Optiuni cautare (Pagina 157 din 218)

Nume stiintific: Trichogaster trichopterus
Nume comun: Gurami albastru, Gurami auriu, Gurami cu doua/trei puncte
Sinonime: Labrus trichopterus, Trichopodus trichopterus, Trichopus trichopterus
Familie: Osphronemidae
Categorie: Anabantidae
Areal: Asia (Sud-Estul Asiei)
Ecosistem: Zone inundabile
Temperament: Teritorial, variabil de la pasnic la intolerant, depinzând de personalitatea fiecarui individ.
Dimensiuni: mascul 12 cm; femela 12 cm
Zona de înot: medie/suprafata
Perioada activitate: diurn
Temperatura: 23-28 °C
Ph (aciditatea apei): 6.0 - 8.0
dH (duritatea apei): 5 - 20
Dismorfism sexual: Masculul are înotatoare dorsala mai mare si ascutita, pe când femela o are mai mica si rotunjita.
Inmultire: Este probabil cel mai spectaculos moment pe care acest peste îl ofera privitorului. In timpul reproducerii atât masculul cât si femela prezinta un colorit extrem de intens, la varianta albastra ajungând la albastru ultramarin.
    Pregatim un bazin de reproducere cu o capacitate de aproximativ 70 litri în care introducem plante plutitoare si câteva plante submerse ancorate în colturi. Rolul plantelor plutitoare este de a sustine “cuibul” de spuma pe care masculul îl construieste la suprafata apei si în care vor ajunge icrele depuse de femela. Plantele ancorate în colturi vor fi folosite de femela, care se va refugia în timpul si dupa depunerea icrelor. Aceste refugii sunt necesare în timpul jocului nuptial, deoarece masculul devine violent cu femela, încercând s-o convinga sa depuna icrele. Coloana de apa din bazinul de reproducere va fi de 20-30 cm înaltime pentru ca masculul sa nu oboseasca ridicând icrele cazute din cuib pe fundul apei. De asemenea înaltimea mica a coloanei de apa va ajuta puii eclozati sa ajunga la cuib si la plantele plutitoare de la suprafata apei.
    Temperatura apei trebuie mentinuta constant la 25-28 grade.
    Masculul începe sa construiasca un cuib de spuma la suprafata apei în zona plantelor plutitoa re. In rastimpuri curteaza femela verificând astfel disponibilitatea acesteia pentru împerechere. In ca zul în care femela nu este în totalitate cooperanta, masculul devine agresiv, alergând-o prin bazin în încercarea de a o determina sa vina sub cuib pentru depunerea icrelor.
    In cele din urma, cei doi ajung împreuna sub cuib si începe depunerea icrelor. Masculul “îmbratiseaza” femela luând forma unei potcoave si se încolaceste perpendicular pe axul longitudinal al femelei. In aceasta pozitie masculul “stoarce” abdomenul femelei, ajutând-o sa expulzeze icrele pe care le fecundeaza imediat si le fixeaza apoi în cuib.
    Dupa depunere, femela se scoate din bazin deoarece masculul, în grija sa pentru cuib, o îndeparteaza permanent într-o maniera violenta.
    Masculul continua sa îngrijeasca icrele din cuib, ridicându-le pe cele cazute pe fundul apei si oxigenând cuibul prin miscarea înotatoarelor. Dupa aparitia puilor, 36-48 ore, masculul continua sa-i îngrijeasca ridicându-i în cuib pe cei cazuti pe fundul bazinului. Când puii încep sa înoate liber, putem scoate si masculul din bazinul de reproducere. In acest moment este necesara oxigenarea apei cu ajutorul unei pietre pulverizatoare racordata la o pompa de aer.
    Puii se hranesc la început cu microorganismele formate în jurul plantelor din bazin, la care adaugam infuzorii sau galbenus de ou fiert tare, în cantitati foarte mici, pentru a evita tulburarea si alterarea apei. Dupa 6-7 zile putem sa le administram hrana mai mare în granulatie, cum sunt microviermii sau nauplii de Artemia Salina. De asemenea exista în comertul specializat diferite tipuri de hrana pentru puii eclozati din icre.
Hranire: Nu ridica probleme deosebite, pestele acceptând o varietate foarte mare de hrana, preferând însa hrana de origine animala: purici de balta (Daphnia Pulex) vii, congelati sau uscati; tubi (Tubifex Rivularum) vii sau congelati; artemia (Artemia Salina) vii sau congelati; larve de chironomus (Chironomus) vii sau congelati; hrana uscata (fulgi, pelete, mixturi, etc.). Se poate administra si carne de vita sub forma de rasatura (cu un cutit foarte bine ascutit se rade carnea perpendicular pe fibra), sau tocatura din ficat si inima de vita/pasare. Aportul de proteine va avea ca rezultat dezvoltarea mult mai armonioasa a pestilor, cât si o reproducere calitativa si cantitativa mai buna.
Ingrijire: Trichogaster trichopterus este un peste cu cerinte mici fata de conditiile oferite în acvariu, putând fi gazduit în bazine de dimensiuni medii (aprox. 100 litri), cu substrat de culoare închisa si plante care îi vor pune în valoare coloritul. Iluminarea trebuie sa fie puternica, având si zone umbrite de plantele plutitoare. Acvariul trebuie acoperit, pentru a împiedica pestele sa sara în afara lui.
Comentarii: Acest peste este unul din cei mai populari reprezentanti al familiei Anabantidae. Prezinta un colorit deosebit de frumos, fapt pentru care îl întâlnim în foarte multe acvarii, in care adauga o pata de culoare semnificativa. Variantele coloristice sunt albastru si galben (auriu). Gurami albastru are la rândul sau doua variante: punctata si marmorata, pe când Gurami auriu este marmorat.
    Caracteristic pestilor din aceasta familie este organul numit “labirint”, care este un organ respirator auxiliar. Dezvoltarea acestui organ a fost necesara, pentru ca, branhiile, aparatul respirator comun tuturor pestilor, nu sunt suficiente în apele mâloase, lipsite de oxigen, în care traiesc acesti pesti. Astfel anabantidaele, ies la suprafata apei si respira aer atmosferic, în momentul în care oxige nul dizolvat în apa este în cantitati insuficiente. Ca urmare, acesti pesti pot fi crescuti în acvarii lipsite de oxigenarea suplimentara realizata cu ajutorul pompelor de aer.

