Pestele Arcas se gaseste in doua variante: Pestele Arcas Comun si Pestele Arcas Dungat. Denumirea stiintifica a speciei este Toxotes jaculatrix sau Toxotes jaculator.
Pestele arcas poate atinge o dimensiune de pana la 25 de cm, desi de cele mai multe ori este mai mic.
Apele in care se gaseste sunt cele Indiene, Sud-Asiatice si Australiene. Pestele Arcas este foarte des confundat cu alte specii similare, precum Toxotes microlepis (Pestele Arcas Scalar Mic), Toxotes oligolepis (Pestele Arcas Vestic), si Toxotes chatareus (Pestele Arcas Scalar Mare).
Acvariul ideal pentru pestele Arcas este un acvariu mare, cu plante sau radacini care coboara in sau ies afara din apa. Cel mai potrivit este un acvariu foarte adanc, umplut cu apa doar pe jumatate, care sa ofere un spatiu deasupra apei unde insectele sa poata fi introduse. Este necesar acest spatiu superior deoarece Pestele Arcas este cunoscut pentru abilitatea sa de a tinti si a lovi insectele cu un jet de apa. Intru-un acvariu corect amenajat puteti avea ocazia sa observati acest comportament.
Pestele Arcas este destul de pacifist fata de pestii mai mici din specii diferite de a sa, in schimb poate fi destul de agresiv fata de memebrii propriei specii. De aceea este bine sa aveti un singur peste arcas sau un grup mai mic de indivizi de marime asemanatoare, pentru a evita agresiunile intre ei.
Temperatura apei din acvariul Pestelui Arcas trebuie sa fie intre 25 si 30 de grade C. Apa trebuie sa fie destul de dura, neutra spre alcalina, cu PH-ul de 7.0 - 8.5. Desi sunt vanduti din acvarii cu apa dulce cand sunt pui, Pestii Arcasi trebuiesc transferati in acvarii cu apa salcie, pentru sanatatea lor pe termen lung. Aveti in vedere ca Pestele Arcas este carnivor si insectivor. Hranindu-se de la suprafata apei va accepta majoritatea tipurilor de mancare care pluteste pe apa.
Inmultirea Pestelui Arcas se realizeaza dificil in acvariu. Se pare ca pentru realizarea reproducerii si a dezvoltarii oualor este nevoie de schimbari in salinitatea apei.

Denumire Stiintifica : Tetraodon Fluviatilis
Denumire Populara : Green pufferfish, Ceylon Puffer
Marime la maturitate : 7 - 10cm
Mediu de crestere : Apa salcie
Origine: Asia. India, Sri Lanka, Bangladesh, Myanmar si Borneo
Temperament : Agresiv
Parametrii apei : pH 5.9 - 7.5, temperatura 23 - 27°C

Este o specie care are nevoie de spatiu, cel mai bine este sa fie tinut singur sau impreuna cu alti indivizi din specia sa, in acest caz fiind foarte important sa li se ofere locuri unde sa se poata ascunde.Apa din acvariu trebuie inlocuita in proportie de 50% pe saptamana. Tetraodonii sunt foarte sensibili la amoniac si nitriti.
Sunt pesti carnivori, pradatori si este imperativ a li se oferi hrana vie si melci de talie mica.

Este cunoscut sub denumirea Cichlasoma nigrofasciatus, Cryptoheros nigrofasciatus, Archocentrus nigrofasciatus, sau popular Convict sau Convict Cichlid (in America), Nigro pe la noi.
Destul de raspandita este si denumirea Cichlasoma nigrofasciatum, Cryptoheros nigrofasciatum, Archocentrus nigrofasciatum denumire considerata eronata. Apropo "nigrofasciatus" inseamna linii negre.
Il gasim sub o varietate de culori:
*Black Convict - o varietate cu linii vargate negre si gri (de unde i se trage si numele de Convict Cichlid, "convict" in engleza insemnand "condamnat, ocnas" )
*Pink ? o varietate albino (considerata ceva mai putin agresiva decat Black Convict)
*Long Fin Pink? o varianta de albino cu aripioare mult mai mari
*Gold ? o varietate descoperita recent, care seamana cu cea black, doar ca are abdomenul colorat cu galben-auriu

