"Scrisoare catre tara mea" ...Jenant ... de adevarat... AlexandruTocilescu (regizor) Nu-mi iubesc tara . Trebuie sa fie asa, din moment ce nu-mi vine decit sa vorbesc urit despre ea. Sa-i spun vorbe grele in fiecare ora, in fiecare dimineata, cind intirzii cit pot de mult intilnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, piinea, mirosurile, masinile, culorile, limba ei. Am obosit de tara asta. Am obosit de tara in care cei care conduc ma cred prost si-mi spun "omul simplu, de pe strada", omul caruia se simt datori sa-i explice cum stau treburile, intr-un limbaj gingav, analfabet, ca acela folosit de adultii inculti, pentru a raspunde gingurelilor unui bebelus. Am obosit de tara care-mi spune ca orice speranta are radacini firave si ca orice optiune sincera, onesta se dovedeste a fi cretina. Am obosit ca din patru in patru ani sa aleg prost, impreuna cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit sa sper ca cel care se numeste sef de guvern sau presedinte de tara sau macelar sau avocat sau cintaret chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun ca se pricepe. Am obosit de tara care ma transforma in victima sau complice. In victima, fiindca oricit de multe rele s-ar intimpla in tara asta, oricit de multa coruptie ne-ar taia rasuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, functionarimea, judecatorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate ca exista intr-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care arunca, din cind in cind, o ocheada catre noi, sa ne supravegheze. Sa ne certe ca n-avem rabdare sa ajunga si la noi bunastarea. Sa ne dojeneasca, cu glas de domnu' Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, in conditiile unei mosteniri grele. Am obosit sa fiu victima statului care ma fura la facturi, la impozite sau in justitie, victima patronilor
care ma pot exclude din organigrama din trei tipete si doua semnaturi, victima politistilor care ma roaga sa nu reclam furtul din buzunare. Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice initiativa care m-ar putea transforma in cetatean sau concetatean, in membru al unei comunitati rezidentiale sau al unei organizatii se fisiie in fata privirilor nepasatoare, a replicilor de tipul "c'esti copil" sau "ma lasi?!" sau a celor care transforma initiativa in afacere profitabila pentru ei si dezastruoasa pentru beneficiari. Iar renuntarea ma face complice cu cei care accepta ca lucrurile sa mearga prost, din neputinta, din interes, din indiferenta. Sint complice, prin tacere, cu toti impostorii, mincinosii, neispravitii, hotii, de care depind, intr-un fel sau altul, in bataliile mele marunte, de zi cu zi. Am obosit de tara unui singur televizor, a unui singur program in care se amesteca, de-a valma, senzuale cu securisti nejudecati, brailence cu analisti obositi, discutii lalii despre salarii enorme, furt la factura, politisti beti, judecatori mituiti, ministri penali cu breaking news-uri impotriva carora tot romanul motaie: invirteli, bascalii, ogici, ciumace, anchete de doi si un sfert, morti de trei parale, incesturi de patru stele. Am obosit sa aud sau sa citesc comentarii lungi, strivite de ura sau inmuiate de slugarnicie, ale jurnalistilor obositi din presa romaneasca. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimtire, ipocrizie, ineptii, vorbe care nu mai intereseaza pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transforma pe toti ciutacii, dumitrestii si morarii in bufoni disperati ai orelor tirzii de televiziune. Am obosit sa vad societatea civila, care face curat in universitati si alegeri, inghesuita pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit sa aud ca singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei presedintelui in Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit sa vad sustinatori sinceri ai presedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit sa vad jurnalisti independenti care devin guvernatori interesati. Am obosit sa-l aud pe ministrul Culturii tinind-o langa cu explicatiile despre pleasca si iubire de presedinte. Am obosit sa vad reportaje cu oameni care maninca din gunoaie, copii violati, preoti care tin liturghii erotice, pustile lui Michi Spaga(azi la putere iar), termopanele lui Adrian Nastase,casa din Mihaileanu si Udrea ,oameni care se imperecheaza cu oi, tarani care taseaza pamintul cu obuze inca detonabile, pensionari care se straduiesc sa prinda doua portii de sarmale de 