am de gand sa fac un filtru extern situat deasupra acvariului, acesta fiind un acvariu de 100x40x50h si as dori ceva pareri despre filtrul gandit de mine (se poate vedea imaginea atasata)
In imagine, filtrul este cel cu linia alba! mentionez ca intentionez sa il fac din plexiglas de 4mm grosime iar latimea filtrului va fi de 15cm!

Multumesc!

Am si eu o intrebare .... credeti ca JBL CristalProfi e1501 Greenline  e un filtru prea puternic pentru un acvariu de 72-80 litri?

pe viitor poate fi folosit si la acvarii marine ?

Am cumparat un Ph controler

(https://www.google.ro/search?q=ph+controller+JBL&espv=210&es_sm=122&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=nF56Up_AL8nXswaYzYCACQ&ved=0CAkQ_AUoAQ&biw=1680&bih=925#facrc=_&imgdii=_&imgrc=adLmOiLInLEwkM%3A%3BRKsRUoIpLQz73M%3Bhttp%253A%252F%252Fimg64.imageshack.us%252Fimg64%252F5330%252Fp1050045resize.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fforum.acvarist.ro%252Fshowthread.php%253F49744-ph-controller-jbl-proflora%3B800%3B600)

Aveti si poza mai sus. VA rog sa imi  spuneti cine ma poate ajuta si pe mine sa il reglez. Va rog sa imi lasati un numar de telefon am sa sun pe el. Multumesc

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=BosHU4ARR9w&feature=player_embedded#![/youtube]

Povestea vietii lui este mult mai ampla si incetul cu incetul, pentru cine este interesat o vom descoperii impreuna prin poze si videoclipuri pe care le putem atasa la acest nou topic.

A trecut vara, a trecut toamna. S-a dus si iarna, mi-am luat inima in dinti si am hotarat sa construiesc un 720 litri cat mai simplu, cat mai ieftin, cu produse raport calitate/pret excelent.

Astfel a luat nastere 200x60x60. Ma gandeam si la varianta 220x60x60 insa frica de o asa cantitate de apa, m-a facut sa ma opresc la 720 litri.

Sticla acvariulu este de 12 mm.
Detine intarituri lungitudinale si in H, in partea de sus.
In partea de jos detine intarituri pe toata lungimea si latimea fundului pentru a mari suprafata de contact dintre silicon si sticla = o rezistenta mai buna.
Siliconul folosit a fost Dow Corning 881 negru. Am folosit vreo 5 tuburi (extrem de mult), deoarece fiind primul acvariu de aceasta dimensiune, am vrut sa fie sigur. Cordoanele de silicon, dupa cum se poate vedea in pozele de mai jos, sunt ceva mai groase.
Sticla a fost procurata de la Cristal Brad (total neprofesionisti, de la nesimtire, la calitate inferioara a taieturilor si a canturilor). Toata sticla a cantarit ~150KG.
Pe spatele acvariului am aplicat o fasie de autocolant DC Fix procurat din Obor.

Suportul este metalic din bare 50x30x3 mm grosime. Au intrat aproape 4 bare de 6 metri. Au fost sudate de unchiul meu. Am adaugat bare si pe diagonala pentru a impiedica suportul sa penduleze (am patit-o la fostul 350 litri).
Dupa ce a fost gata, a primit un strat de grund si unul de vopsea.
A fost imbracat in pal melaminat din Hornbach iar usile si sertarele au fost facute din fronturi lucioase. Am folosit glisiere cu extractie totala pentru sertare iar pentru usi, balamale cu amortizor Blum.
La interior am adaugat prize aplicate si am dat gauri pentru fire si furtunuri cu o freza atasata unei bormasini.

Capacul este executat din Komatex de mai multe grosimi luat de la Geplast.
Fiind asa lung, a trebuit sa-l intaresc cumva si astfel am prins la interior doua profile de aluminiu. Instalatile electrica se compune din 3 balasturi 2x80W Osram montate la interior si deocamdata 6 tuburi Osram (830 si 865). Pe viitor voi inlocui din tuburi. Mi-a luat ceva timp sa proiectez acest model. Este asemanator capacelor Juwel cu lampa Multilux in sensul ca partea centrala gliseaza in fata si in spate iar pe aceasta se prind niste parti care se pot ridica pentru a avea acces la acvariu. Astfel nu este nevoie de inlaturarea intrebului capac pentru a putea schimba apa, tunde plantele, etc. Fiind primul capac executat, inca necesita mici modificari pentru o estetica mai buna.

Umplerea acvariului a fost realizata treptat si spre mirarea mea, nu a avut scurgeri . La un schimb de apa recent, avand si alte treburi prin casa, am uitat de acvariu. Cand am ajuns la el, apa era pana in buza sticlei si tocmai incepuse sa curga pe jos. Am avut mare noroc ca am ajuns la timp. Cred ca se scursesera vreo 100 ml.

Acum sa vorbim despre aparatura.

Filtrul este un Jbl e1500 luat in urma cu doi ani de la Florin (multumesc inca o data ). Este umplut de jos in sus cu 3 sertare JBL Micromec (6 litri) si ultimul sertar cu o parte Micromec si o parte bureti (nu m-am atins de buretii pentru prefiltrare). Trage apa din dreapta acvariului si o elibereaza in partea stanga.
Sistemul CO2 este compus din butelie 2 KG (ma tine 2 luni), reductor si electrovalva JBL, numarator Dennerle, pH controller chinezesc si sonda pH JBL.
Incalzitorul este un Jager 250W.
Mai am acolo o pompa de valuri pentru a crea curenti, un filtru UV conectat pe furtunul filtrului extern, pentru orice eventualitate, un reactor de CO2 intern bricolat pe moment (ca disparea in favoarea unuia extern).
Din ansamblu nu are cum sa lipseasca surface skimmerul.

Ca si accesorii, am un set format din penseta, foarfeca si spatula inox, pe care le gasesc indispensabile unui acvariu plantat. De asemenea mai am un burete de bucatarie XXL cu care curat geamurile la fiecare schimb de apa, o periuta dinti pe care o folosesc tot la curatarea geamurilor (partea de jos unde este si pietrisul), un test permanent pH/CO2 pentru orice eventualitate.

