Optiuni cautare (Pagina 56 din 81)

Aveti idee de unde se poate achizitiona in Bucuresti Easy Carbo ?

Iata de ce ne facem de poveste si in strainatate:
(este un banc care are un mare sambure de adevar)

  Un italian angajeaza 3 romani sa-i vopseasca gardul care
imprejmuia casa. Dis-de-dimineata, inainte de a pleca la serviciu,
italianul le da celor 3 instructiunile:
    -Aveti aici 3 galeti de vopsea care va vor ajunde sa vopsiti tot
gardul. In bucatarie e mancare, cand o sa va vina foame, va puteti
servi. Aaa, era sa uit. Ati vazut calul pe care il tin inchis in spatele
curtii? Sa nu cumva sa lasati poarta dechisa sa scape de acolo ca nu
stiu ce fac cu voi. S-a inteles?
    -Am inteles sefu,raspund romanii intr-un glas.
    Pleaca italianul, iar romanii se apuca de treaba. Nu dupa mult
timp, unul din ei zice:
    -Ma, mie mi-a venit foame, hai sa vedem ce are asta de mancare!
    Bucataria italianului, plina de bunatati. Dupa un ospat pe
cinste, romanii cauta si ceva de baut, dar nu gasesc decat apa si suc.
Atunci, unul dintre ei zice:
    -Ma, stiu eu cum sa facem rost de bautura. Mergem si vindem o
galeata de vopsea, cumparam bautura, iar vopseaua de ramane o mai
diluam, o mai "lungim" si terminam noi gardul. Dupa ce au baut s-au
apucat de vopsit, dar cand mai aveau vreo 3 m din gard se termina
vopseaua.
    -Acum ce dracu facem? De unde luam vopsea? Italianul o sa-si dea
seama ca noi am luat-o...
    -Ma fratilor, las' pe mine,zice unul mai istet, ca stiu eu cum
facem. Mai strangem putina vopsea pe pensula si dam pe botul la cal, iar
cand va veni italianul ii vom spune ca acesta a scapat si a mancat-o.
    Zis si facut. Pe seara, ajunge si italianul acasa.
    -Ma, ce-ati facut cu vopseaua? Eu am calculat la fix si trebuia
sa va ajunga.
    -Sefu', ne pare tare rau, dar a scapat calul si a mancat-o.
    La auzul acestor vorbe, italianul intra in casa, ia pusca si
nici una nici doua, impusca calul.
    -Ce naiba dom'le, pt o galeata de vopsea ai omorat saracul
animal? Iti cumparam noi alta...
    -Ba fratilor, vedeti voi casa asta? Tot cu romani am facut-o.
Da-l in mortii mamii lui de cal ca  mi-a mai mancat 30 de saci de
ciment, 800 de caramizi, 4 grinzi...

Este la fel ca:
Stimati telespectatori, in urmatoarele momente veti vedea ca nu vedeti nimic. De ce nu vedeti nimic, veti vedea indata.....:/

Un imigrant mexican in Suedia ... interesant !

CITITI PANA LA SFASIT, MERITA !!!

In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo, o intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva foarte interesant. Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza, oricat de ingenioasa sau simpla ar fi ideea. Este o regula.

Procesele de globalizare cauzeaza in noi (brazilieni, argentinieni, columbieni, peruani, venezuelieni, mexicani, australieni, asiatici etc...) o anxietate generalizata in cautarea de rezultate imediate. In consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc cu termenele de scadenta intarziate ale suedezilor.

Suedezii dezbat, si iar dezbat,organizeaza "n" sedinte, efectueaza evaluari, etc..., SI LUCREAZA ... dupa o schema mult mai incetinita. Ceea ce este uimitor, este ca acest stil tot timpul da rezultate, in timpul lor (al suedezilor), astfel ca punand
impreuna maturitatea necesitatii cu tehnologia potrivita, nu prea inregistreaza pierderi.

Pe scurt:
1) Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic;
2) Nu are decat 2 milioane de locuitori;
3) Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 500 de mii de locuitori, asa ca o mica localitate din Mexic;
4) Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania, Ericsson,Electrolux , ABB, Nokia, Nobel Biocare, etc.

Nimic rau in asta, nu-i asa? Pentru a avea o idee de importanta lor, ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale navetelor de la NASA...

Poate se inseala suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie salariul. Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aiba o cultura colectiva ca a suedezilor.
Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o idee:
Prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei suedezi ma aducea la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig si fulguia. Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot timpul foarte departe de intrare. In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de angajati cu masina la serviciu...
In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:
- Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet goala cand ajungem si totusi tu parchezi la mare distanta de intrare..... .
Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
- Nu, dar noi, care ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu, au mai multa nevoie sa gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?

Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi schimb in profunzime mentalitatea.

Mai nou, in Europa exista un curent denumit "Slow Food" (Slow Food International Association) , Asociatia internationala a alimentatiei cu rabdare, al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia.
Ceea ce predica aceasta miscare "slow food" este ca oamenii trebuie sa manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea, pentru a se bucura de procesul de prepare al mancarii, impreuna cu familia, cu prietenii, fara graba si de calitate.

Ideea este de a se contrapune spiritului "Fast Food" si a tot ceea ce reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este ca aceasta miscare Slow Food, serveste ca baza pentru o miscare mult mai ampla numita SlowEurope , dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale editii europene. Totul a pornit de la punerea in discutie a grabei si nebuniei generate de globalizare, de dorinta de a avea
nivelul vietii in cantitate mare, opus la a avea calitate, (ma refer la calitate de viata, sau calitate umana).

Conform revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca lucreaza mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decat colegii lor americani sau britanici. Si germanii, care in multe intreprinderi au implantat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand cu un laudabil 20%. Aceasta atitiudine, numita "slow attitude", atrage atentia pana si americanilor, discipolii lucrului rapid, imediat si in cantitate mare. Pe de alta parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa se faca mai putin, nici sa se obtina calitate si productivitate mai mici, ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stress.
Practicand acest lucru in viata, inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber, ale bunei comoditati, ale vietii in micile comunitati. O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui MONDIAL, indefinit si anonim, inseamna a relua valorile esentiale ale fiintei umane, a micilor placeri ale cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii, ale religiei si credintei.

INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV, MAI VESEL, MAI CALM, SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.

E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica treaba", sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate, fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea
produselor si serviciilor, fara a pierde calitatea umana?

In filmul "Parfum de femeie" exista o scena de neuitat in care orbul (interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:
- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel mai bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.

Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp.
Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, si uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.

Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi. Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul".

Cand Basescu boceste, Boc ce face?

. . . . . . . . . .HAI, NU FITI TIMIZI, RASPUNDETI 

Ok, a fost doar o idee....:/

Cred ca mai degraba tunurile de la For Those About To Rock (We Salute You). Eu v-am zis sa aveti rabdare cu mine...

Ok, o sa incerc undeva la un adapost...dar am senzatia ca acolo sunt deja sterilizati si dupa cate stiu eu odata sterilizati acestia devin docili.

Gata mai baieti.....:rolleyes:o sa-l dau jos la sfarsitul saptamanii cand fac si schimbul de apa. De mult am vrut sa fac treaba asta, ideea e ca asa cu ciorap e mai practic si comod. Si asa l-am gasit greu, eu l-am vrut de alta culoare ca sa nu sara in ochi, dar....:(