Nume stiintific: Betta Splendens
Nume comun: Betta, Pestele Siamez Luptator
Familie: Osphronemidae
Categorie: Anabantidae
Areal: Asia (Thailanda)
Ecosistem: Mlastina
Temperament: Pasnic fata de alte specii; deosebit de agresiv cu reprezentantii speciei sale, agresivi tatea fiind maxima între masculi.
Dimensiuni: mascul - 6 cm; femela - 6 cm
Zona de înot: suprafata
Perioada activitate: diurn
Temperatura: 24-28 °C
Ph (aciditatea apei): 6.0 - 8.0
dH (duritatea apei): 5 - 20
Dismorfism sexual: Masculul are culori mult mai vii si înotatoarele mult mai mari, majoritatea exemplarelor prezentând asa-numitul “voal”, foarte asemanator carasului auriu.
Inmultire: Este probabil cel mai spectaculos moment pe care acest peste îl ofera privitorului. In timpul reproducerii atât masculul cât si femela prezinta un colorit extrem de intens, haina nuptiala a celor doi ilustrând din plin denumirea de “Splendens”.
    Pentru reproducere selectam de preferinta o pereche cu aceeasi culoare, pentru a evita nasterea unor pui în culori confuze, spalacite, lipsite de stralucire si personalitate.
    Pregatim un bazin de reproducere cu o capacitate de 20-40 litri în care introducem plante plu titoare si câteva plante submerse ancorate în colturi. Rolul plantelor plutitoare este de a sustine “cuibul” de spuma pe care masculul îl construieste la suprafata apei si în care vor ajunge icrele depuse de femela. Plantele ancorate în colturi vor fi folosite de femela, care se va refugia în timpul si dupa depunerea icrelor. Aceste refugii sunt necesare în timpul jocului nuptial, deoarece masculul devine violent cu femela, încercând s-o convinga sa depuna icrele. Apa cu care umplem bazinul va fi tinuta anterior cel putin 48 ore într-un vas descoperit pentru eliminarea clorului si a altor substante toxice. Coloana de apa din bazinul de reproducere va fi de 10-15 cm înaltime pentru ca masculul sa nu oboseasca ridicând icrele cazute din cuib pe fundul apei. De asemenea înaltimea mica a coloanei de apa va ajuta puii eclozati sa ajunga la cuib si la plantele plutitoare de la suprafata apei.
    Temperatura apei trebuie mentinuta constant la 26-28 grade.
    Cu 12-24 ore înaintea introducerii masculului în bazin, se introduce femela, careia îi este necesar un timp mai mare de acomodare. In momentul introducerii masculului, acesta începe sa construiasca un cuib de spuma la suprafata apei în zona plantelor plutitoare. In rastimpuri masculul curteaza femela verificând astfel disponibilitatea acesteia pentru împerechere. In cazul în care femela nu este în totalitate cooperanta, masculul devine agresiv, alergând-o prin bazin în încercarea de a o determina sa vina sub cuib pentru depunerea icrelor.
    In cele din urma, cei doi ajung împreuna sub cuib si începe depunerea icrelor. Masculul “îmbratiseaza” femela luând forma unei potcoave si se încolaceste perpendicular pe axul longitudinal al femelei. In aceasta pozitie masculul “stoarce” abdomenul femelei, ajutând-o sa expulzeze icrele pe care le fecundeaza imediat si le fixeaza apoi în cuib.
    Dupa depunere, femela se scoate din bazin deoarece masculul, în grija sa pentru cuib, o îndeparteaza permanent într-o maniera violenta, acest comportament putând avea drept urmare uciderea femelei.
    Masculul continua sa îngrijeasca icrele din cuib, ridicându-le pe cele cazute pe fundul apei si oxigenând cuibul prin miscarea înotatoarelor. Dupa aparitia puilor, 35-45 ore, masculul continua sa-i îngrijeasca ridicându-i în cuib pe cei cazuti pe fundul bazinului. Când puii încep sa înoate liber, putem scoate si masculul din bazinul de reproducere. In acest moment este necesara oxigenarea apei cu ajutorul unei pietre pulverizatoare racordata la o pompa de aer.