Fertilizarea folosita este PPS PRO si Trace Mix plus, fertilizanti pe care ii prepar si ii comercializez de aproximativ 2 ani de zile.
Perioada de iluminare este de 10 ore momentan insa nu am aprins toate tuburile deoarece acvariul nu este plantat suficient.
Schimbul de apa il efectuez o data pe saptamana 50% cu apa de la retea. Folosesc un filtru de apa ce contine carbune activ pentru diminuarea clorului si un filtru de 10 microni pentru impuritati.

Plantele sunt mai mult de umplutura momentan. Cand voi avea destule, voi renunta la o parte din ele si voi incerca un aranjament.

Locuitorii sunt 9 discusi intre 14 si 18 cm. Vor ramane 5 sau 7 si voi mai introduce 50-100 rummy nose, vreo 10 corydoras si vreo 10 SAE.

Temperatura este 29 grade, pH 6.7, GH 8 iar KH 5.
Celelalte valori nu le-am testat.

Totul a fost bricolat de mine, cu exceptia suportului metalic sudat de unchiul meu.
Intregul ansamblu cantareste aproximativ 900 kg si este amplasat langa un perete de rezistenta (etaj 3).

Sper ca va fi de folos cuiva, candva.

Cu bine.

  Ancistrus este un peste de apa dulce, a carui denumire provine din grecescul ‘agkistron’ care inseamna carlig referinta la forma barbilloanelor (excrescente carnoase de pe bot). Ancistrus face parte din familia Loricariidae si include peste 64 specii de acest gen.
  Este o specie des intalnita in acvarii deoarece este un peste pasnic si poate fi tinut alaturi de alti pesti, de asemenea foarte multi il achizitioneaza pentru faptul ca acest peste este un consumator de alge. In lipsa algelor, poate incepe sa se hraneasca si cu plante. Prefera buturugile, radacinile petrecandu-si o mare parte din timp pe ele.Sursa de fibre  consumate din lemn poate fi esentiala  la ajutarea digestiei .
Descriere : Speciile din aceasta specie au corpul aplatizat, acoperit cu placi osoase, gura este in forma de ventuza cu ajutorul careia se poate fixa pe geamul acvariului, plante , obiecte decor.etc . Se hraneste in principal cu alge sau hrana ramasa de alti peste, prefera si spanacul , frunzele de salata,dovlecelul, fasole verde.
  In cazul introducerii in acvariu a mai multe exemplare este recomandata introducerea in acvariu a suplimentelor vegetale(tabelete spirulina).
  Este un peste nocturn si care sta in partea de jos acvariului, este mai putin activ in timpul zilei decat noaptea, dar in cazul acvariilor plantate la  suprafata poate fi activ si in timpul ziua. Prefera o apa curata si bine filtrata

In general sexul poate fi determinat la varsta de aproximativ 6 luni iar maturitatea se atinge la 11 luni. Deosebirea intre femele si mascul se face relativ usor, femele au ‘coarnele’ mai scurte in timp ce la masculi sunt mai mari si mai bifurcate. Femelele ajung la o dimensiune de 12 cm, masculii sunt mai mari si ajung la 15 cm.

Masculii din aceasta specie sunt competitivi si teritoriali . Acestia se afiseaza unu altuia pozitionandu-se paralel  in fata celuilalt ‘cap= coada’, iar in cazul batailor se incercuiesc’ si se ataca direct la cap.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=krs1xgYUI4o[/youtube]
Reproducerea este relativ usoara – au nevoie de ascunzisuri- precum scorburi, tuburi de plastic, nuci de cocos, ghivece cu mai multe gauri pentru reproducere.Temperatura optima trebuie sa fie 23-24 , daca temperatura este mai ridicata , icrele vor ecloza mai repede si mortalitatea va fi mai ridicata. Masculul curata cu gura lor  in forma de ventuza cuibul , inainte de a permite femelelor  sa se apropie si sa-l  ‘ inspecteze’ . Curtarea femelei se face prin extinderea aripioarelor caudale si dorsale  si incercari de insotirea  a femelei la cuib . Femela depune intre 20-200 oua in forma de ciorchine, cu un diametru de aproximativ 3 mm de culoare portocaliu deschis. Rolul femelei se termina odata cu depunerea, urmand ca masculul sa aiba grija de pui. Acesta ventileaza si apara intrarea in cuib, indeparteaza ouale bolnave si infertile. In general  masculul nu paraseste cuibul  pentru a se hranii, sau o face pentru o scurta perioada de timp. Dupa 4-10 zile icrele eclozeaza in functie de temperatura, urmanad ca dupa alte 6 -7 zile puii sa paraseasca cuibul. In cazul bazinelor de reproducere filtrarea si aerarea trebuie sa functioneze permanent.

P.S. Orice modificare, completare este binevenita.

Kuhli Loach a fost initial descris ca Kuhli Cotibis in anul 1864 de catre Achille Valenciennes pentru a comemora munca naturalistului si zoologului Heinrich Kuhl
Mai este cunoscut si sub denumirile de Coolie Loch, Giant Coolie Loach, Leopard Loach iar in literatura stiintifica este mentionat sub denumirea de Acanthophthalmus kuhlii.
Este un peste usor de crescut, timid si sperios mai ales la zgomot si vibratii  petrecandu-si o mare parte din timpul  zilei ascuns. Se recomanda tinerea lui in grupuri de 5-6 indivizi,in acvarii plantate si cu ascunzisuri.
Prefera sa stea in spatele filtrului , iar noaptea iese in cautarea hranei.
Trebuie tinut in acvarii acoperite, deoarece se poate ridica cu usurinta la suprafata apei si sarii din acvariu. Este un peste non-agresiv, de aceea este recomandata atentie la alegerea colegilor de acvariu fiind lipsit de aparare impotriva speciilor de pesti agresivi.
Este recomandat sa fie tinut cu urmatoarele specii de pesti :
-Tetra (in special cu  Neon Tetra si  Black Tetra)
-Discus, Apistogramma(Apistogramma Cacatouides si Apistogramma Borelli)
-CorydorasCatfish  (in special Corydoras Sterbai si Corydoras aeneus) Angelfish, Clown loach
-Guppy, ,Platty,Gourami(Blue Gourami , Dwarf Gourami ,Honey Gourami)
-Danio(Zebra Danio siPearl Danio) 
Substratul este recomandat sa fie cat mai fin pentru a evita ranirea mustatilor si pentru a permite ascunderea pestelui. Daca substratul este mare, se poate amenaja o mica parte nisipoasa pentru a-i servi drept refugiu. Cand se simte amenintat se scufunda in substrat sau se retrage in ascunzatorile preferate.

