus maculatus aurata, Platypoecilus maculatus cyanellus, Platypoecilus maculatus sanguinea, Platypoecilus nigra, Platypoecilus pulchra, Platypoecilus rubra, Platypoecilus sanguinea, Poecilia maculata, Poecilia maculatus 
Nume comun: Platy
Familie: Poeciliidae
Categorie: Vivipari
Areal: America Centrala (Ciudad Veracruz, Mexic, Guatemala, Belize)
Ecosistem: Lacuri, mlastini, riuri, cursuri lente de apa
Temperament: Pasnic, foarte bun pentru acvarii comunitare (mai multe specii)
Hranire: Omnivor
Temperatura: 18-25 °C
Ph (aciditatea apei): 7.0 - 8.0
dH (duritatea apei): 10 - 20
Dimensiuni: mascul - 4 cm; femela - 6 cm
Zona de înot: toate
Perioada activitate: diurn
Dismorfism sexual: Masculul prezinta “gonopodiu” - spinul in care s-a transformat pedunculul inferior al înotatoarei caudale. Femela este mai corpolenta, iar înotatoarea anala este rotunjita.
Inmultire: Raportul de un mascul la 2-3 femele este recomandat deoarece specia este foarte prolifica, masculul curtind femela cu foarte mare insistenta. Femelele gestante se recunosc cu usurinta, datorita abdomenului care se umfla si capata o tenta întunecata în zona anala. Acvariul trebuie sa fie foarte bine plantat, inclusiv cu plante plutitoare, pentru ca puii sa se poata refugia. Atit reprezentantii aceleiasi specii cit si alti pesti prezenti în acvariu, pot manca puii. Crescatorii care doresc sa salveze un numar mare de pui, pot folosi un bazin destinat acestui scop, în care vor separa femelele gestante. In acest bazin se va folosi asa-numita “maternitate”, care este un spatiu special construit în asa fel încit puii care trec dincolo de peretii prevazuti cu orificii calibrate, nu mai pot fi mincati de femelele care le dau nastere.
Hranire: Omnivor. Toate tipurile de hrana pentru pestii de acvariu: pureci de balta (Daphnia Pulex) vii, congelati sau uscati; tubi (Tubifex Rivularum) vii sau congelati; artemia (Artemia Salina) vii sau congelati; larve de chironomus (Chironomus) vii sau congelati; hrana uscata (fulgi, pelete, mixturi, etc.). Din experienta proprie se poate administra si carne de vita sub forma de rasatura (cu un cutit f. bine ascutit se rade carnea perpendicular pe fibra), sau ficat/inima de vita si pasare pasat/maruntit/tocat. Aportul de proteine va avea ca rezultat dezvoltarea mult mai armonioasa a pestilor, cit si o reproducere calitativa si cantitativa mai buna. Nu se recomanda hranirea bazata în exclusivitate pe proteine de origine animala si în special pe tubifex. Aportul de hrana vegetala este foarte important pentru evitarea îngrasarii femelelor, care astfel, vor naste mai putini pui, majoritatea acestora fiind neviabili.
Ingrijire: Adaosul de sare (neiodata, se recomanda sarea grunjoasa) în cantitate de jumatate de lingura rasa la 10 litri de apa, conduce la realizarea unui mediu usor alcalin preferat de acest peste.
Comentarii: Culoare de baza (în libertate) este verzuie-bruna, la baza înotatoarei caudale observindu-se o pata mai închisa. In acvaristica exista foarte multe variante de culori obtinute prin încrucisare, de asemenea au aparut si variante cu voal, la care dorsala este mult prelungita. Au fost obtinute si exemplare de culoare albastra. Cele mai des întilnite sunt: salt and pepper platy, red wagtail platy, sunset platy, tuxedo platy si variatus platy. Se recomanda schimbarea partiala a apei din acvariu (25%), saptaminal, pentru a oferi conditii optime de viata acestui peste. La schimbarea apei nu adaugati sare, aceasta se pastreaza în cantitatea necesara, în apa ramasa în acvariu.

Cine nu are o pasiune, nu este cu adevarat om!