DIMENSIUNI LA MATURITATE : 13- 15 la mascul, 12 cm femela
ORIGINE : America Centrala, din lacul Atitlan si Lacul Amatitlan din Guatemala la sud de Panama. Lacul, unul dintre cele mai adanci din lume, este craterul unui mare vulcan, care acum 85.000 ani a explodat.
HABITAT : Este intalnit intr-o varietate de habitaturi, de la rauri,lacuri pana la piscine si iazuri amenajate artificial. Prefera zonele cu stanci, trunchiuri de copaci, care le ofera adapost. In acvarii este de preferat sa folosim pietris foarte fin sau nisip, deoarece are obiceiul de a muta intr-una pietrisul, dupa bunul plac. De aici si porecla de "excavator".
DURATA DE VIATA : 10 ani
VOLUMUL ACVARIULUI : Pentru o singura pereche pot fi suficienti 80 de litri de apa daca bazinul este amenajat corespunzator. Bineinteles si aici se aplica regula "cu cat mai mare cu atat mai bine"...mai ales daca vrem sa-i tinem impreuna cu alti pesti...
Nu sunt pretentiosi la calitatea apei, fiind niste pesti care se adapteaza foarte usor la diferite conditii. Oricum un schimb de 30% apa /saptamana este recomandat, deoarece fac destul de multa mizerie.
CALITATILE APEI : Temperatura intre 23 - 28 grade C; Ph 7 -8.5 ; Gh si Kh nefiind prea importante
HRANA : Pesti omnivori, mananca aproape orice, cu exceptia propriilor icre :- ) Prefera hrana vie.
TEMPERAMENT: Teritoriali si extrem de agresivi (mai ales in perioada depunerii). Varietatea albino pare a fi un pic mai docila. Nu este o specie pentru crescatorii care apreciaza un acvariu cu pesti comunitari pasnici. Trebuiesc tinuti cu pesti de dimensiuni mari care le pot tine piept, deoarece sunt in stare sa hartuiasca un peste pana il omoara. Se stiu cazuri in care in lupte cu Oscari de 3 ori mai mari au castigat. Daca i se ofera conditiile minime este un peste de care nu te poti plictisi niciodata. Un adevarat supravietuitor, un peste cu personalitate, recomandat incepatorilor care vor sa creasca cichlide.

Apartine tot Belontiidelor, este mai mic decat Colisa fasciata, ajungand pana la 10 cm, femela fiind ceva mai mica. Colisa labiosa este o specie de gurami originara din India si Birma. Mai mica decat ceilalti gurami, colisa labiosa se remarca prin excrescenta din partea superioara a botului, remarcata mai ales la masculii adulti.
Ca si discusul are mai multe straturi de culoare. Primul strat este de obicei verde deschis, stralucitor-metalizat iar al 2-lea strat este format din elementele decorative dungata de obicei variind de la rosu la brun. Atunci cand Colisa labiosa este agitat abdomenul sau capata o nuanta violeta iar desenele de pe acesta devin deshise la culoare.
Colisa labiosa nu sunt foarte pasnici, masculii fiind mai agresivi cu femelele in timpul si in afara perioadei de reproducere.
Temperatura acvariului preferata de colisa labiosa este in jur de 22-28 de grade C. Acvariul trebuie sa aiba spatiu mare, care sa ermita pestilor sa innoate, dar si multe plante in care sa se poata ascunde.
Spre deosebire de alti pesti de acvariu colisa labiosa nu naste pui vii ci depune icre intr-un cuib special pregatit de mascul din bule de aer. Dupa ce icrele sunt depuse si fecundate tot masculul este cel care se ocupa de inchiderea cuibului.
Imediat dupa depunere, cu ajutorul unei plase foarte fine se scoate tot cuibul cu icre din acvariu si este mutat in alt acvariu pregatit cu apa la aceeasi temperatura. Dupa numai o zi puii eclozeaza si in curand se vor descurca singuri. Noul acvariu nu va avea nimic pe fund. Dupa 3-4 saptamani, vom incepe schimbari de apa, la inceput in cantitati mici, apoi mai mari.

Temperament: acvarii cu o singura specie
Dimensiuni: 6 cm
Nivel Habitat: superior
Dieta: carnivora

Acest peste are un corp albastru-verzui fluorescent strabatut de dungi transversale rosii. Inotatoarea caudala are forma de lira cu ramificatii superioare si inferioare. Este o specie care prefera un acvariu cu multe plante.

Pe cat posibil apa de ploaie va fi tinuta la intuneric. In acvariul pregatit pentru reproducere (pregatirea consta in montarea unei plase protectoare din plastic, in genul celor folosite la laditele de citrice, intinsa pe o rama din sarma de alama sau inox, ca sa nu rugineasca, rama avand si niste picioruse de 15-20 mm. Acest lucru este necesar pentru a indeparta plasa de fundul acvariului, interzicand accesul pestilor la icre), amestecam cele doua tipuri de apa, cea de la robinet si cea de ploaie, care au fost bine filtrate in prealabil si le mai aerisim circa 24 de ore. Apoi seara, introducem femela.