Descriere  :Corpul este gros si viermiform acoperit cu solzi mici si piele groasa, capul este mic, gura indrepatata in partea de jos a botului si prevazuta cu 3 perechi de mustati cu un rol dublu : de a ajuta pestele sa isi gaseasca hrana si de a-l ajuta sa gaseasca fundul apei
           Coada este usor rotunjita, aripioarele au putine radii, corpul este traversat de 15-20 dungi transversale de culoare maro inchis- negru.
Atinge maturitatea sexuala la 12-18 luni .Diferentierea ditnre femela si mascul se face foarte usor, femela avand  abodomenul mai umflat decat masculul
Poate ajunge pana la 12-13 cm in libertate in timp ce in acvarii ajunge intre 7-10 cm ;
Combinatia formei si a culorilor il fac sa semene mai mult cu un sarpe decat cu un peste

Hranirea    :  Este omnivor.Pot fi hraniti cu Daphnia, Artemia, felii de castravete .Accepta si hrana uscata daca aceasta se scufunda. Este recomandata hranirea lor seara cu lumina de la acvariu stinsa.
Inmultirea :  Kuhli depun icre  . Se reproduc rar in captivitate, deoarece nimeni nu stie in ce conditii sau ce fel de conditii au nevoie kuhli pentru stimularea reproducerii.
Totusi este recomandata tinerea unui numar cat mai mare de kuhli si a unui numar mare de ascunzisuri menite sa confere un surplus de confort si astfel sa stimuleze reproducerea
Inmultirea acestora in captivitate se face numai artificial .

   Peştii Garra rufa au fost descoperiți la începutul anilor 1800 în Iordania, Orontos, și în bazinele hidrografice ale râurilor Tigru și Eufrat, în râurile de coastă la sud de Turcia și Siria de Nord. Sunt niște pești unici, care pot trăi în medii ostile, de asemenea și în ape foarte calde. Ei se ascund şi se agață de pietre şi vegetaţie cu ajutorul gurii lor ventrale în formă de semilună. Sunt pești care se hranesc la fundul apei.
   Sunt mâncători de alge, fitoplancton şi zooplancton, dar acestea sunt rare din cauza temperaturilor înalte ale apelor în care trăiesc. Din cauza hranei insuficiente se hrănesc și cu pielea moarta de pe picioarele amatorilor de scăldat. Peştii Garra rufa au fost recomandați ca foarte utili și eficienți pentru a vindeca unele boli ale pielii. Unii chiar s-au dovedit eficace și în tratarea unor boli comune, traume musculare, tulburări neurologice şi reumatice. După câteva ședințe în bazine terapeutice populate cu peştii Garra rufa, persoanele care sufereau de psoriazis au văzut în mod constant rezultate uimitoare.
   Peștii Garra rufa sunt inofensiv şi fără dinți. Acești pești pot trăi în ape calde cu temperaturil în jurul a 35°- 43°C. Din cauza penuriei de hrana din aceste ape termale de izvor, acești pești au dezvoltat o capacitate neobişnuită de a se hrăi cu pielea și tesuturile moarte. Garra rufa sunt o specie protejată legal în Turcia, iar guvernul nu vrea ca acești peşti să fie exploatați în centrele de tratament.

• Marea descoperire

   Legenda spune că într-o zi la începutul secolului XIX, doi frați turci au descoperit un izvor termal. De îndată ce și-au scufundat picioarele în apă, un grup de peşti mici au ajuns imediat la picioarele lor, le-au ciugulit neîncetat şi le-au oferit un masaj blând cu furnicături. Acest lucru i-a făcut să revină în fiecare zi la noul lor hobby. Unul dintre frați, care suferea de un tip de boală de piele, a observat că simptomele bolii au început să dispară după o perioadă petrecută impreună cu noii lor prieteni, peștii Garra rufa. Ce s-a întâmplat de fapt, a fost că peştii Garra rufa au ciugulit toate celulele moarte ale pielii afectate, eradicându-le şi vindecându-l de boală.
   Când s-au aflat veștile despre această întâmplare, oamenii din zonă, și nu numai, au început sa vină să testeze această descoperire miraculoasă. Majoritatea oamenilor care au avut probleme de piele, au fost vindecați de boală după mai multe vizite. De atunci și până în vremurile noastre, orașul Kangal din Turcia a devenit neoficial o stațiune naturală de tratament, cu o creştere rapidă de vizitatori din toate colțurile lumii, veniți să probeze magica vindecare a peștilor Garra rufa.

   Denumirea științifică a peştilor originali este Garra rufa obtusa, care este o specie ce aparține familiei Cyprinidae. În cadrul familiei Cyprinidae, există o mulţime de subspecii diferite toate începând cu numele garra. Peștele original Garra rufa se poate deosebi printr-o mică pată neagră pe opercul şi o dungă neagră la baza cozii.