5 Editat de Baracuda (2011-01-17 19:27)

Re: Articole pesti de apa dulce

Nume stiintific: Betta Splendens
Nume comun: Betta, Pestele Siamez Luptator
Familie: Osphronemidae
Categorie: Anabantidae
Areal: Asia (Thailanda)
Ecosistem: Mlastina
Temperament: Pasnic fata de alte specii; deosebit de agresiv cu reprezentantii speciei sale, agresivi tatea fiind maxima între masculi.
Dimensiuni: mascul - 6 cm; femela - 6 cm
Zona de înot: suprafata
Perioada activitate: diurn
Temperatura: 24-28 °C
Ph (aciditatea apei): 6.0 - 8.0
dH (duritatea apei): 5 - 20
Dismorfism sexual: Masculul are culori mult mai vii si înotatoarele mult mai mari, majoritatea exemplarelor prezentând asa-numitul “voal”, foarte asemanator carasului auriu.
Inmultire: Este probabil cel mai spectaculos moment pe care acest peste îl ofera privitorului. In timpul reproducerii atât masculul cât si femela prezinta un colorit extrem de intens, haina nuptiala a celor doi ilustrând din plin denumirea de “Splendens”.
    Pentru reproducere selectam de preferinta o pereche cu aceeasi culoare, pentru a evita nasterea unor pui în culori confuze, spalacite, lipsite de stralucire si personalitate.
    Pregatim un bazin de reproducere cu o capacitate de 20-40 litri în care introducem plante plu titoare si câteva plante submerse ancorate în colturi. Rolul plantelor plutitoare este de a sustine “cuibul” de spuma pe care masculul îl construieste la suprafata apei si în care vor ajunge icrele depuse de femela. Plantele ancorate în colturi vor fi folosite de femela, care se va refugia în timpul si dupa depunerea icrelor. Aceste refugii sunt necesare în timpul jocului nuptial, deoarece masculul devine violent cu femela, încercând s-o convinga sa depuna icrele. Apa cu care umplem bazinul va fi tinuta anterior cel putin 48 ore într-un vas descoperit pentru eliminarea clorului si a altor substante toxice. Coloana de apa din bazinul de reproducere va fi de 10-15 cm înaltime pentru ca masculul sa nu oboseasca ridicând icrele cazute din cuib pe fundul apei. De asemenea înaltimea mica a coloanei de apa va ajuta puii eclozati sa ajunga la cuib si la plantele plutitoare de la suprafata apei.
    Temperatura apei trebuie mentinuta constant la 26-28 grade.
    Cu 12-24 ore înaintea introducerii masculului în bazin, se introduce femela, careia îi este necesar un timp mai mare de acomodare. In momentul introducerii masculului, acesta începe sa construiasca un cuib de spuma la suprafata apei în zona plantelor plutitoare. In rastimpuri masculul curteaza femela verificând astfel disponibilitatea acesteia pentru împerechere. In cazul în care femela nu este în totalitate cooperanta, masculul devine agresiv, alergând-o prin bazin în încercarea de a o determina sa vina sub cuib pentru depunerea icrelor.
    In cele din urma, cei doi ajung împreuna sub cuib si începe depunerea icrelor. Masculul “îmbratiseaza” femela luând forma unei potcoave si se încolaceste perpendicular pe axul longitudinal al femelei. In aceasta pozitie masculul “stoarce” abdomenul femelei, ajutând-o sa expulzeze icrele pe care le fecundeaza imediat si le fixeaza apoi în cuib.
    Dupa depunere, femela se scoate din bazin deoarece masculul, în grija sa pentru cuib, o îndeparteaza permanent într-o maniera violenta, acest comportament putând avea drept urmare uciderea femelei.
    Masculul continua sa îngrijeasca icrele din cuib, ridicându-le pe cele cazute pe fundul apei si oxigenând cuibul prin miscarea înotatoarelor. Dupa aparitia puilor, 35-45 ore, masculul continua sa-i îngrijeasca ridicându-i în cuib pe cei cazuti pe fundul bazinului. Când puii încep sa înoate liber, putem scoate si masculul din bazinul de reproducere. In acest moment este necesara oxigenarea apei cu ajutorul unei pietre pulverizatoare racordata la o pompa de aer.
