Optiuni cautare (Pagina 64 din 81)

Asta depinde numai de tine, si eu am sperat si am gandit la fel ca tine cand m-am inors. M-am gandit ca o sa fie din ce in ce mai bine si mentalitatea se va schimba pe masura ce are loc si schimbul de generatii.....se pare ca pe undeva ecuatia are o greseala sau mai multe, cert este ca totul este din rau in mai rau iar "schimbul de generatii" emigreaza....asa ca o sa ramanem cu conlocuitorii de culoare s-au mai bine zis vom deveni noi conlocuitori si nu ne vad prea bine.

L-ai citit pe celalalt de la "Nu emigrez din Romania" ???

Acest articol a aparut si in Academia Catavencu din 17 Mar 2010 A dat boala in tine si te-a mincat undeva sa te duci la spital in loc sa iei un pumn de antibiotice ori sa-ti storci singur cosul de pe fund? Ei bine, mosule, s-ar putea s-o mierlesti. Ca sa scapi viu dintr-un spital romanesc, care, culmea, se poate chema, cinic, Filantropia, si nu, onest, IML, iti trebuie nu doar noroc de jucator rusnac de ruleta, ci si un pic de scoala a vietii. Asa ca ia aici si citeste, cit inca mai vezi cu ochiul liber, citeva sfaturi practice culese de pe patul de suferinta! Spaga Tehnica infiptului la buzunarul de la halat e primul lucru care iti asigura supravietuirea. E o miscare pe care trebuie s-o exersezi dinainte, daca vrei sa-ti iasa din prima si sa nu bagi banii pe linga. „Palmat“ se cheama tehnica si e imprumutata din practicile hotilor de portofele, care lucreaza fin, fara sa atinga haina in buzunarul careia isi strecoara mina. Diferenta e ca ei scot, pe cind tu bagi. Decisiva e aici miscarea de invaluire, felul discret in care te apropii de obiectiv, il tintesti cu coada ochiului, palmezi suma cu degetul mare si profiti de cele citeva secunde in care victima iti indica buzunarul corect printr-o usoara mladiere a coapsei. Introduci, apoi retragi mina discret. Atentie: nu te uita niciodata fix la buzunar. E semn de proasta crestere si poate genera suspiciuni. Cearsafurile Singura chestie care lipseste de pe un cearsaf de spital romanesc e „Ghita was here“ scris cu carioca. In rest, gasesti de toate: singe inchegat (care nici macar nu e al tau), pete zgrunturoase de apret turnat cu caldarea in cazanul in care s-au fiert albiturile si care te zgirie la cur, pete de ketchup nu, ca nu se da ketchup in spital, muci si – de ce nu? – ulei de motor de la un fost mecanic auto decedat, internat inaintea ta. A doua chestie nasoala e ca cearsaful de spital e conceput, de regula, pentru bolnavi pigmei, asa ca, oricit te-ai stradui, n-o sa reusesti in veci sa ai cearsaf si sub cap, si sub cur, si sub picioare. Alege sa ai sub picioare, nu de alta, dar daca stai fara ciorapi risti sa te pricopsesti cu o micoza pe viata de la saltea. WC-urile si, mai ales, dusul Ideal ar fi sa-ti propui ca pe perioada internarii sa nu mergi la buda si sa nu te speli. Au fost cazuri de pacienti carora le-a iesit. Dar ei au fost exceptii. Prin urmare, e absolut necesar sa dispui de folii de unica folosinta, pentru colac (ma rog, daca exista colac). Cu cit aveti mai multe, cu atit mai bine, caci puteti face oricind afaceri cu ele printre colegii de salon. Se vor vinde ca piinea calda. Cu dusul e mai greu, fiindca sint ori incuiate, ori stricate, ori tre’ sa-l stii pe directorul spitalului sau pe ministrul Sanatatii ca sa ai acces la ele. Recomandarea noastra: faceti dus cu servetelele umede. Asistentele & Reanimarea Doua lucruri sint aici esentiale. In primul rind, inainte de a te interna, incearca sa ai cit mai multe bancnote de 5 si 10 lei. Asistentele sint niste tonomate care nu dau rest. Acum sa nu te astepti sa si faca ceva pentru banii astia sau macar sa zimbeasca. Ntt, no way. Ei reprezinta un fel de taxa de protectie; dai banu’ ca sa nu te omoare cind iti fac o injectie, ca sa-ti nimereasca vena din prima cind iti iau singe, ca sa nu te sugrume cu garoul. In cazul in care ajungeti la reanimare si tre’ sa va umezeasca cineva buzele cu apa: asigurati-va ca asistenta careia ii dati taxa (aproximativ 100 ron) nu iese din tura fix cind iesiti voi din operatie. Nu pentru ca arunci cu banii degeaba pe asta, care se cara, ci ca aia care vine dupa ea, nefiind platita, s-ar putea sa te omoare prin insetare. Haleala Ideal e sa primesti de-acasa. Totusi, daca maninci la oficial, cel mai indicat e sa o mirosi inainte si, eventual, sa astepti s-o guste un coleg de salon aflat in faza terminala, desi umbla vorba printre bolnavii cu experienta ca la „Fundeni“, „Bagdasar“ sau Universitar nu e chiar atit de naspa. In anumite cazuri insa, aceste zvonuri au fost infirmate. Oricum, nu te duci la spital ca sa maninci, nu? Daca voiai asta alegeai un restaurant. Marean Menghelie