• Apa

   Pentru multe specii de pești, inclusiv peştii Garra rufa, un nivel ridicat de amoniac este o problemă serioasă. În scopul de a optimiza peștilor Garra rufa entuziasmul pentru ciugulit, o bună întreținere a calităţii apei este esenţială. Ciclul azot este o parte importantă a întreținerii calităţii apei, şi înţelegerea lui va ajuta cu adevărat creşterea nivelului de reușită a acvariului dumneavoastră.
   Toate organismele excretă amoniac ca deşeuri. Buna gestionare a deşeurilor este esenţială pentru a menține un mediu de viaţă sănătos. În mediu acvatic, organismele acvatice excretă amoniac în mediul în care trăiesc. Ciclul azotului are loc într-un acvariu matur, și echilibrat biologic. În acest mediu, azotul produs este reciclat de către colonii de bacterii benefice în diferite forme. Formele foarte toxice produse de ciclul azotului, sunt amoniacul și nitriții.
Într-un acvariu matur, populat cu pești, în care funcționează bine ciclul azot, multe alte toxine, în principal amoniacul, sunt convertite în nitrați care sunt inofensivi, protoxid de azot și azot. Acest ciclu vă asigură că nivelul de azot în apă este sub control, prin urmare, menţinând-o sub niveluri toxice în acvariul cu peşti.
   În mod normal, într-un acvariu nou înfiinţat, ciclul azot nu poate fi încă matur, ceea ce înseamnă că nu este complet. Vor exista vârfuri de amoniac și nitriți în apă (sindromul acvariului nou) datorită, în principal, cantității de alimente cu care sunt hrăniți peștii Garra rufa, și deșeurile care le produc. Acest lucru poate cauza moartea peștilor dumneavoastră, dacă nivelul de amoniac în acvariu atinge punctul maxim de toxicitate. Acest lucru este cunoscut ca otrăvire cu amoniac. Se recomandă schimburi dese de apă, chiar dacă există un sistem de filtrare biologică corespunzătoare noului dumneavoastră acvariu. În mod normal este nevoie de aproximativ 1-2 luni pentru stabilizarea acestui ciclu, după care schimburile de apă pot fi diminuate.
   În timp ce nivelurile de amoniac din acvariul dumneavoastră sunt o problemă pentru peşti, acestea vor încuraja creşterea bacteriilor nitrificatoare, Nitrosomonas sp., să prelucreze amoniacul în nitriți, care sunt mai puţin toxici. Valul rezultat din nitriți va încuraja un alt grup de bacterii nitrificatoare, Nitrobacter sp., care îl vor converti în nitrat, care este și mai puțin toxic. Protoxidul de azot și azotul vor fi produse cu ajutorul altor bacterii și plantelor acvatice. Ciclul complet al azotului în mod normal va dura 1-2 luni, timp de maturizare și stabilizare completă. După această perioadă, o populație sănătoasă de bacterii benefice vor fi capabile să prelucreze amoniacul dăunător și nitriții din apă. Cu toate acestea, numărul de pești Garra rufa și cantitatea de mâncare cu care sunt hrăniți, sunt factori importanți care contribuie la cantitatea de amoniac dintr-un acvariu. Prea multă hrană va fi o problemă pentru peştii Garra rufa. În plus, trebuie să fiți moderați atunci când curățați mediile biologice din filtre. Dacă acvariul dumneavoastră este prea curat, multe din bacteriile benefice vor fi eliminate. Schimburile parţiale de apă, îndepărtarea constantă a alimentelor în exces și deșeurilor solide din filtre, sunt cruciale pentru sănătatea peștilor și acvariului dumneavoastră.
   Testele de amoniac, nitriți și nitrați sunt disponibile din plin în magazinele de specialitate. Manipularea corespunzătoare în conformitate cu instrucțiunile acestor teste este esenţială.

• Durata de viață

   6-7 ani

• Temperatura de întreținere

   24-30°C

• Reproducere

   În vederea reproducerii peștilor Garra rufa, va trebui să cunoașteți cum se pot diferenția între sexe, şi să le puteți crea condițiile naturale pentru a le stimula proliferarea. Vă recomandăm să înregistrați întotdeauna succesele şi eşecurile dumneavoastră într-un carnețel.

• Diferențierea intre sexe

   Determinarea sexului la peştii Garra rufa este un pas important pentru a afla dacă pot forma perechi. Majoritatea peștilor se cataloghează prin dimorfism sau izomorfism sexual. Speciile cu dimorfism sexual pot fi deosebite cu uşurinţă în primul rând prin forma organelor sexuale, şi în al doilea rând prin dimensiune, formă, culoare, dicromatism sexual și forma aripioarelor. Masculii sunt frecvent mai colorați, mai mari, şi au aripioarele mai dezvoltate. În cazul izomorfismului sexual, cum este și cazul peștilor Garra rufa, există puține diferenţieri sexuale aparente. Singura modalitate de a distinge între sexe este forma papilei genitale, care este vizibilă numai în perioada împerecherii.         
Masculii de Garra rufa sunt puțin mai mari, iar femelele sunt uşor mai rotunde in zona burții.

• Selectarea perechilor

   Odată ce ați facut deosebirea dintre femele și masculi, trebuie aleasă o pereche sau un grup de reproducători. Există mai multe trăsături importante pentru alegerea părinților.
Alegeți peştii care afişează desene și culori bune, conform cărora vor avea urmași mai atractivi.
   Folosiţi numai pești Garra rufa maturi și sănătoși pentru reproducere, deoarece peştii cu probleme pot da naștere unor pui deformați sau inestetici din punct de vedere coloristic.
   Asiguraţi-vă că perechea este formată din pești din aceeași specie, deoarece hibrizii sunt sterili.
   Garra rufa sunt peşti care "împrăștie" icrele în masa apei. Depunătorii de icre pot fi împărțiți în cinci grupuri: cei ce "împrăștie" icrele, cei ce depun icre pe un suport, cei ce îngroapă icrele, cu clocire bucală a icrelor şi constructorii de cuiburi. Peștii Garra rufa în momentul împerecherii "împrăștie" pur şi simplu icrele și lapții simultan în apa, după care, icrele fecundate sau nu, vor cădea pe substrat, în plante, sau rămân să plutească la suprafața apei. Peștii Garra Rufa nu au grijă de puii lor, şi chiar își mănâncă propriile icre.

• Pregătirea reproducătorilor

   Înainte de introducerea împreună a perechilor Garra rufa pentru reproducere, trebuiesc pregătiți. Pregătirea lor constă din hrănirea cu o diversitate de alimente sănătoase pentru a le stimula reproducerea. Peştii Garra rufa trebuiesc hrăniți cu hrană vie, cum ar fi Artemia salina, larve de insecte şi musculițe mici. Peștii reproducători trebuiesc hrăniți în timpul pregatirii, în acest fel, atunci când vor fi reintroduși în acvariul de depunere, vor fi gata de depus.