    Puii se hranesc la început cu microorganismele formate în jurul plantelor din bazin, la care adaugam infuzorii sau galbenus de ou fiert tare, în cantitati foarte mici, pentru a evita tulburarea si alterarea apei. Dupa 6-7 zile putem sa le administram hrana mai mare în granulatie, cum sunt microviermii sau nauplii de Artemia Salina. De asemenea exista în comertul specializat diferite tipuri de hrana pentru puii eclozati din icre.
Hranire: Nu ridica probleme deosebite, pestele acceptând o varietate foarte mare de hrana, preferând însa hrana de origine animala: purici de balta (Daphnia Pulex) vii, congelati sau uscati; tubi (Tubifex Rivularum) vii sau congelati; artemia (Artemia Salina) vii sau congelati; larve de chironomus (Chironomus) vii sau congelati; hrana uscata (fulgi, pelete, mixturi, etc.). Se poate administra si carne de vita sub forma de rasatura (cu un cutit foarte bine ascutit se rade carnea perpendicular pe fibra), sau tocatura din ficat si inima de vita/pasare. Aportul de proteine va avea ca rezultat dezvoltarea mult mai armonioasa a pestilor, cât si o reproducere calitativa si cantitativa mai buna. Este preferabi la hranirea la intervale de timp regulate, de mai multe ori pe zi, decât o singura data pe zi în cantitate mare.
Ingrijire: Betta Splendens este un peste cu cerinte medii fata de conditiile oferite în acvariu, putând fi gazduit în bazine de dimensiuni relativ mici, chiar foarte mici în cazul în care intentionam sa punem în valoare un exemplar deosebit în cadrul unei expozitii sau unui concurs.
    Singura conditie pe care trebuie s-o îndeplineasca apa din acvariu, este temperatura relativ ridicata, si anume 24-28 grade. De asemenea se recomanda adaugarea unei linguri de sare grunjoasa la 10 litri de apa.
Comentarii: acest peste este fara îndoiala cel mai frumos si spectaculos reprezentant al familiei Anabantidae. Prezinta o varietate de forme si culori deosebit de vasta. Acvaristii pasionati si dedicati în exlusivitate cresterii acestui peste, au obtinut prin încrucisari repetate, exemplare de-a dreptul spectaculoase, care se reunesc în expozitii si la concursuri internationale de renume mondial.
    Caracteristic pestilor din aceasta familie este organul numit “labirint”, care este un organ respirator auxiliar. Dezvoltarea acestui organ a fost necesara, pentru ca, branhiile, aparatul respirator comun tuturor pestilor, nu sunt suficiente în apele mâloase, lipsite de oxigen, în care traiesc acesti pesti. Astfel anabantidaele, ies la suprafata apei si respira aer atmosferic, în momentul în care oxigenul dizolvat în apa este în cantitati insuficiente. Ca urmare, acesti pesti pot fi crescuti în acvarii lipsite de oxigenarea suplimentara realizata cu ajutorul pompelor de aer.
    Cei care doresc sa-si populeze acvariul cu Betta, trebuie sa aiba în vedere un lucru deosebit de important: niciodata mai mult de un mascul în acelasi acvariu. Comportamentul masculilor este extrem de violent (de aceea este supranumit pestele luptator), prezenta mai multor masculi în acelasi bazin ducând invariabil la moartea celor mai slabi, eliminati de masculul dominant. Intâlnirea dintre doi masculi este un moment pe cât de violent pe atât de spectaculos: înainte de a se ataca reciproc, acestia îsi deschid extrem de mult operculii, luând astfel o înfatisare fioroasa prin cresterea în volum a capului, atitudine menita sa impuna teama adversarului. Aceasta miscare de intimidare este specifica pestelui Betta Splendens. Ca urmare a caracterului sau violent, Betta este folosit de “iubitorii de animale” din regiunile sale de bastina, la lupte organizate, în urma carora se câstiga sume importante rezultate din pariuri.
    Intr-un acvariu se recomanda pastrarea unui mascul însotit de 2-3 femele.