    Puii se hranesc la început cu microorganismele formate în jurul plantelor din bazin, la care adaugam infuzorii sau galbenus de ou fiert tare, în cantitati foarte mici, pentru a evita tulburarea si alterarea apei. Dupa 6-7 zile putem sa le administram hrana mai mare în granulatie, cum sunt microviermii sau nauplii de Artemia Salina. De asemenea exista în comertul specializat diferite tipuri de hrana pentru puii eclozati din icre.
Hranire: Nu ridica probleme deosebite, pestele acceptând o varietate foarte mare de hrana, preferând însa hrana de origine animala: purici de balta (Daphnia Pulex) vii, congelati sau uscati; tubi (Tubifex Rivularum) vii sau congelati; artemia (Artemia Salina) vii sau congelati; larve de chironomus (Chironomus) vii sau congelati; hrana uscata (fulgi, pelete, mixturi, etc.). Se poate administra si carne de vita sub forma de rasatura (cu un cutit foarte bine ascutit se rade carnea perpendicular pe fibra), sau tocatura din ficat si inima de vita/pasare. Aportul de proteine va avea ca rezultat dezvoltarea mult mai armonioasa a pestilor, cât si o reproducere calitativa si cantitativa mai buna. Este preferabi la hranirea la intervale de timp regulate, de mai multe ori pe zi, decât o singura data pe zi în cantitate mare.
Ingrijire: Betta Splendens este un peste cu cerinte medii fata de conditiile oferite în acvariu, putând fi gazduit în bazine de dimensiuni relativ mici, chiar foarte mici în cazul în care intentionam sa punem în valoare un exemplar deosebit în cadrul unei expozitii sau unui concurs.
    Singura conditie pe care trebuie s-o îndeplineasca apa din acvariu, este temperatura relativ ridicata, si anume 24-28 grade. De asemenea se recomanda adaugarea unei linguri de sare grunjoasa la 10 litri de apa.
Comentarii: acest peste este fara îndoiala cel mai frumos si spectaculos reprezentant al familiei Anabantidae. Prezinta o varietate de forme si culori deosebit de vasta. Acvaristii pasionati si dedicati în exlusivitate cresterii acestui peste, au obtinut prin încrucisari repetate, exemplare de-a dreptul spectaculoase, care se reunesc în expozitii si la concursuri internationale de renume mondial.
    Caracteristic pestilor din aceasta familie este organul numit “labirint”, care este un organ respirator auxiliar. Dezvoltarea acestui organ a fost necesara, pentru ca, branhiile, aparatul respirator comun tuturor pestilor, nu sunt suficiente în apele mâloase, lipsite de oxigen, în care traiesc acesti pesti. Astfel anabantidaele, ies la suprafata apei si respira aer atmosferic, în momentul în care oxigenul dizolvat în apa este în cantitati insuficiente. Ca urmare, acesti pesti pot fi crescuti în acvarii lipsite de oxigenarea suplimentara realizata cu ajutorul pompelor de aer.
    Cei care doresc sa-si populeze acvariul cu Betta, trebuie sa aiba în vedere un lucru deosebit de important: niciodata mai mult de un mascul în acelasi acvariu. Comportamentul masculilor este extrem de violent (de aceea este supranumit pestele luptator), prezenta mai multor masculi în acelasi bazin ducând invariabil la moartea celor mai slabi, eliminati de masculul dominant. Intâlnirea dintre doi masculi este un moment pe cât de violent pe atât de spectaculos: înainte de a se ataca reciproc, acestia îsi deschid extrem de mult operculii, luând astfel o înfatisare fioroasa prin cresterea în volum a capului, atitudine menita sa impuna teama adversarului. Aceasta miscare de intimidare este specifica pestelui Betta Splendens. Ca urmare a caracterului sau violent, Betta este folosit de “iubitorii de animale” din regiunile sale de bastina, la lupte organizate, în urma carora se câstiga sume importante rezultate din pariuri.
    Intr-un acvariu se recomanda pastrarea unui mascul însotit de 2-3 femele.

