Principiul este simplu si are cel mai mult grija de acuratetea obsorbtiei fierului bivalent de catre plantele de la nivelul superior.Astfel ,fierul Fe2 cu cat sta liber mai mult in apa cu atat sansele sa reactioneze cu alti compusi ,in general din sfera macronutrientilor,astfel sa-si schimbe valenta in Fe3 .lucru total nefolositor,prectic fier aruncat la gunoi.In lipsa fierului,apar dezechilibre mari la nivelul dezvoltarii plantelor,acestea nereusind sa proceseze o serie de alti compusi necesari bunului mers al procesului de fotosinteza,respectiv carente in evolutia plantei.Asta e motivul pentru care Fe2 simplu,atentie aici e vorba de acele administrari de gen "fier picaturi"
,se administreaza cu putin inainte de aprinderea luminii,astfel plantele superioare vor asimila si inmagazina cantitatea de fier necesara pentru bunul mers al procesului de fotosinteza pentru toata ziua.Fierul administrat in conglomerari de nutrienti este cu totul altceva,este chelat spacial pentru a se pastra bivalent lungi perioade de timp,chiar daca in formula chelata nu are randamentul maxim ca cel simplu,e un pic mai sigur,desi sunt pareri si pro si contra,respectiv discutam de cantitatea de fier asimilata de unele plante mai "nesatule" ,cantitate ce ar putea lasa neacoperita ultimele zile din perioada de fertilizare... Macro poate fi pus lejer asemeni dimineata dar nu e chiar o regula.Una peste alta,la fiecare fertilizant ,producatorul are grija sa spacifice cantitatile si modul de administrare
Simplu ,nu? Sper ca te-am lamurit din aceste 2 vorbe