Cine nu are o pasiune, nu este cu adevarat om!

6 Editat de Baracuda (2011-01-17 13:40)

Re: Articole pesti de apa dulce

Nume stiintific: Macropodus opercularis
Nume comun: Pestele paradis, Gurami paradis
Sinonime: Labrus opercularis; Polyacanthus opercularis; Macropodus filamentosus, Macropodus venustus
Familie: Osphronemidae
Categorie: Anabantidae
Areal: Asia (Estul Asiei); introdus si în sudul Spaniei si Florida
Ecosistem: Mlastina (orezarii), ape lent curgatoare.
Temperament: Semiagresiv si teritorial fata de alte specii, nu se recomanda asocierea cu specii fragile si foarte pasnice; deosebit de agresiv cu reprezentantii speciei sale, agresivitatea fiind maxima între masculi.
Dimensiuni: mascul 8-10 cm; femela 8-10 cm
Zona de înot: medie/suprafata
Perioada activitate: diurn
Temperatura: 16-26 °C
Ph (aciditatea apei): 6.0 - 8.0
dH (duritatea apei): 5 - 20
Dismorfism sexual: Masculul are culori mult mai vii si înotatoarele mai lungi.
Inmultire: Este probabil cel mai spectaculos moment pe care acest peste îl ofera privitorului. In timpul reproducerii atât masculul cât si femela prezinta un colorit extrem de intens, haina nuptiala a celor doi justificând din plin denumirea de “Peste paradis”.
    Pregatim un bazin de reproducere cu o capacitate de aproximativ 40 litri în care introducem plante plutitoare si câteva plante submerse ancorate în colturi. Rolul plantelor plutitoare este de a sustine “cuibul” de spuma pe care masculul îl construieste la suprafata apei si în care vor ajunge icrele depuse de femela. Plantele ancorate în colturi vor fi folosite de femela, care se va refugia în timpul si dupa depunerea icrelor. Aceste refugii sunt necesare în timpul jocului nuptial, deoarece masculul devine violent cu femela, încercând s-o convinga sa depuna icrele. Coloana de apa din bazinul de reproducere va fi de 10-15 cm înaltime pentru ca masculul sa nu oboseasca ridicând icrele cazute din cuib pe fundul apei. De asemenea înaltimea mica a coloanei de apa va ajuta puii eclozati sa ajunga la cuib si la plantele plutitoare de la suprafata apei.
    Temperatura apei trebuie mentinuta constant la 23-25 grade.
    Masculul începe sa construiasca un cuib de spuma la suprafata apei în zona plantelor plutitoa re. In rastimpuri curteaza femela verificând astfel disponibilitatea acesteia pentru împerechere. In ca zul în care femela nu este în totalitate cooperanta, masculul devine agresiv, alergând-o prin bazin în încercarea de a o determina sa vina sub cuib pentru depunerea icrelor.
    In cele din urma, cei doi ajung împreuna sub cuib si începe depunerea icrelor. Masculul “îmbratiseaza” femela luând forma unei potcoave si se încolaceste perpendicular pe axul longitudinal al femelei. In aceasta pozitie masculul “stoarce” abdomenul femelei, ajutând-o sa expulzeze icrele pe care le fecundeaza imediat si le fixeaza apoi în cuib.
    Dupa depunere, femela se scoate din bazin deoarece masculul, în grija sa pentru cuib, o îndeparteaza permanent într-o maniera violenta.
    Masculul continua sa îngrijeasca icrele din cuib, ridicându-le pe cele cazute pe fundul apei si oxigenând cuibul prin miscarea înotatoarelor. Dupa aparitia puilor, 36-48 ore, masculul continua sa-i îngrijeasca ridicându-i în cuib pe cei cazuti pe fundul bazinului. Când puii încep sa înoate liber, putem scoate si masculul din bazinul de reproducere. In acest moment este necesara oxigenarea apei cu ajutorul unei pietre pulverizatoare racordata la o pompa de aer.