Nume stiintific: Xiphophorus hellerii
Sinonime: Poecilia helleri, Xiphophorus brevis, Xiphophorus guentheri, Xiphophorus guntheri ; Xiphophorus helleri, Xiphophorus helleri brevis, Xiphophorus helleri helleri, Xiphophorus helleri strigatus, Xiphophorus hellerii guentheri, Xiphophorus jalapae, Xiphophorus rachovii, Xiphophorus strigatus
Nume comun: Xifo, pestele cu spada
Familie: Poeciliidae
Categorie: Vivipari
Areal: America Centrala; Mexic, Belize, Honduras
Ecosistem: Cursuri de apa lent-curgatoare
Temperament: Pasnic, foarte bun pentru acvarii comunitare (mai multe specii)
Dimensiuni: mascul - 10 cm; femela - 12 cm
Zona de înnot: mijloc, suprafata
Perioada activitate: diurn
Temperatura: 18-27 °C
Ph (aciditatea apei): 7.0 - 8.3
dH (duritatea apei): 9 - 20
Dismorfism sexual: Masculul prezinta “gonopodiu” - spinul în care s-a transformat înnotatoarea anala (la varietatile cu voal acesta creste la dimensiuni foarte mari, devenind nefunctional), este mai mic decât femela, pedunculul inferior al înnotatoarei caudale fiind prelungit în forma de spada, de unde si numele de “peste cu spada”. Femela este mai mare si mai corpolenta. La aceasta specie se manifesta fenomenul de reversibilitate a sexelor. Femela îsi poate modifica conformatia, astfel aparându-i gonopodiul si spada caudala specifice masculilor. Aceste modificari hormonale se petrec datorita unor factori ca: pH, numarul insuficient de masculi prezenti în comunitate, modificari ale altor proprietati ale apei/mediului, etc. Reversibilitatea se manifesta prin faptul ca o femela transformata în mascul, poate reveni la sexul de baza, nascând iarasi pui.
Inmultire: Raportul de un mascul la 2-3 femele este recomandat deoarece specia este foarte prolifica, masculul curtând femela cu foarte mare insistenta. Femelele gestante se recunosc cu usurinta, datorita abdomenului care se umfla si capata o tenta întunecata în zona anala. Acvariul trebuie sa fie foarte bine plantat, inclusiv cu plante plutitoare, pentru ca puii sa se poata refugia. Atât reprezentantii aceleiasi specii cît si alti pesti prezenti în acvariu, pot manca puii. Crescatorii care doresc sa salveze un numar mare de pui, pot folosi un bazin destinat acestui scop, în care vor separa femelele gestante. In acest bazin se va folosi asa-numita “maternitate”, care este un spatiu special construit în asa fel încît puii care trec dincolo de peretii prevazuti cu orificii calibrate, nu mai pot fi mâncati de femelele care le dau nastere.
Hranire: Omnivor. Toate tipurile de hrana pentru pestii de acvariu: pureci de balta (Daphnia Pulex) vii, congelati sau uscati; tubi (Tubifex Rivularum) vii sau congelati; artemia (Artemia Salina) vii sau congelati; larve de chironomus (Chironomus) vii sau congelati; hrana uscata (fulgi, pelete, mixturi, etc.). Din experienta proprie se poate administra si carne de vita sub forma de rasatura (cu un cutit f. bine ascutit se rade carnea perpendicular pe fibra), sau ficat de vita si pasare pasat/maruntit. Aportul de proteine va avea ca rezultat dezvoltarea mult mai armonioasa a pestilor, cît si o reproducere calitativa si cantitativa mai buna. Nu se recomanda hranirea bazata în exclusivitate pe proteine de origine animala si în special pe tubifex. Aportul de hrana vegetala este foarte important pentru evitarea îngrasarii femelelor, care astfel, vor naste mai putini pui, majoritatea acestora fiind neviabili.
Ingrijire: Adaosul de sare (neiodata, se recomanda sarea grunjoasa) în cantitate de jumatate de lingura rasa la 10 litri de apa, conduce la realizarea unui mediu usor alcalin preferat de acest peste.
Comentarii: Culoarea originala a pestilor salbatici este verde, varianta apreciata ca fiind cea mai reprezentativa de majoritatea crescatorilor pasionati. Este un peste deosebit de frumos, care în urma încrucisarilor prezinta o varietate foarte mare de forme si mai ales culori: Simpson, Wagtail, Tuxedo, Lyretail, Berliner.  Masculii sunt oarecum agresivi între ei. In acvariu se instaureaza o ierarhie precisa, masculul mai puternic devenind mascul dominant, acesta având prioritate la hrana si împerechere.