1 Decembrie, tiganci care-si arata popoul politistilor, soferi beti, criminali filmati in circade politie, inmormintari in direct, sicrie fotografiate cu mobilul, stiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cintaret, oameni urcati pe cruci ca sa vada mai bine groapa, cozile isterice de Sfinta Cuvioasa Paraschieva si de Izvorul Tamaduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei si comentariile profesionistilor care incep cu: "Ce efect poate sa aiba violul asupra unei fetite de 12 ani?". Ma obosesc " profesionistii "televiziunilor, chiar si fara comentarii. Fiindca sint aceiasi. Si apar des. Foarte des. In tara asta nu mai exista un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cintaret talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet inzestrat: toti devin vedete si, in clipa imediat urmatoare, descopera ca au vazut idei. Despre orice altceva decit meseria pe care altfel ar fi putut s-o practice onest si din care sa aiba un venit regulat. Ma obosesc emisiunile care-mi promit ca vor dezbate solutiile anti-criza si in care invitati si moderatori ajung sa vorbeasca despre beregate, prostanaci, caraghiosi, sobolani rozalii, lupta dintre fata presedintelui si intelectuali, despre insinuarile cutarui senator, despre sforaitul din Parlament al nu stiu carui deputat, despre nepoate de senatoare care sint de fapt amante de ministri. Am obosit sa vad fete lungi de jurnalisti care anunta, cu acelasi ton grav, de inceput de apocalipsa, si ca se maresc facturile, si ca s-a dus dracului rapita in Alexandria , si ca Mutu are tendonul rupt. Sau ca nu-l mai are deloc. Am obosit sa aud de mitica-de-la-liga, nasu-sandu, meme-stoica, galactici, jucatori-titrati, distractie-pe- cinste. Am obosit sa stiu ca din atitea cazuri de malpraxis in medicina, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Ma oboseste Mihaela Radulescu, si cei care o combat, si cei care o apara. Ma oboseste oricine comenteaza un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau parinti, fara sa poata arata vreun act, o diploma, care sa-i confere acest drept. Am obosit sa ma tot intreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagina a tuturor ziarelor, fara sa reusesc sa-mi amintesc vreo isprava, buna, rea, dar in orice caz extra-ordinara, care sa merite macar efortul scanarii fotografiei lor. Am obosit sa vad ca patroni de firme de salubrizare isi dau cu parerea despre expozitii de arta, ca pe Wikipedia Mircea Badea este actor roman, ca Monica Tatoiu are raspuns pentru orice - de la incalzirea globala, la cum nu trebuie sa renunti la speranta de a avea orgasm. Am obosit ca, la douazeci de ani de la Revolutie, sa-i injur tot pe Iliescu, Nastase, Vacaroiu, Serban Mihailescu, Viorel Hrebenciuc, Talpes, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Paunescu etc.iar cei de azi la puterescapa. Am obosit, de fapt, sa nu am incredere in nimic si nimeni. Am obosit sa scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gindit, la un moment dat, sa le cer
oamenilor obositi ca si mine sa iasa in strada. Dar am in fata ochilor imaginile filmate la diferite
proteste: pancarte si lozinci analfabete, revendicari haotice si isterice, fete timpe in fundal care transmit salutari familiei, sindicalisti mingiiati pe frunte de opozitie, trecatori plictisiti si amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fratilor Petreus si a Daciilor in rate. Am obosit de tara in care nu se intimpla nimic. De tara care m-a facut sa privesc cu lehamite drepturi la care am tinjit ani multi si grei in comunism. Mie, omului simplu de pe strada, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul si obligatia de a-mi apara tara. De dreptul de a ma asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte in spitale.
De dreptul de a fi egal cu ceilalti romani in fata justitiei. De aceea spun ca nu-mi iubesc tara . Mi-a mai ramas, totusi, un singur drept: acela de a circula liber in strainatate. De a emigra. Poate c-a venit timpul sa-l folosesc. Stiu bine ca nici acolo nu umbla ciinii cu covrigi in coada. Sper doar ca acolo, intr-o limba straina si pe strazi curate, sa am timp sa mi se faca dor de tara mea. " Acest articol reprezinta intr-o forma concisa si condensata exact lucrurile pe care le gandim toti cei dezamagiti, declara invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adaugat ca media romanesca e vinovata pentru genocid cultural.
gheorghiu_andi@yahoo.com
+40 0748 776 771