    Puii se hranesc la început cu microorganismele formate în jurul plantelor din bazin, la care adaugam infuzorii sau galbenus de ou fiert tare, în cantitati foarte mici, pentru a evita tulburarea si alterarea apei. Dupa 6-7 zile putem sa le administram hrana mai mare în granulatie, cum sunt microviermii sau nauplii de Artemia Salina. De asemenea exista în comertul specializat diferite tipuri de hrana pentru puii eclozati din icre.
Hranire: Nu ridica probleme deosebite, pestele acceptând o varietate foarte mare de hrana, preferând însa hrana de origine animala: purici de balta (Daphnia Pulex) vii, congelati sau uscati; tubi (Tubifex Rivularum) vii sau congelati; artemia (Artemia Salina) vii sau congelati; larve de chironomus (Chironomus) vii sau congelati; hrana uscata (fulgi, pelete, mixturi, etc.). Se poate administra si carne de vita sub forma de rasatura (cu un cutit foarte bine ascutit se rade carnea perpendicular pe fibra), sau tocatura din ficat si inima de vita/pasare. Aportul de proteine va avea ca rezultat dezvoltarea mult mai armonioasa a pestilor, cât si o reproducere calitativa si cantitativa mai buna.
Ingrijire: Macropodus opercularis este un peste cu cerinte mici fata de conditiile oferite în acvariu, putând fi gazduit în bazine de dimensiuni medii (aprox. 75 litri), cu substrat de culoare închisa si plante care îi vor pune în valoare coloritul. Iluminarea trebuie sa fie puternica, având si zone umbrite de plantele plutitoare. Poate fi crescut în acvarii lipsite de încalzire. Acvariul trebuie acoperit, pentru a împiedica pestele sa sara în afara lui.
Comentarii: acest peste este unul din cei mai frumosi reprezentanti al familiei Anabantidae. Prezinta un colorit deosebit de frumos, fapt pentru care a fost supranumit Pestele paradis. Pe fondul de culoa re prezinta dungi verticale, însotite de irizatii multicolore. Variantele coloristice sunt rosu, albastru si albino.
    Caracteristic pestilor din aceasta familie este organul numit “labirint”, care este un organ respirator auxiliar. Dezvoltarea acestui organ a fost necesara, pentru ca, branhiile, aparatul respirator comun tuturor pestilor, nu sunt suficiente în apele mâloase, lipsite de oxigen, în care traiesc acesti pesti. Astfel anabantidaele, ies la suprafata apei si respira aer atmosferic, în momentul în care oxige nul dizolvat în apa este în cantitati insuficiente. Ca urmare, acesti pesti pot fi crescuti în acvarii lipsite de oxigenarea suplimentara realizata cu ajutorul pompelor de aer.
    Macropodus consuma viermii Planaria, care sunt o daunatori în acvariu. De asemenea, unii crescatori afirma ca acest peste se hraneste si cu alge, el fiind util si din acest punct de vedere.
    Cei care doresc sa-si populeze acvariul cu Macropodus, trebuie sa aiba în vedere un lucru deosebit de important: niciodata mai mult de un mascul matur în acelasi acvariu. Comportamentul masculilor este extrem de violent, prezenta mai multor masculi în acelasi bazin ducând invariabil la lupte violente pentru stabilirea ierarhiei în grup. Intr-un acvariu se recomanda cresterea unui mascul însotit de câteva femele.