• Acvariul de depunere

   Garra rufa depun ușor în acvariul comun, dar icrele sau puii adesea nu supravieţuiesc din cauza părinților care sunt mâncători de icre, sau altor peşti Garra rufa. Din această cauză peştii Garra rufa ar trebui să fie separați în vederea depunerii în acvarii separate. Acvariul de reproducere ar trebui să fie ca un acvariu spital, dotat cu încălzitor protejat astfel încât peștii Garra rufa să nu sufere arsuri; o bună aerare și un filtru cu burete (bolborositor) cu mișcare lentă, astfel încât icrele să nu fie absorbite. Un acvariu de de 40-50 litri este suficient pentru reproducere.
   Pentru peștii care împrăștie icrele, cum este și Garra rufa, acvariul de reproducere poate fi făcut cu un substrat constând din două straturi de bile de sticla (bile de "marbles"), sau o plasă de protecție din nylon, cu ochiuri de 3-4 mm, fixată deasupra geamului de fund al acvariului la o distanță de 3-4 cm.  Odată depuse, icrele vor cădea printre bilele de sticlă, sau prin găurile plasei de protecție, ajungând pe geamul de fund al acvariului, ferite de părinții mâncători de icre. După ce se termină depunerea, perechile pot fi scoase din acvariu.

• Stimularea depunerii

   Una dintre cele mai bune metode pentru a induce depunerea la peștii Garra rufa, este simularea condiţiilor naturale. Printre factorii ce încurajează peștii Garra rufa să depună icre, sunt alimentația, crearea mediului apropiat de cel natural şi simularea anotimpului ploios.
   Alimentația corespunzătoare este importantă pentru a încuraja depunerea. Fără alimentația corespunzătoare, condițiile naturale nu pot fi recreate în întregime. Hrana vie care ajută la succesul depunerii este formată din larve de țânțari și musculițele de oțet (Drosophila melanogaster).
   Crearea unei ape propice depunerii, este un element de baza pentru reproducerea acestor pești. Astfel condițiile de apă ar trebui să fie similare cu cele din mediul natural al speciei. O altă condiţie importantă de mediu este amenajarea corectă a acvariului, inclusiv locuri de ascuns, zone pentru depunere, iluminarea și un curent de apă.
   Li se mai poate induce depunerea și prin simularea anotimpului ploios în acvariu. Ploile afectează chimismul apei, înălțimea apei şi temperatura. Pentru a simula condiţiile anotimpului ploios, nivelul apei din acvariu ar trebui redus la jumătate din înălțimea normală. După care, în fiecare zi se adaugă înapoi 5% din volumul acvariului. Apa adăugată trebuie să fie foarte moale și ușor mai rece decât temperatura din acvariu. Pentru a simula ploaia, puteți utiliza spray bar-ul filtrului așezat în așa fel încât să picure pe suprafața apei cateva ore pe zi. Procesul poate fi repetat, până când peştii Garra rufa dau semne că se pregătesc de depunere. În plus faţă de simularea sezonului ploios, peştii ar trebui să fie bine hrăniţi cu larve de țânțari, artemia şi musculițe de oțet.
   Poate fi folosit și un "target fish" (un pește care reprezintă un posibil pericol pentru perechea nou formată) pentru a ajuta la întărirea legăturii între peștii ce formează perechea de Garra rufa. Acest "target fish" poate fi ales din aceeași specie, sau o specie similară, care se va introduce în acvariul cu perechea aleasă. Acest peşte terț va servi ca un obiect de agresiune față de pereche. Perechea va lucra împreună pentru a goni peștele "target", şi nu se vor lupta între ei. Utilizarea metodei "target fish" se va face numai într-un acvariu mare, cu locuri de ascuns, în așa fel încât sa nu fie rănit de cei ce formează perechea.

• Acvariul de creștere

   Un acvariu de creștere poate fi același ca cel de reproducere, atâta timp cât părinţii sunt scoși după terminarea depunerii icrelor. Acvariul de creștere trebuie să aibă un încălzitor cu protecție, un filtru cu burete, sau un filtru extern cu burete pe admisie, şi plante naturale. În plus, trei laturi ale acvariului trebuiesc acoperite cu hârtie neagră, deoarece lumina multă poate încuraja infecţiile fungice, şi poate produce disconfort pentru pui. Apa din acvariul de creștere ar trebui să fie similară cu apa folosită pentru reproducere.

• Creșterea peștilor

   Puii se dezvoltă destul de repede. Dupa ce eclozează icrele apar larvele, care nu seamănă deloc cu părinții. În schimb, larvele au un sac vitelin destul de mare, din cauza căruia se deplasează foarte greu, să nu mai vorbim de înot. Larvele se vor hrăni din sacul vitelin până se va resorbi de tot. Odată ce sacul vitelin va fi resorbit, de foame puii vor începe să caute de mâncare prin acvariu. Puii peștilor Garra rufa pot fi hrăniți prima oară cu infuzori, "apă verde" sau gălbenuş de ou. Mai târziu puii pot fi hrăniți cu o hrană ceva mai mare cum ar fi viermii albi (Enchytraeus albidus), Daphnia, larve de Artemia, şi hrană vegetală specială care se scufundă. Odată ce peştii cresc mai mari, li se vor administra o hrana mai mare, cum ar fi artemia, Daphnia mai mare, fulgi, larve de insecte şi viermi Tubifex tocați. Un procent de 30-50% apă din acvariul de creștere ar trebui schimbat zilnic. Asiguraţi-vă că apa schimbată are caracteristicile asemănătoare apei din acvariu, deoarece puii sunt sensibili la modificări brusce ale chimismul apei. Puii ar trebui să fie hrăniți de mai multe ori pe zi. Peștii Garra rufa vor fi sortați periodic după mărime, astfel încât peştii mai mari să nu ajungă la canibalism, și să mănânce peștii mai mici. Într-o apă cu condiții favorabile, cu schimburi regulate şi hrăniți generos, puii vor crește repede.

Pantodon buchholzi

Nume stintific:
Pantodon buchholzi
Nume englezesc:
Butterflyfish
Family:
Pantodontidae (Butterfly Fish)
Origine:
West Africa
Lung de aproximativ 10 centimetri

Din salbaticia africana provine un peste ciudat care nu va  creste peste limitele acvariului vds. si nici nu va va omora celelalte specii. Un veteran al acvaristicii va prezinta obstacolele in calea inmultirii lor si ne impartaseste bucuria de a-i avea.