   "daca nu ai un filtru, pompa de aer poate fii folosita doar ca filtru biologic"
   - ce inseamna asta?

   Paul, te-as ruga, daca vrei sa dezvolti putin ideea: de ce antracitul nu rezista in apa?

   Eu avind mai mult de scris, ai postat inaintea mea. Nu este nicio problema, important este sa stim ca Hemichromis si Pelvicachromis nu pot fi asimilati ciclidelor africane tipice.

   Perfecta ideea, mai ales cu adaugarea citorva Hemichromis (Bimaculatus, Lifalili sau Bangui). Colegul care te sfatuia sa faci un acvariu biotop pentru aceste ciclide, nu stiu daca stie ca, fiind intr-adevar ciclide africane, au cu totul alte cerinte decit cele de Malawi si Tanganika. Deci chestiunea cu rocile nu este tocmai ce le trebuie (roci calcaroase - exclus).
   Poti incerca sa inlocuiesti ghivecele cu citeva roci plate, cu ajutorul carora poti construi adevarate ascunzatori (pesteri). Mult succes!

   Bravo Paul, excelente informatii! :apl

   Vad ca si alte aspecte iti sunt straine, nu numai plantele. Nisip curat chimic (trecem peste exprimare), poate fi orice nisip (substrat), substrat acid, neutru sau alcalin. Toate trei tipurile pot induce stabilitatea pH-ului. Depinde ce pH iti doresti in acvariu, substratul alegindu-se in consecinta. Cred ca ar fi foarte bine sa mai ai putina rabdare pina la momentul la care iti vei permite sa dai sfaturi documentate. Nu de alta dar confuzionezi ceilalti incepatori, care pot face greseli, in urma comentariilor tale.