Marime: 8 - 12 cm

Origine: Asia

Acvariu necesar:
Pentru o buna dezvoltare a pestilor este necesar un acvariu de minim 80 litri, bine plantat si cu spatiu liber pentru inot.

Parametrii apei:
- Temp. 18 - 26°C
- pH 6 -8
- dGH 8 - 14

Descriere: comportament pasnic
Coloritul corpului este foarte schimbator, pestii fiind mai tot timpul agitati (mai ales masculii si mai ales cand sunt in prezenta altor pesti din aceeasi specie). Cand sunt agitati, coloritul este urmatorul: un fond albastru verde stralucitor cu dungi transversale rosii. La depunere, masculul are zona inferioara a capului si zona abdominala de un negru catifelat, pe opercule avand o pata albastra-verde tivita cu rosu, aripioarele fiind albastrui, pana la rosu, cu linii albastre si tivite cu albastru de alta nuanta. Masculul este mai viu colorat decat femela, iar buzele sunt mai pronuntate.

Specii compatibile:
Macropodus poate fi tinut in compania multor specii care au aceleasi cerinte pentru parametri apei, dar sub nici o forma nu se vor asocia cu specii agresive.

Hrana:
Peste omnivor,  mananca in general orice: fulgi, hrana vie, precum tubi, artemia, larve de tantari, larve de libelule etc.

Reproducere: Macropodus este o specie usor de reprodus. In primul rand avem nevoie de o pereche matura.
Pentru reproducere vom folosi un bazin de 30-40 litri, cu o inaltime a coloanei de apa de 15-20 cm. In acest bazin introducem reproducatori si ridicam temperatura la 25°C.
Pe suprafata apei se pun cateva plante plutitoare din genul Ceratopteris care sunt folosite de catre mascul la construirea cuibului. Masculul construieste acest cuib din bule si are aspectul unei spume pe suprafata apei. Dupa depunerea icrelor, scoatem femela si lasam in acvariu doar masculul pana la eclozarea icrelor dupa care il scoatem si pe acesta. Cand sacul vitelin sa resorbit iar alevinii incep sa inoate liber , incepem hranirea lor cu infuzori sau galbenus de ou fiert, pana cand acestia cresc si pot fi hraniti cu hrana de dimensiuni mai mari (naupli de Artemia, micro, etc.)

Observatii:
Caracteristic acestor pesti este organul numit labirint cu ajutorul caruia pestii pot respira aer direct din atmosfera, caracteristic familiei de Gurami.

O varianta a lui Macropodus opercularis este Macropodus opercularis concolor. Sunt pesti nepretentiosi, temperatura la care pot rezista fiind intre 15-30° C, iar cea minima de 10° C.
Macropodus opercularis concolor nu are dungile transversale, singura diferenta fiind faptul ca la depunere acesta devine aproape negru, aripioarele fiind puternic prelungite. Reproducerea are loc cu construirea unui cuib de spume (caracteristic familiei) de catre mascul. Inaltimea coloanei de apa in acvariul de reproducere poate fi mai mare deoarece icrele au un continut mare de substante uleioase si nu se scufunda. Reproducerea lor este foarte asemanatoare cu a speciei Tricogaster trichopterus si puteti gasi mai multe informatii acolo.