Cine nu are o pasiune, nu este cu adevarat om!

7 Editat de Baracuda (2011-01-17 13:41)

Re: Articole pesti de apa dulce

Nume stiintific: Trichogaster trichopterus
Nume comun: Gurami albastru, Gurami auriu, Gurami cu doua/trei puncte
Sinonime: Labrus trichopterus, Trichopodus trichopterus, Trichopus trichopterus
Familie: Osphronemidae
Categorie: Anabantidae
Areal: Asia (Sud-Estul Asiei)
Ecosistem: Zone inundabile
Temperament: Teritorial, variabil de la pasnic la intolerant, depinzând de personalitatea fiecarui individ.
Dimensiuni: mascul 12 cm; femela 12 cm
Zona de înot: medie/suprafata
Perioada activitate: diurn
Temperatura: 23-28 °C
Ph (aciditatea apei): 6.0 - 8.0
dH (duritatea apei): 5 - 20
Dismorfism sexual: Masculul are înotatoare dorsala mai mare si ascutita, pe când femela o are mai mica si rotunjita.
Inmultire: Este probabil cel mai spectaculos moment pe care acest peste îl ofera privitorului. In timpul reproducerii atât masculul cât si femela prezinta un colorit extrem de intens, la varianta albastra ajungând la albastru ultramarin.
    Pregatim un bazin de reproducere cu o capacitate de aproximativ 70 litri în care introducem plante plutitoare si câteva plante submerse ancorate în colturi. Rolul plantelor plutitoare este de a sustine “cuibul” de spuma pe care masculul îl construieste la suprafata apei si în care vor ajunge icrele depuse de femela. Plantele ancorate în colturi vor fi folosite de femela, care se va refugia în timpul si dupa depunerea icrelor. Aceste refugii sunt necesare în timpul jocului nuptial, deoarece masculul devine violent cu femela, încercând s-o convinga sa depuna icrele. Coloana de apa din bazinul de reproducere va fi de 20-30 cm înaltime pentru ca masculul sa nu oboseasca ridicând icrele cazute din cuib pe fundul apei. De asemenea înaltimea mica a coloanei de apa va ajuta puii eclozati sa ajunga la cuib si la plantele plutitoare de la suprafata apei.
    Temperatura apei trebuie mentinuta constant la 25-28 grade.
    Masculul începe sa construiasca un cuib de spuma la suprafata apei în zona plantelor plutitoa re. In rastimpuri curteaza femela verificând astfel disponibilitatea acesteia pentru împerechere. In ca zul în care femela nu este în totalitate cooperanta, masculul devine agresiv, alergând-o prin bazin în încercarea de a o determina sa vina sub cuib pentru depunerea icrelor.
    In cele din urma, cei doi ajung împreuna sub cuib si începe depunerea icrelor. Masculul “îmbratiseaza” femela luând forma unei potcoave si se încolaceste perpendicular pe axul longitudinal al femelei. In aceasta pozitie masculul “stoarce” abdomenul femelei, ajutând-o sa expulzeze icrele pe care le fecundeaza imediat si le fixeaza apoi în cuib.
    Dupa depunere, femela se scoate din bazin deoarece masculul, în grija sa pentru cuib, o îndeparteaza permanent într-o maniera violenta.
    Masculul continua sa îngrijeasca icrele din cuib, ridicându-le pe cele cazute pe fundul apei si oxigenând cuibul prin miscarea înotatoarelor. Dupa aparitia puilor, 36-48 ore, masculul continua sa-i îngrijeasca ridicându-i în cuib pe cei cazuti pe fundul bazinului. Când puii încep sa înoate liber, putem scoate si masculul din bazinul de reproducere. In acest moment este necesara oxigenarea apei cu ajutorul unei pietre pulverizatoare racordata la o pompa de aer.
    Puii se hranesc la început cu microorganismele formate în jurul plantelor din bazin, la care adaugam infuzorii sau galbenus de ou fiert tare, în cantitati foarte mici, pentru a evita tulburarea si alterarea apei. Dupa 6-7 zile putem sa le administram hrana mai mare în granulatie, cum sunt microviermii sau nauplii de Artemia Salina. De asemenea exista în comertul specializat diferite tipuri de hrana pentru puii eclozati din icre.
Hranire: Nu ridica probleme deosebite, pestele acceptând o varietate foarte mare de hrana, preferând însa hrana de origine animala: purici de balta (Daphnia Pulex) vii, congelati sau uscati; tubi (Tubifex Rivularum) vii sau congelati; artemia (Artemia Salina) vii sau congelati; larve de chironomus (Chironomus) vii sau congelati; hrana uscata (fulgi, pelete, mixturi, etc.). Se poate administra si carne de vita sub forma de rasatura (cu un cutit foarte bine ascutit se rade carnea perpendicular pe fibra), sau tocatura din ficat si inima de vita/pasare. Aportul de proteine va avea ca rezultat dezvoltarea mult mai armonioasa a pestilor, cât si o reproducere calitativa si cantitativa mai buna.
Ingrijire: Trichogaster trichopterus este un peste cu cerinte mici fata de conditiile oferite în acvariu, putând fi gazduit în bazine de dimensiuni medii (aprox. 100 litri), cu substrat de culoare închisa si plante care îi vor pune în valoare coloritul. Iluminarea trebuie sa fie puternica, având si zone umbrite de plantele plutitoare. Acvariul trebuie acoperit, pentru a împiedica pestele sa sara în afara lui.
Comentarii: Acest peste este unul din cei mai populari reprezentanti al familiei Anabantidae. Prezinta un colorit deosebit de frumos, fapt pentru care îl întâlnim în foarte multe acvarii, in care adauga o pata de culoare semnificativa. Variantele coloristice sunt albastru si galben (auriu). Gurami albastru are la rândul sau doua variante: punctata si marmorata, pe când Gurami auriu este marmorat.
    Caracteristic pestilor din aceasta familie este organul numit “labirint”, care este un organ respirator auxiliar. Dezvoltarea acestui organ a fost necesara, pentru ca, branhiile, aparatul respirator comun tuturor pestilor, nu sunt suficiente în apele mâloase, lipsite de oxigen, în care traiesc acesti pesti. Astfel anabantidaele, ies la suprafata apei si respira aer atmosferic, în momentul în care oxige nul dizolvat în apa este în cantitati insuficiente. Ca urmare, acesti pesti pot fi crescuti în acvarii lipsite de oxigenarea suplimentara realizata cu ajutorul pompelor de aer.

Cine nu are o pasiune, nu este cu adevarat om!