"Scrisoare catre tara mea" ...Jenant ... de adevarat... AlexandruTocilescu (regizor) Nu-mi iubesc tara . Trebuie sa fie asa, din moment ce nu-mi vine decit sa vorbesc urit despre ea. Sa-i spun vorbe grele in fiecare ora, in fiecare dimineata, cind intirzii cit pot de mult intilnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, piinea, mirosurile, masinile, culorile, limba ei. Am obosit de tara asta. Am obosit de tara in care cei care conduc ma cred prost si-mi spun "omul simplu, de pe strada", omul caruia se simt datori sa-i explice cum stau treburile, intr-un limbaj gingav, analfabet, ca acela folosit de adultii inculti, pentru a raspunde gingurelilor unui bebelus. Am obosit de tara care-mi spune ca orice speranta are radacini firave si ca orice optiune sincera, onesta se dovedeste a fi cretina. Am obosit ca din patru in patru ani sa aleg prost, impreuna cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit sa sper ca cel care se numeste sef de guvern sau presedinte de tara sau macelar sau avocat sau cintaret chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun ca se pricepe. Am obosit de tara care ma transforma in victima sau complice. In victima, fiindca oricit de multe rele s-ar intimpla in tara asta, oricit de multa coruptie ne-ar taia rasuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, functionarimea, judecatorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate ca exista intr-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care arunca, din cind in cind, o ocheada catre noi, sa ne supravegheze. Sa ne certe ca n-avem rabdare sa ajunga si la noi bunastarea. Sa ne dojeneasca, cu glas de domnu' Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, in conditiile unei mosteniri grele. Am obosit sa fiu victima statului care ma fura la facturi, la impozite sau in justitie, victima patronilor
care ma pot exclude din organigrama din trei tipete si doua semnaturi, victima politistilor care ma roaga sa nu reclam furtul din buzunare. Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice initiativa care m-ar putea transforma in cetatean sau concetatean, in membru al unei comunitati rezidentiale sau al unei organizatii se fisiie in fata privirilor nepasatoare, a replicilor de tipul "c'esti copil" sau "ma lasi?!" sau a celor care transforma initiativa in afacere profitabila pentru ei si dezastruoasa pentru beneficiari. Iar renuntarea ma face complice cu cei care accepta ca lucrurile sa mearga prost, din neputinta, din interes, din indiferenta. Sint complice, prin tacere, cu toti impostorii, mincinosii, neispravitii, hotii, de care depind, intr-un fel sau altul, in bataliile mele marunte, de zi cu zi. Am obosit de tara unui singur televizor, a unui singur program in care se amesteca, de-a valma, senzuale cu securisti nejudecati, brailence cu analisti obositi, discutii lalii despre salarii enorme, furt la factura, politisti beti, judecatori mituiti, ministri penali cu breaking news-uri impotriva carora tot romanul motaie: invirteli, bascalii, ogici, ciumace, anchete de doi si un sfert, morti de trei parale, incesturi de patru stele. Am obosit sa aud sau sa citesc comentarii lungi, strivite de ura sau inmuiate de slugarnicie, ale jurnalistilor obositi din presa romaneasca. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimtire, ipocrizie, ineptii, vorbe care nu mai intereseaza pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transforma pe toti ciutacii, dumitrestii si morarii in bufoni disperati ai orelor tirzii de televiziune. Am obosit sa vad societatea civila, care face curat in universitati si alegeri, inghesuita pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit sa aud ca singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei presedintelui in Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit sa vad sustinatori sinceri ai presedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit sa vad jurnalisti independenti care devin guvernatori interesati. Am obosit sa-l aud pe ministrul Culturii tinind-o langa cu explicatiile despre pleasca si iubire de presedinte. Am obosit sa vad reportaje cu oameni care maninca din gunoaie, copii violati, preoti care tin liturghii erotice, pustile lui Michi Spaga(azi la putere iar), termopanele lui Adrian Nastase,casa din Mihaileanu si Udrea ,oameni care se imperecheaza cu oi, tarani care taseaza pamintul cu obuze inca detonabile, pensionari care se straduiesc sa prinda doua portii de sarmale de 1 Decembrie, tiganci care-si arata popoul politistilor, soferi beti, criminali filmati in circade politie, inmormintari in direct, sicrie fotografiate cu mobilul, stiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cintaret, oameni urcati pe cruci ca sa vada mai bine groapa, cozile isterice de Sfinta Cuvioasa Paraschieva si de Izvorul Tamaduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei si comentariile profesionistilor care incep cu: "Ce efect poate sa aiba violul asupra unei fetite de 12 ani?". Ma obosesc " profesionistii "televiziunilor, chiar si fara comentarii. Fiindca sint aceiasi. Si apar des. Foarte des. In tara asta nu mai exista un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cintaret talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet inzestrat: toti devin vedete si, in clipa imediat urmatoare, descopera ca au vazut idei. Despre orice altceva decit meseria pe care altfel ar fi putut s-o practice onest si din care sa aiba un venit regulat. Ma obosesc emisiunile care-mi promit ca vor dezbate solutiile anti-criza si in care invitati si moderatori ajung sa vorbeasca despre beregate, prostanaci, caraghiosi, sobolani rozalii, lupta dintre fata presedintelui si intelectuali, despre insinuarile cutarui senator, despre sforaitul din Parlament al nu stiu carui deputat, despre nepoate de senatoare care sint de fapt amante de ministri. Am obosit sa vad fete lungi de jurnalisti care anunta, cu acelasi ton grav, de inceput de apocalipsa, si ca se maresc facturile, si ca s-a dus dracului rapita in Alexandria , si ca Mutu are tendonul rupt. Sau ca nu-l mai are deloc. Am obosit sa aud de mitica-de-la-liga, nasu-sandu, meme-stoica, galactici, jucatori-titrati, distractie-pe- cinste. Am obosit sa stiu ca din atitea cazuri de malpraxis in medicina, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Ma oboseste Mihaela Radulescu, si cei care o combat, si cei care o apara. Ma oboseste oricine comenteaza un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau parinti, fara sa poata arata vreun act, o diploma, care sa-i confere acest drept. Am obosit sa ma tot intreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagina a tuturor ziarelor, fara sa reusesc sa-mi amintesc vreo isprava, buna, rea, dar in orice caz extra-ordinara, care sa merite macar efortul scanarii fotografiei lor. Am obosit sa vad ca patroni de firme de salubrizare isi dau cu parerea despre expozitii de arta, ca pe Wikipedia Mircea Badea este actor roman, ca Monica Tatoiu are raspuns pentru orice - de la incalzirea globala, la cum nu trebuie sa renunti la speranta de a avea orgasm. Am obosit ca, la douazeci de ani de la Revolutie, sa-i injur tot pe Iliescu, Nastase, Vacaroiu, Serban Mihailescu, Viorel Hrebenciuc, Talpes, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Paunescu etc.iar cei de azi la puterescapa. Am obosit, de fapt, sa nu am incredere in nimic si nimeni. Am obosit sa scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gindit, la un moment dat, sa le cer
oamenilor obositi ca si mine sa iasa in strada. Dar am in fata ochilor imaginile filmate la diferite
proteste: pancarte si lozinci analfabete, revendicari haotice si isterice, fete timpe in fundal care transmit salutari familiei, sindicalisti mingiiati pe frunte de opozitie, trecatori plictisiti si amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fratilor Petreus si a Daciilor in rate. Am obosit de tara in care nu se intimpla nimic. De tara care m-a facut sa privesc cu lehamite drepturi la care am tinjit ani multi si grei in comunism. Mie, omului simplu de pe strada, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul si obligatia de a-mi apara tara. De dreptul de a ma asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte in spitale.
De dreptul de a fi egal cu ceilalti romani in fata justitiei. De aceea spun ca nu-mi iubesc tara . Mi-a mai ramas, totusi, un singur drept: acela de a circula liber in strainatate. De a emigra. Poate c-a venit timpul sa-l folosesc. Stiu bine ca nici acolo nu umbla ciinii cu covrigi in coada. Sper doar ca acolo, intr-o limba straina si pe strazi curate, sa am timp sa mi se faca dor de tara mea. " Acest articol reprezinta intr-o forma concisa si condensata exact lucrurile pe care le gandim toti cei dezamagiti, declara invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adaugat ca media romanesca e vinovata pentru genocid cultural.