"Cichlida fluture" a fost descoperita in Aprilie 1947 de catre M. V. Ramirez si de H. Blass. Pestele se incadreaza alaturi de Altispinosa (originar din Peru) in Ordinul Percomorphi, Subord. Percoidea, Fam. Cichlidae, Genul Microgeophagus. Incadrarea initiala in genul Papiliochromis, a fost Apistogramma, fiind incorecta, deoarece exista deosebiri atat morfologic cat si comportamental, dar si unele asemenari cu reprezentantii Genului Geophagus, s-a decis infiintarea unui nou gen cu doua specii, Ramirezi si Altispinosa.
Iata cateva diferente
Reprezentantii genului Microgeophagus au corpul inalt, comprimat lateral, diferentierea dupa colorit a sexelor este relativ dificila, absenta unui net colorit de averizare la femelele cu icre sau pui, poligamie moderata, ambii parinti avand grija de pui, pe cand reprezentantii genului Apistogramma au corpul alungit, cilindric, femelele cu icre sau pui au un colorit de avertizare distinct, consistand din pete negre pe un fond galben, diferentele de dimensiuni si colorit dintre masculi si femele fiind foarte mari (in general masculii sunt dubli fata de femele ca dimensiune), poligamia este accentuata, masculii avand "haremuri" de aproximativ 4 femele, care ingrijesc singure puii, masculul aparand teritoriul. Mai nou exista voci care sustin ca de fapt Altispinosa si Ramirezi apartin unor genuri diferite si trebuie clasificati ca atare, Altispinosa asemanandu-se mai mult cu speciile mici de Biotodoma, precum si datorita structurii diferite a dorsalei si a coloritului diferit al capului si corpului.
Arealul geografic
Ramirezi este gasit in vestul bazinului hidrografic al fluviului Orinoco, incepand cu cursul mijlociu al fluviului pana in delta, in asa numitele IGUARAPE - campii inundabile.
Fiind un peste popular, are mai multe forme, dintre care la noi sunt comercializate trei:
Forma salbatica, este cea mai mica din punctul de vedere al dimensiunilor - doar 6,5-7 cm masculul, femela fiind ceva mai mica. Aceasta forma este cea mai colorata. Pestii maturi se recunosc prin faptul ca au inotatoarele dorsala si anala rotunjite, iar caudala este in forma de vasla; a treia radie a dorsalei este foarte inalta, atingand 3,5 cm. Aceasta forma a sosit la noi prin filiera germana, fiind mai rara. Forma cea mai raspandita la noi este cea voalata.
Pestii sunt mai mari, masculii atingand 7,5 cm. Coloritul lor este mai putin intens decat al formei salbatice. Inotatoarele neperechi sunt ascutite, coada are forma de evantai, dar este si concava in acelasi timp. Varful inotatoarei dorsale la masculi este rasfrant, caracteristica ce se accentueaza odata cu inaintarea in varsta. Aceasta forma a fost creata de un crescator din Hong Kong.
Exista si forma xanthocromatica, adica aurie, avand numai pigmentii rosu si galben. Este a treia forma care a inceput sa se gaseasca si la noi, ca raritate. Mai exista o forma - aceea "balon".
Datorita penibilei degenerari a acestui peste superb, pestii care se gasesc la noi au niste culori spalacite, cel mai ades nuante de gri. Iata cum ar trebui sa arate din punct de vedere coloristic: Buzele sunt de o culoare albastru metalic intens , continuandu-se cu o linie de aceeasi culoare pana dupa ochi, unde se rasfrange in sus. Pe cap mai apar diferite linii si pete de aceiasi culoare. Botul trebuie sa fie rosu, degradandu-se in portocaliu, apoi in galben pana la mijlocul corpului, unde se afla o pata mare de culoare neagra. Un arc de cerc vertical, de culoare neagra traverseaza ochii de un rosu intens.Vazut din fata, pe fruntea pestelui (usor deasupra ochilor) se observa doua pete negre, care pot fi unite, foarte pronuntate cand pestele este excitat. Jumatatea posterioara prezinta irizatii albastre. Cand pestele este stresat, irizatiile dispar, fiind inlocuite cu niste dungi de un gri mai mult sau mai putin intens. Pata rosie de pe burtica este specifica femelelor (criteriu de dimorfism sexual). Inotatoarele pectorale sunt transparente, restul fiind portocalii cu marginile rosii. Inotatoarele dorsala, caudala si anala prezinta puncte albastre. Dorsala are primele trei radii negre. Tot pe dorsala mai poate aparea o pata neagra deasupra peteide la mijlocul corpului. Inotatoarele abdominale au primele radii negre, ce se continua cu cateva radii de un albastru metalizat.
Dimorfismul sexual este destul de pregnant, masculul avand fruntea mai inalta, inotatoarele ceva mai mari. A treia radie a inotatoarei dorsale este mai inalta la masculi.
Femelele au zona pelvica de o culoare rosu carmin, culoare ce devine mai intensa incepand cu perioada prenuptiala. Aceasta culoare este absenta la mascul.