Africa de Vest este o regiune bogata in pesti de acvariu unici. Multe dintre speciile ciudate familiare majoritatii acvaristilor, inclusiv pestele leopard Ctenopoma acutirostre, bichirs Polypterus spp., diversi mormyrizi cum ar fi pestii cu nas de elefant si balenele pitice, ca si pestii mari cu jet de apa dulce Tetraodon spp provin cu totii din aceasta regiune. Una dintre speciile cele mai deosebite este pestele fluture African Pantodon buchholzi.
 
Elementele de baza cu privire la Pestele Fluture

Pestele fluture este o ruda indepartata a speciei arowana si bony-tongue. P. Buch. este o specie de zona superioara care inoata chiar sub suprafata. Pestele este plat pe partea dorsala are o fata tesita si corp prelung, cu o serie de aripioare care se intind in jos. Aripioarele pectorale sunt marite si se intind in afara corpului, sugerand asemanarea cu numele lui comun cand e vazut de deasupra. Aripioarele ventrale sunt reduse la extensii fibroase care atarna in partea de jos a corpului ca un evantai fara pânz?. Aripioara anala este mare si, impreuna cu aripioara caudala larga, ajuta la propulsarea pestelui in afara apei cu miscari puternice pentru capturarea insectelor de la suprafata. Culorile sunt gri cu maro, in model de camuflaj.

Pestii fluture sunt pradatori care pandesc si se reped in mod efficient, specialisti in a consuma insectele care cad pe suprafata apei sau sunt destul de aproape ca sa fie prinse de pe crengi sau frunze dintr-o saritura abila. Au o saritura puternica si de aceea se cere un capac bine prins la acvariu. Strategia lor de hranire este ajutata de ochii mari asezati sus pe cap lange suprafata apei si de o gura foarte mare orientata in sus – asemanatoare cu cea a speciei arowana, care poate cuprinde o prada mare.

Intr-un acvariu, pestele va invata sa manance o varietate mare de hrana plutitoare cum ar fi betisoare si bilute atat timp cat mancare este destul de mare cat sa le atraga atentia. Cea mai buna mancare, care sa ii stimuleze la inmultire, sunt greierii vii. Pestelel fluture, care deobicei este linistit, poate simti miscarile greierului la suprafata apei de la distanta intr-un acvariu mare si il vaneaza rapid.

Habitatele naturale ale lui Pan Buch sunt helesteurile linistite, mlastinile, zonele inundate si coturile paraurilor si raurilor. Ei cauta strucuturi plutitoare,ami ales plante, care pot adaposti prada in frunze si pe crengile aeriene si le ofera protectie fata de ochii pasarilor pradatoare. Miscarile lor sunt incete si calculate pentru a evita detectarea de pradator sau prada, dar se pot misca foarte rapid pentru a ataca micile creaturi care ii intereseaza.
 
Conditii in acvariu

Acvariul trebuie sa fie linistit si fra o miscare acvatica marcata. Ei suporta conditii variate de acvariu, atata timp cat apa nu e foarte dura sau bazica. O apa alcalina, usor acida e mai buna pentru inmultire, dar o apa cu duritate moderata, cu PH intre 7.0 si 7.8 este acceptabila pentru a-i mentine fericiti si sanatosi.

Pan Buch nu au nevoie de mult spatiu, dar daca sunt tinuti intr-un biotop asemanator unei comunitati vest africane, un acvariu de 30 de galoane sau mai mare va permite o varietate mai mare cu care sa coabiteze. Colegii de acvariu trebuie alesi cu grija. Desi pestii flutur nu sunt pradatori eficace de pesti, totusi pestii mici care se aventureaza pe la gura lor vor fi mancati. Tetra mai mari si barbii (?) sunt la adapost de pericol. Ciclidele ici orientate spre sol, pestii pisica, Ctenopoma species si mormyrizii sunt de asemenea alegeri excelente. Aveti grija se evitati speciile care ciugulesc aripile, deoarece le vor ataca aripile lungi. Lumina trebuie redusa pentru ca ei locuiesc la suprafata, deci plantele de lumina mica cum ar fi Anubias, Bolbitus, and Cryptocoryne sunt cele mai potrivite.

Pestii flutur nu sunt agresivi intre ei decat in perioada de calduri si cand depun oua. Masculii si femelele pot fi deosebiti dupa aripioarele dorsale. In timp ce aripa la femele este larga si nedespicata, la mascul este bifurcata, cu partea mai mica deasupra si cea mare dedesupt. Femelele cresc mai mari si mai grele decat masculii. Coloritul este variabil si nu e bun indicator al sexului. Puteti tine mai multi pesti intr-un acvarii si ei pot forma chiar un banc, intrun singur loc.

In cele din urma masculii se vor izola in mici teritorii pe care le vor apara de ceilalti pesti flutur. Confruntarile nu sunt violente si rezulta in impingerea invadatorului in afara teritoriului. Daca par ca sunt prea multi pesti in acvariu ca sa poate avea fiecare teritoriul lui, cativa ar trebui scosi. Un acvariu cu capacitate de 24x13 inchi la suprafata (un acvariu standard de 20 sau 15 galoane) are sufficient spatiu pentru o pereche sau un trio.
 
Inmultirea

Nu este dificil sa ii faci sa se inmulteasca daca sunt sanatosi. Ceea ce declanseaza de obicei procesul este o schimbare de temperatura spre racoare. Ouale opace si albe se ridica imediat la suprafata si sunt depuse in plante plutitoare. Dupa 24 de ore se innegresc si incep sa miroasa. Ouale mari vor ecloza in aproximativ 7 zile. Parintii nu ingrijesc puii si chiar ii pot manca. Daca vreti sa cresteti puiet este bine sa scoateti parintii din acvariu cat aveti oua.

