Optiuni cautare (Pagina 3 din 3)

Nu cred ca poti sa folosesti neon de 18w este prea lung pentru acvariul tau daca nu ma insel.

Nume stiintific: Betta Splendens
Nume comun: Betta, Pestele Siamez Luptator
Familie: Osphronemidae
Categorie: Anabantidae
Areal: Asia (Thailanda)
Ecosistem: Mlastina
Temperament: Pasnic fata de alte specii; deosebit de agresiv cu reprezentantii speciei sale, agresivi tatea fiind maxima între masculi.
Dimensiuni: mascul - 6 cm; femela - 6 cm
Zona de înot: suprafata
Perioada activitate: diurn
Temperatura: 24-28 °C
Ph (aciditatea apei): 6.0 - 8.0
dH (duritatea apei): 5 - 20
Dismorfism sexual: Masculul are culori mult mai vii si înotatoarele mult mai mari, majoritatea exemplarelor prezentând asa-numitul “voal”, foarte asemanator carasului auriu.
Inmultire: Este probabil cel mai spectaculos moment pe care acest peste îl ofera privitorului. In timpul reproducerii atât masculul cât si femela prezinta un colorit extrem de intens, haina nuptiala a celor doi ilustrând din plin denumirea de “Splendens”.
    Pentru reproducere selectam de preferinta o pereche cu aceeasi culoare, pentru a evita nasterea unor pui în culori confuze, spalacite, lipsite de stralucire si personalitate.
    Pregatim un bazin de reproducere cu o capacitate de 20-40 litri în care introducem plante plu titoare si câteva plante submerse ancorate în colturi. Rolul plantelor plutitoare este de a sustine “cuibul” de spuma pe care masculul îl construieste la suprafata apei si în care vor ajunge icrele depuse de femela. Plantele ancorate în colturi vor fi folosite de femela, care se va refugia în timpul si dupa depunerea icrelor. Aceste refugii sunt necesare în timpul jocului nuptial, deoarece masculul devine violent cu femela, încercând s-o convinga sa depuna icrele. Apa cu care umplem bazinul va fi tinuta anterior cel putin 48 ore într-un vas descoperit pentru eliminarea clorului si a altor substante toxice. Coloana de apa din bazinul de reproducere va fi de 10-15 cm înaltime pentru ca masculul sa nu oboseasca ridicând icrele cazute din cuib pe fundul apei. De asemenea înaltimea mica a coloanei de apa va ajuta puii eclozati sa ajunga la cuib si la plantele plutitoare de la suprafata apei.
    Temperatura apei trebuie mentinuta constant la 26-28 grade.
    Cu 12-24 ore înaintea introducerii masculului în bazin, se introduce femela, careia îi este necesar un timp mai mare de acomodare. In momentul introducerii masculului, acesta începe sa construiasca un cuib de spuma la suprafata apei în zona plantelor plutitoare. In rastimpuri masculul curteaza femela verificând astfel disponibilitatea acesteia pentru împerechere. In cazul în care femela nu este în totalitate cooperanta, masculul devine agresiv, alergând-o prin bazin în încercarea de a o determina sa vina sub cuib pentru depunerea icrelor.
    In cele din urma, cei doi ajung împreuna sub cuib si începe depunerea icrelor. Masculul “îmbratiseaza” femela luând forma unei potcoave si se încolaceste perpendicular pe axul longitudinal al femelei. In aceasta pozitie masculul “stoarce” abdomenul femelei, ajutând-o sa expulzeze icrele pe care le fecundeaza imediat si le fixeaza apoi în cuib.
    Dupa depunere, femela se scoate din bazin deoarece masculul, în grija sa pentru cuib, o îndeparteaza permanent într-o maniera violenta, acest comportament putând avea drept urmare uciderea femelei.
    Masculul continua sa îngrijeasca icrele din cuib, ridicându-le pe cele cazute pe fundul apei si oxigenând cuibul prin miscarea înotatoarelor. Dupa aparitia puilor, 35-45 ore, masculul continua sa-i îngrijeasca ridicându-i în cuib pe cei cazuti pe fundul bazinului. Când puii încep sa înoate liber, putem scoate si masculul din bazinul de reproducere. In acest moment este necesara oxigenarea apei cu ajutorul unei pietre pulverizatoare racordata la o pompa de aer.
