Numai ca.... dupa atatia ani de studiu... sa incerc sa invat cat mai mult despre ei, pentru ei.... am cam ramas fara obiectul de activitate sa zic asa...
Ma pregateam in vara asta sa incerc cu un prieten medic veterinar, sa incercam operatia de introducere de aer in vezica inotatoare. Speram sa-l pot face sa se ridice ... Azi este abia o saptamana de cand nu mai trebuie sa-l ajut pe Mimi sa se ridice, sa-i dau mancare, sa-l supraveghez...
Pentru Siri si Jim nu mi-am facut probleme niciodata.
Ei sunt niste luptatori. Ii trantesc si pe pomacei de pe bobita de mancare...
Ei sunt un fel de baieti de cartier care se descurca in orice situatie..
Nemo este usor mai fragil, dar mi-a dovedit ca are vointa si descurca bine in lupta pentru hrana cu fratii lui.
Cred ca timpul vindeca orice... doar ca puterea obisnuintei este mare.
Inca ii caut, si-i astept sa apara dintre anubiasi. Mai ales Georgica gradinarul. El dormea la umbra florii de anubias...
Multumesc frumos pentru sustinere!
Oricum.. nu ma voi opri din cautat raspunsuri, si o sa incerc sa acumulez cat de mult pot ca sa pot sa-i ajut la nevoie.
]]>