Durata vietii acestui peste (in conditii ideale) este de 3, maximum 4 ani. Tot in conditii ideale pestii ating maturitatea sexuala la 3-4 luni.
Comportament in acvariu
In general linistiti, Ramirezi pot fi tinuti intr-un acvariu comunitar, desi nu o recomand. Totusi sunt extrem de agresivi fata de membrii de acelasi sex ai propriei specii. Se bat tot timpul, exemplarul dominant "vanand" neincetat pe ceilalti, in cel mai fericit caz rezultatul fiind inotatore distruse. Drept urmare se va tine DOAR o pereche intr-un bazin cu ascunzisuri, pentru ca femela sa scape de "atentiile" unui mascul supraexcitat, atunci cand ea nu poate depune. La depunere devin agresivi, dar de regula se linistesc in cel mult doua zile, timp in care fie ei, fie ceilalti pesti mananca ponta. Pot fi tinuti cu Discus, cu rezerva ca apa este prea calda, scurtandu-se durata de viata, cu characidele mici sud-americane, cu Corydoras si Loriicariidele mai mici. Nu pot face fata celorlalte Cichlidae in disputele teritoriale, asa ca e bine sa fie evitate. Sunt incompatibili cu Ciprinidae-le (chestiile gen carasi si Labeo), precum si cu pestii activi noaptea, care i-ar ucide prin stress acumulat, nelasandu-i sa doarma. La introducerea intr-un bazin comunitar trebuie sa se tina cont de spatiul vital al unai perechi de Ramirezi, si anume 30-40 cm. Bazinul comunitar ideal ar avea deci lungimea minima de 65 cm, latimea minima de 35, iar inaltimea de 45 cm.
Temperatura minima pentru Ramirezi este de 23 gr.C, iar cea maxima 27 gr.C, temperaturile sub 23 gr.C si peste 27 gr.C duc la scurtarea vietii pestelui. In general, e bine ca temperatura in acvariu sa fie de 24,5 - 25 gr.C, la reproducere crescand-o la 27 gr.C.
Hrana
Ca hrana vie recomand numai larvele de Chironomus de apa sarata (cunoscuta ca "libelule") si Artemia salina. S-ar mai putea administra, cu riscurile de rigoare, dafnii si ciclopi. Daca exista dubii in privinta lor e bine sa fie congelate. Viermii tubifex sunt total contraindicati. In primul rand sunt vectorii principali ai bolilor si parazitilor in acvariu. In al doilea rand datorita poluarii contin metale grele, ceea ce ar putea otravi pestii. In al treilea rand familia Tubicidae nu are reprezentanti in biotop si de altfel intreaga America de Sud. Artemia salina tanara sau matura, vie sau congelata este un aliment excelent, ce nu prezinta nici un risc. Este echivalentul unor crustacei cu carapace moale (altii decat Daphnia) din biotopul pestelui. Enchitraeus si larvele de tantar sunt foarte bune, dar trebuie administrate in cantitati mici, de 2 ori pe saptamana. In caz de dubii in privinta hranei vii de provenienta nesigura, este bine ca aceasta sa fie spalata, scursa si congelata. M.R. este foarte reticent in ceea ce priveste hrana uascata, cel mai frecvent ignorand-o. Daca totusi insistati sa le administrati hrana uscata, tineti cont de faptul ca pestele apartine fam. Cichlidae si deci nu va manca hrana de la suprafata apei, ci numai cea de la fund sau din masa apei.
Sunt pesti dificil de intretinut, datorita pretentiilor de hrana si de apa, dar si mai dificil de reprodus.
Au o mare sensibilitate la nitrati si nitriti, la amoniacul solvit, in acest sens fiind folositi, ca si membrii fam. Papiliochromis, ca specie-indicator pentru Discus, fiind mai sensibili la chimismul apei. Daca mor fara vreo cauza aparenta si nu se intervine, atunci Discusii pot muri.
Valoarea pH-ului trebuie sa fie 6,5, iar duritatea - cat mai mica. Acest lucru se poate realiza prin filtrarea cu turba neagra si/sau adaos de apa distilata. Schimburile partiale de apa sunt cruciale: o treime din apa bazinului saptamanal. S-a remarcat o mare sensibilitate la cloruri si clorati, asa ca folosirea unui produs anticlor ar fi salutara.

Ordinul: Cypriniformes
Subordinul: Gymnotoidei
Familia: Apteronotidae
Genul: Apteronotus
Specia: Albifrons

Marime: pana la 20" (50cm)
Acvariu: 120 cm (cand sunt mici)
PH: 6.0 - 8.0
Duritate: 5.0 - 10.0
Temperatura: 23-28°C

Peste fara solzi, culoare neagra, prezinta 2 pete albe pe marginea cozii, ii lipseste aripioara dorsala in schimb prezinta o aripioara ventrala ce se intinde pe toata lungimea corpului. Este un peste solitar, carnivor, semi-orb de aceea prefera un acvariu luminat cat mai putin, plantat abundent, umbrit, si cu locuri de ascunzis. Atinge o dimensiune impresionanta de aproape 50 cm (in acvariu nu creste decat pana la 20-30 cm). Un lucru foarte interesant de precizat este acela ca emite cu ajutorul cozii un mic impuls electric care-l ajuta in localizarea prazii si pentru a tine departe pestii ce sunt tentati sa-l ciupeasca de coada.

Video: http://www.youtube.com/watch?v=geajxS37 … re=related