8 Editat de Baracuda (2011-01-17 13:41)

Re: Articole pesti de apa dulce

Nume stiintific: Trichogaster leerii
Nume comun: Gurami diamant, Gurami leerii, Gurami mozaic, Gurami perlat
Sinonime: Trichopus leerii
Familie: Osphronemidae
Categorie: Anabantidae
Areal: Asia; Malaysia, Sumatra, Borneo
Ecosistem: rau, ape lent-curgatoare
Temperament: Pasnic, masculii se lupta uneori dar fara urmari.
Dimensiuni: mascul 12 cm; femela 10 cm
Zona de inot: medie/suprafata
Perioada activitate: diurn
Temperatura: 24-28 °C
Ph (aciditatea apei): 6.0 - 8.0
dH (duritatea apei): 5 - 20
Dismorfism sexual: Masculul are inotatoare dorsala mai mare si ascutita, regiunea gatului se colo reaza in portocaliu-rosu, la maturitate inotatoarea anala dezvolta filamente extinse.
Inmultire: Este probabil cel mai spectaculos moment pe care acest peste il ofera privitorului. In timpul reproducerii atat masculul cat si femela prezinta un colorit extrem de intens.
    Temperatura apei trebuie mentinuta constant la 26-28 grade, in rest reproducerea se desfasoara asemanator cu cea a Trichogaster trichopterus (vezi numarul precedent al revistei).
    Puii se hranesc la inceput cu microorganismele formate in jurul plantelor din bazin, la care adaugam infuzorii sau galbenus de ou fiert tare, in cantitati foarte mici, pentru a evita tulburarea si alterarea apei. Dupa 6-7 zile putem sa le administram hrana mai mare in granulatie, cum sunt microviermii sau nauplii de Artemia Salina. De asemenea exista in comertul specializat diferite tipuri de hrana pentru puii eclozati din icre.
Hranire: Nu ridica probleme deosebite, pestele acceptand o varietate foarte mare de hrana, preferand insa hrana de origine animala: purici de balta (Daphnia Pulex) vii, congelati sau uscati; tubi (Tubifex Rivularum) vii sau congelati; artemia (Artemia Salina) vii sau congelati; larve de chironomus (Chironomus) vii sau congelati; hrana uscata (fulgi, pelete, mixturi, etc.). Se poate administra si carne de vita sub forma de rasatura (cu un cutit foarte bine ascutit se rade carnea perpendicular pe fibra), sau tocatura din ficat si inima de vita/pasare. Aportul de proteine va avea ca rezultat dezvoltarea mult mai armonioasa a pestilor, cat si o reproducere calitativa si cantitativa mai buna.
Ingrijire: Trichogaster leerii este un peste cu cerinte mici fata de conditiile oferite in acvariu, putand fi gazduit in bazine de dimensiuni medii (aprox. 100 litri), cu substrat de culoare inchisa si plante care ii vor pune in valoare coloritul. Iluminarea trebuie sa fie puternica, avand si zone umbrite de plantele plutitoare. Acvariul trebuie acoperit, pentru a impiedica pestele sa sara in afara lui.
Comentarii: Acest peste este unul din cei mai populari reprezentanti al familiei Anabantidae. Prezin ta un colorit deosebit de frumos, fapt pentru care il intalnim in foarte multe acvarii, in ii care putem admira delicatetea si rafinamentul coloristic.

Cine nu are o pasiune, nu este cu adevarat om!