Cresterea puilor

Cresterea puietului este mai problematica decat eclozarea. Puii de peste flutur nu sunt foarte mobili si nu se prea pricep sa vaneze. Ei innoata liber si se aseamana cu parintii lor doar la culoare. Nu au aripioare prea bine dezvoltate si sunt asemanatori unor mormoloci foarte slabi. Ceea ce ii deosebeste sunt ochii, care sunt mari si limpezi de la inceput. Dup ace eclozeaza, puii se ridica pe plantele plutitoare si iau o pozitie in care asteapta sa vina mancarea la ei. Vor manca doar hrana vie care se apropie sufficient de mult ca sa fie prinsa, si s-ar putea sa nici nu o atace daca nu ii atinge pe fata.

Cea mai dificila parte in cresterea puilor este sa le procuri hrana suficienta. Sunt prea mici ca sa manace muste de fructe sau greieri la inceput si orice mancare care cade sub ei nu va fi mancata. Puii de creveti Artemia nauplii sunt o hrana excelenta dar nu traiesc mult imp in apa dulce. Daphnia sau Moina sunt alegeri mai bune fiindca nu mor dar problema e cum sa tii mancarea in fata pestelui destul de mult. Cel mai bine e sa scazi nivelul apei astfel ca plantele plutitoare sa se sprijine de sol. Un nivel al apei de un centimentru jumatate e suficient. Astfel, hrana nu poate sa innoate sub puiet. E bine si daca aveti multe plante plutitoare care sa prinda mancare intre frunze impreuna cu pestii. Daca folositi creveti va trebui sa schimbati apa frecvent, cel mai bine daca adaugati apa statuta in acvariu, lasand sa se amestece cateva minute si apoi coborand iar nivelul apei.

Puii vor creste repede daca au mancare. Mai greu apoi este sa ii opresti de la a se manca reciproc. Dintr-o de punere de oua se pot obtine 100 de puieti ceea ce creste ocazia de cannibalism. Pestii vor ataca instinctiv orice e mai mic decat ei si care ii loveste. Puii mai mari vor manca un pui mai mic, vor creste mai repede si astfel vor manca si mai multi pui. Astfel, dintr-o 100 pui vor ramne doar cativa.

Totusi acesta este un process natural asa ca doar daca nu vrei multi pesti flutur acest cannibalism e un mod de a obtine cativa tineri vigurosi. Singurul mod in care puteti reduce atacarea reciproca este micsorarea populatiei. Cand puii au cam o saptamana pot fi pusi in acvarii separate si spatiati. 
 

Ingrijirea pestilor tineri

Puii vor dezvolta aripioare pectorale cam la varsta de doua saptamani. Vor avea un pic peste un centimetru si vor putea manca mancare mai mare. Mustele de fructe si greierii sunt buni in aceasta faza. Daphnia si crevetii inca merg daca apa e mica. La 6 saptamani  au peste doi cetimetrii si vor manca bilute si mancaruri congelate uscate. Puteti sa ii invatati cu hrana combinata, ei se hranesc si cu bilute pe masura ce vaneaza hrana vie, si se vor obisnui cu ele ca mancare.

Un pui tanar de 12 saptamni arata si se poarta ca un adult in miniatura. Dupa aceasta faza nu se mai manaca intre ei prea mult dar nue de dorit totusi sa puenti mai multi tineri la un loc cu adultii. Asta se poate face dupa cateva luni. Pan Buch se maturizeaza greu si nu se vor inmulti decat dupa ce au un an sau mai mult.
 
Rezumat

Pestele flutur african este un peste interesant si placut pentru acvariu. Ei se dezvolta bine in comunitati cu colegi de acvariu potriviti ca dimensiune si sunt mai greu de inmultit. Este o prima alegere excelenta dintre toate speciile africane mai curioase.
(autor:  Ted Judy)

1. Mbune

Mbunele cresc la o dimensiune de ~10 cm până la 15cm~ si sunt peşti cu o atitudine foarte diversificată ceea ce se transpune în multe genuri de comportament pentru aceaşi specie. Ce este de ştiut este că ei stau cel mai bine în Familii.

1. Populare bazin - informaţii utile
1.1. Familia:

O familie este formată în general de 1 Mascul + 3 Femele (din experienţă va zic 1M +1F se înţeleg relativ bine dar după depunere, masculul devine irascibil şi va începe să bată femelă; la +2F se vor bate femelele între ele mai ales când una este guşată; o combinaţie perfectă e când sunt 3 Femele, în aşa fel încât masculul să fie ocupat tot timpul curtand afişând o culoare frumoasă).
De aceea va rog încercaţi să formaţi o familie completa în acvariu şi de acolo să aveţi grijă cum îi combinaţi cu alte specii.

Familia “perfectă” de mbune este cea alcătuită din 2 masculi şi 4-5 femele, din mai multe considerente: între cei doi masculi va există o competiţie, astfel că unul dintre ei va deveni dominant, celălalt sub-dominat. Acest fapt asigură transmiterea la urmaşi a caracterelor cele mai bune. În al doilea rând, în situaţia unor îmbolnăviri a unuia dintre masculi, sau chiar a unora dintre femele, familia nu-şi va pierde capacitatea reproductiva, situaţie care se înregistrează în cazul existenţei unui singur mascul.

1.2. Asocieri interspecifice:
Nu se recomandă asocierea în acelaşi acvariu, a două specii de Mbuna cu colorit şi patern asemănător la masculi gen albastru cu dungi negre (ex: Pulpican, Demasoni, Saulosi, Elongatus Mpanga).

Dependent de mărimea acvariului, se indică popularea acestuia cu:
· între 200 litri, 2 familii a câte 6-7 indivizi
· 200-400 litri, 3-4 familii a câte 6-7 indivizi
· peste 400 litri - multiple posibilităţi de asociere

1.3. Suprapopularea:
Din efectivele indicate mai sus, dependent de litrajul bazinului, se poate observa o uşoară tendinţa de suprapopulare, fapt oarecum benefic în acvariile cu mbune, întrucât reduce agresivitatea masculilor teritoriali.