    Puii se hranesc la început cu microorganismele formate în jurul plantelor din bazin, la care adaugam infuzorii sau galbenus de ou fiert tare, în cantitati foarte mici, pentru a evita tulburarea si alterarea apei. Dupa 6-7 zile putem sa le administram hrana mai mare în granulatie, cum sunt microviermii sau nauplii de Artemia Salina. De asemenea exista în comertul specializat diferite tipuri de hrana pentru puii eclozati din icre.
Hranire: Nu ridica probleme deosebite, pestele acceptând o varietate foarte mare de hrana, preferând însa hrana de origine animala: purici de balta (Daphnia Pulex) vii, congelati sau uscati; tubi (Tubifex Rivularum) vii sau congelati; artemia (Artemia Salina) vii sau congelati; larve de chironomus (Chironomus) vii sau congelati; hrana uscata (fulgi, pelete, mixturi, etc.). Se poate administra si carne de vita sub forma de rasatura (cu un cutit foarte bine ascutit se rade carnea perpendicular pe fibra), sau tocatura din ficat si inima de vita/pasare. Aportul de proteine va avea ca rezultat dezvoltarea mult mai armonioasa a pestilor, cât si o reproducere calitativa si cantitativa mai buna. Este preferabi la hranirea la intervale de timp regulate, de mai multe ori pe zi, decât o singura data pe zi în cantitate mare.
Ingrijire: Betta Splendens este un peste cu cerinte medii fata de conditiile oferite în acvariu, putând fi gazduit în bazine de dimensiuni relativ mici, chiar foarte mici în cazul în care intentionam sa punem în valoare un exemplar deosebit în cadrul unei expozitii sau unui concurs.
    Singura conditie pe care trebuie s-o îndeplineasca apa din acvariu, este temperatura relativ ridicata, si anume 24-28 grade. De asemenea se recomanda adaugarea unei linguri de sare grunjoasa la 10 litri de apa.
Comentarii: acest peste este fara îndoiala cel mai frumos si spectaculos reprezentant al familiei Anabantidae. Prezinta o varietate de forme si culori deosebit de vasta. Acvaristii pasionati si dedicati în exlusivitate cresterii acestui peste, au obtinut prin încrucisari repetate, exemplare de-a dreptul spectaculoase, care se reunesc în expozitii si la concursuri internationale de renume mondial.
    Caracteristic pestilor din aceasta familie este organul numit “labirint”, care este un organ respirator auxiliar. Dezvoltarea acestui organ a fost necesara, pentru ca, branhiile, aparatul respirator comun tuturor pestilor, nu sunt suficiente în apele mâloase, lipsite de oxigen, în care traiesc acesti pesti. Astfel anabantidaele, ies la suprafata apei si respira aer atmosferic, în momentul în care oxigenul dizolvat în apa este în cantitati insuficiente. Ca urmare, acesti pesti pot fi crescuti în acvarii lipsite de oxigenarea suplimentara realizata cu ajutorul pompelor de aer.
    Cei care doresc sa-si populeze acvariul cu Betta, trebuie sa aiba în vedere un lucru deosebit de important: niciodata mai mult de un mascul în acelasi acvariu. Comportamentul masculilor este extrem de violent (de aceea este supranumit pestele luptator), prezenta mai multor masculi în acelasi bazin ducând invariabil la moartea celor mai slabi, eliminati de masculul dominant. Intâlnirea dintre doi masculi este un moment pe cât de violent pe atât de spectaculos: înainte de a se ataca reciproc, acestia îsi deschid extrem de mult operculii, luând astfel o înfatisare fioroasa prin cresterea în volum a capului, atitudine menita sa impuna teama adversarului. Aceasta miscare de intimidare este specifica pestelui Betta Splendens. Ca urmare a caracterului sau violent, Betta este folosit de “iubitorii de animale” din regiunile sale de bastina, la lupte organizate, în urma carora se câstiga sume importante rezultate din pariuri.
    Intr-un acvariu se recomanda pastrarea unui mascul însotit de 2-3 femele.