9 Editat de Baracuda (2011-01-17 13:42)

Re: Articole pesti de apa dulce

Nume stiintific: Colisa Lalia
Nume comun: Gurami pitic albastru-coral, Gurami pitic, Gurami pitic neon, Gurami pitic pudrat, Gurami pitic apus-de-soare
Sinonime: Trichogaster lalius, Trichopodus lalius
Familie: Osphronemidae
Categorie: Anabantidae
Areal: Asia, Delta Gangelui, India
Ecosistem: Delta
Temperament: Pasnic, depinzând de personalitatea fiecarui individ. Masculii sunt agresivi între ei câteodata, daca nu au suficient spatiu. Aceste lupte nu au niciodata urmari însemnate.
Dimensiuni: Mascul 9 cm; femela 9 cm
Zona de înot: Medie/suprafata
Perioada activitate: Diurn
Temperatura: 25-28 °C
Ph (aciditatea apei): 6.0 - 8.0
dH (duritatea apei): 5 - 20
Dismorfism sexual: Masculul are înotatoare dorsala mai mare si mai ascutita, este mai viu colorat. Culoarea femelei este predominant gri-brun si are înotatoarea dorsala mai mica si rotunjita.
Inmultire: Pregatim un bazin de reproducere cu o capacitate de aproximativ 40-50 litri în care introducem plante plutitoare si câteva plante submerse ancorate în colturi. Rolul plantelor plutitoare este de a sustine “cuibul” de spuma pe care masculul îl construieste la suprafata apei si în care vor ajunge icrele depuse de femela. Plantele ancorate în colturi vor fi folosite de femela, care se va refugia în timpul si dupa depunerea icrelor. Aceste refugii sunt necesare în timpul jocului nuptial, deoarece masculul devine violent cu femela, încercând s-o convinga sa depuna icrele. Coloana de apa din bazinul de reproducere va fi de 15-25 cm înaltime pentru ca masculul sa nu oboseasca ridicând icrele cazute din cuib pe fundul apei. De asemenea înaltimea mica a coloanei de apa va ajuta puii eclozati sa ajunga la cuib si la plantele plutitoare de la suprafata apei.
    Temperatura apei trebuie mentinuta constant la 27-28 grade.
    Masculul începe sa construiasca un cuib de spuma la suprafata apei în zona plantelor plutitoa re. In rastimpuri curteaza femela verificând astfel disponibilitatea acesteia pentru împerechere. In ca zul în care femela nu este în totalitate cooperanta, masculul devine agresiv, alergând-o prin bazin în încercarea de a o determina sa vina sub cuib pentru depunerea icrelor.
    In cele din urma, cei doi ajung împreuna sub cuib si începe depunerea icrelor. Masculul “îmbratiseaza” femela luând forma unei potcoave si se încolaceste perpendicular pe axul longitudinal al femelei. In aceasta pozitie masculul “stoarce” abdomenul femelei, ajutând-o sa expulzeze icrele pe care le fecundeaza imediat si le fixeaza apoi în cuib.
    Dupa depunere, femela se scoate din bazin deoarece masculul, în grija sa pentru cuib, o îndeparteaza permanent într-o maniera violenta.
    Masculul continua sa îngrijeasca icrele din cuib, ridicându-le pe cele cazute pe fundul apei si oxigenând cuibul prin miscarea înotatoarelor. Dupa aparitia puilor, 24-48 ore, masculul continua sa-i îngrijeasca ridicându-i în cuib pe cei cazuti pe fundul bazinului. Când puii încep sa înoate liber, putem scoate si masculul din bazinul de reproducere. In acest moment este necesara oxigenarea apei cu ajutorul unei pietre pulverizatoare racordata la o pompa de aer.
    Puii se hranesc la început cu microorganismele formate în jurul plantelor din bazin, la care adaugam infuzorii sau galbenus de ou fiert tare, în cantitati foarte mici, pentru a evita tulburarea si alterarea apei. Dupa 6-7 zile putem sa le administram hrana mai mare în granulatie, cum sunt microviermii sau nauplii de Artemia Salina. De asemenea exista în comertul specializat diferite tipuri de hrana pentru puii eclozati din icre.
Hranire: Nu ridica probleme deosebite, pestele acceptând o varietate foarte mare de hrana, preferând însa hrana de origine animala: purici de balta (Daphnia Pulex) vii, congelati sau uscati; tubi (Tubifex Rivularum) vii sau congelati; artemia (Artemia Salina) vii sau congelati; larve de chironomus (Chironomus) vii sau congelati; hrana uscata (fulgi, pelete, mixturi, etc.). Se poate administra si carne de vita sub forma de rasatura (cu un cutit foarte bine ascutit se rade carnea perpendicular pe fibra), sau tocatura din ficat si inima de vita/pasare. Aportul de proteine va avea ca rezultat dezvoltarea mult mai armonioasa a pestilor, cât si o reproducere calitativa si cantitativa mai buna.
Ingrijire: Colisa Lalia este un peste cu cerinte mici fata de conditiile oferite în acvariu, putând fi gazduit în bazine de dimensiuni medii (aprox. 80 litri), bine plantat si cu schimburi de apa regulate (1/3 din cantitatea totala), o data pe saptamâna.
Comentarii: Se recomanda popularea acvariului cu perechi mascul-femela. Caracteristic pestilor din aceasta familie este organul numit “labirint”, care este un organ respirator auxiliar. Dezvoltarea acestui organ a fost necesara, pentru ca, branhiile, aparatul respirator comun tuturor pestilor, nu sunt suficiente în apele mâloase, lipsite de oxigen, în care traiesc acesti pesti. Astfel anabantidaele, ies la suprafata apei si respira aer atmosferic, în momentul în care oxige nul dizolvat în apa este în cantitati insuficiente. Ca urmare, acesti pesti pot fi crescuti în acvarii lipsite de oxigenarea suplimentara realizata cu ajutorul pompelor de aer.

Cine nu are o pasiune, nu este cu adevarat om!

Re: Articole pesti de apa dulce

[imagine forum acvarii de vis]

Multumim Domnului bradraqua pentru aricolele oferite, astepam in continuare si alti utilizatori cu articole la fel de complete.
Toate artiolele au fost urcate pe siteul cel nou la care inca se lucreaza.

Lucrul important este acesta: Sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai pentru ce ai putea sa devii.

Re: Articole pesti de apa dulce

De acum inainte vreau sa avem un stas pentru toate articolele postate pe site, pentru pesti de apa dulce vor arata dupa cum urmeaza:

    * Dificultate:
    * Acvariu minim:
    * Dimensiune:
    * Apa:
    * pH:
    * Temperatura:
    * Duritate:
    * Raport sexe:
    * Raspandire:
    * Dieta:
    * Durata de viata:
    * Habitat:
    * Familie:
Descriere

Ex. http://www.acvariidevis.ro/apa-dulce/pe … eticulata/

Va multumim pentru intelegere.

Lucrul important este acesta: Sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai pentru ce ai putea sa devii.