1.4. Masculi dominanţi şi hiperdominanţi:
În cadrul acvariilor cu africani, la nivel specific se va alege un mascul dominant, adesea cel cu dreptul de reproducere, mascul intens colorat, teritorial. Ceilalţi masculi din populaţia speciei vor fi decoloraţi sau chiar vor împrumută coloristica femelei, că mijloc de protecţie faţă de dominant. Uneori însă, dintre masculii dominanţi se va alege aşa numitul mascul hiper-dominant, altfel spus şeful bazinului, foarte agresiv, atât intră-specific cât şi interspecific. Cel mai adesea soarta acestui mascul este pecetluită, în sensul că este imperios necesar a se renunţă la acel mascul întrucât nu are nici un rol pozitiv în bazin. Principalele sale preocupări vor fi bătaia continuă a congenerilor, dar şi a altor peşti din specii diferite, va încurcă permanent reproducţia din bazin, va cauza continuu dispute, ajungându-se chiar la rănirea gravă sau moartea altor peşti. Prin schimbarea proprietarului şi implicit a bazinului există mari şanse că acel mascul să devine blând. Dacă se doreşte menţinerea cu orice preţ al hiper-dominantului (adesea un exemplar deosebit de frumos) în bazin, o altă şansa de calmare a lui ar fi introducerea în acvariu a unui mascul, din altă specie, mai mare că el. Este posibil că noul mascul să-l pună la punct, dar această metodă nu da totdeauna roade.

1.5. Agresivitatea inter- şi intră-specifică:
În acest context, al agresivităţii specifice, aş sistematiza mbunele în 3 categorii:
· specii foarte agresive: P. polit (de departe cel mai agresiv), P. demasoni (menţinut în grupuri mici, de 2-3-4-5 exemplare), speciile de Melanochromis (recunoscute că agresive) şi Metriaclima lombardoi.
· specii moderat agresive: toate speciile de Labidochromis, alte specii din genul Pseudotropheus
· specii slab agresive, chiar calme: Pseudotropheus acei, cu cele 3 varietăţi: msuli, ngara şi itungi.

1.6 Dietă:
Mbunele sunt vegetarieni în general cu unele excepti de omnivore (Caeruleus, Cabro, Membe Deep, Greshakei, etc).În mediul natural mănâncă doar alge, "păscând" fiecare piatră în parte, foarte rar având contact cu o mâncare cu proteine. In consecinta cautati hrana pe baza vegetala, gen JBL Novo Malawi sau JBL Rift, de asemenea o mancare foarte bune e New Life Spectrum.

1.7 Peisajul:
Mbunele sunt "rock-dwelleri", în tradurece “locuitorii pietrelor” iubesc rocile, pietrele, peşterile şi orice mediu care să fie plin de lăcaşe pentru a se putea ascunde. Acestea joacă unrol dublu, chiar triplu ... pe de-o parte cu cât deţine o piatră mai mare, un mascul are şanse mai mari să atragă mai multe femele la el; pe de altă îi asigură prin algele formate pe el o sursă de mâncare continuă; iar ultima e refugiu noaptea când peşti dorm. De asemenea nisipul fîn este un MUST pentru ei.

2.Haplocrominele a.k.a. Hap

2. Populare bazin - informaţii utile
Ciclidele hap au formă specifică, cu botul alungit şi corpul mai aerodinamic pentru a atinge viteze mai mari. De ce? pentru că ei sunt răpitorii în lacul Malawi, se hrănesc cu crustacee mici şi peşti (mbune). De aceea este important că într-un acvariu să cercetam speciile de hap ce vrem sa le introducem in acvariu, unele vor creste asa de mari incat vor putea prada la mbunele mai mici. Hap de obicei cresc mult mai mari decât mbunele, ajungând şi la mărimi de 35 cm, de aceea este nevoie de mare atenţie ce mediu avem şi le putem oferi (sub 400L nu recomand un acvariu pentru hap). De sesizat este faptul că hap au un ritm de creştere mult mai lent decât cel al mbunelor (care într-un an sunt la mărimea maximă şi culorile definitive) pe când Hap au nevoie undeva ~ 2 ani să ajungă la maturitate când masculi îşi vor afişa culorile splendide. Dacă aveţi răbdarea şi pasiunea necesară, rodul muncii va fi răsplătit de culorile cele mai intense, metalizate şi frumoase dintre vieţuitoarele lacului Malawi. La fel că şi la mbunese formează familii, diferă faptul că pot fi ţinuţi în număr mai mic; masculi nu sunt aşa de violenţi chiar daca este o ratie de 1:1 M:F

2.1 Dietă:
Fiind omnivori le putem da o mâncare mai bogată în proteine. Nu prea mult să îi deformăm (la fel că noi dacă sunt hrăniţi de mai multe ori pe zi ei se îngrăşa); odată pe zi este recomandata mâncarea cu bază de proteine de peste şi/sau krill.

2.2 Peisajul:
Fiind din acelaşi lac aţi fi tentaţi să puneţi multe pietre, ei nu prea au aşa mare nevoie de roci multe, ci preferă un loc cât mai deschis în acvariu să aibă spaţiu să înoate încontinuu dintr-o parte în altă. Iubesc partea de mijloc a acvariului dar anumite specii vor stă mai mult pe fund Gen Red Cap Itungi, căutând în permanenţă mâncare în nisip,pe când Compressiceps care stau deasupra apei că un uliu aşteptând să atace orice îi sare în cale.

Aşadar fie că aveţi deja acvariul sau este în construcţie va încadraţi într-o anumită categorie, de ex. :
· Sub 150 Litri - Inadmisibil pentru orice ciclidaAfricana de lac.
· Între 150 Litri şi 250 Litri - În această categorie se deschid porţile pentru ciclide DWARF de Tanganyika (ATENŢIE a se cîţi mult înainte ce specii şi cum trebuie amenajat acvariul pentru ei)
· Între 250 Litri şi 400 Litri - Exclusiv pentru Mbune, aici puteţi să va formaţi voi de la 3 familii până la 6 familii pentru o populare bună.
· Peste 400 Litri - cu o lungime care devine 150 cm va puteţi gândi să achiziţionaţi Hap, sau să faceţi un acvariu veritabil pentru mbune. De asemenea se deschide uşa şi la ciclide din Tanganyika în funcţie de cât de mare va fi acvariul.

Sursa  http://forum.aquascaping.ro/index.php?/ … ke-malawi/