Chiar ti-ai propus sa ne omori....
Arata super, si mi-a placut remarca de dinainte - "nu prea m-am ocupat de el".
Inseamna ca atunci cand te ocupi e jale ce rezulta....:lol:

Constanta vs Bucuresti = 1 - 0

Imi pare rau sa aud de asa probleme, poate ca ar fi mai bine sa doneze carasii eventual cu tot cu sticla.
Cat despre probleme cu bolile si eu am trecut pritr-o incercare grea. Tocmai ieri seara ce mi sa prapadit masculul de Colisa Labiosa era o frumusete pana sa se imbolnaveasca. Nu stiu ce a putut sa fie cert este ca sa umflat excesiv si pana la urma a cedat. Asta e viata, incercam sa depasim momentul. Inteleg prin ce treci si sunt alaturi de tine...

Corect, si eu am tinut seama de aspecte...

O sa incerc sa indepartez sticla de deasupra dar sti...eu mai am si pisica.

Nu e niciun sistem, este pur si simplu un geam pe care am lipit patru ventuze transparente pentru a nu o lua la vale. Cat despre lampa probabil o voi schimba si eu, deocamdata sa vedem cum lucreaza.
La fel si cu filtrul cascada, eu l-am ales initial pentru ca nu ocupa loc in acvariu.