Optiuni cautare (Pagina 1 din 2)

Triops cancriformis
filmulet:

http://www.youtube.com/watch?v=4quPALV24Ww

poze
http://www.fischbar.de/triops/index.htm

http://www.ub.edu/crba/practiques/zo...ca6/part1a.htm

Triops cancriformis (Schäffer, 1766)
Clasa Crustacea
Crustacee
Ordinul Phyllopoda
Filopode
Aspectul exterior.
Dorsal, corpul este acoperit cu un scut chitinos. La capatul anterior sunt dispusi doi ochi compusi si între ei un ochi nauplian. Antenele mici, mandibulele mari, cu multi dinti. Între mandibule, gura cu doua perechi de maxile mici în forma de placi. Spre capatul din urma carapacea se îngusteaza, la marginea sa posterioara având o scobitura adânca, de sub care se distinge abdomenul în forma de supliment cilindric segmentat, care se termina cu doi peri lungi caudali, articulati. Corpul galben-cafeniu cu nuanta verzuie, format din mai multe segmente. Cele toracice si primele segmente ale abdomenului poarta câte o pereche de membre cu functie de locomotie, respiratie ti de aductie a hranei spre gura. Urmatoarele segmente, începând cu al 13-lea, sunt înzestrate cu câte 4-6 perechi de picioare, al caror numar atinge 70.

Raspândirea.
În Republica Moldova este înregistrata în diverse eco-sisteme acvatice. Specie cosmopolita, raspândita în toate regiunile geografice.

Habitatul.
Prefera bazine temporare, statatoare sau lin curgatoare, lacuri, helesteie, lunci inundabile, gârle, canale, balti.

Particularitatile biologice si ecologice.
Specie euriterma, eurihalina, beta-mezosaproba. Se înmulteste si se dezvolta în mare numar în perioada de vegetatie. Reproducerea prin partenogeneza, mai rar sexuata. Masculii se întâlnesc rar, în exemplare unice. Femela formeaza camera ovigera din lobii exteriori perechii a unsprezecea de picioare, în care sunt plasate ouale fecundate si cele nefecundate. Aici ele sunt acumulate si, dupa un scurt timp, depuse pe fundul bazinului de apa. Ouale sunt extrem de rezistente la temperaturi ridicate de pâna la 80°C, se usuca deplin si, luate de vânt, se raspândesc în habitate noi. Suporta si temperaturi joase de pâna la 0°C. Ouale îsi pastreaza vitalitatea timp de 7-9 ani. Dezvoltarea embrionara începe la temperaturi de 3-4°C. Primavara din ou iese larva-nauplius, care în procesul dezvoltarii napârleste de cca 40 de ori. Primele napârliri au loc în timp de câteva ore, urmatoarele dup? 8-10 zile. Ciclul de dezvoltare se extinde pâna la doua saptamâni, în functie de temperatura apei.
Temperatura optima este de 15-25°C. Durata vietii active 85-90 de zile. Fiind polifag, se hrsnette cu alge, crustacee, detritus, larve de chironomide, oua si mormoloci de amfibieni, icre, alevini si puiet de peste. Consumând alevini si puiet de peste cauzeaza pagube sensibile gospodariilor piscicole si celor cultivatoare de orez.

În conditii favorabile de mediu, densitatea numerica poate atinge câteva mii ex./m². Se impune limitarea efectivului în helesteiele piscicole în lunile iunie-iulie.

Fisa biologica
Denumirea speciei: Triops cancriformis
Dimensiuni, masa corporala: 3-5 cm; 2-3 g
Nutritie: Alge, nevertebrate, detritus etc.
Maturitate sexuala: La 14-16 zile
Perioada de reproducere: Martie-aprilie
Prolificitate: Necunoscuta

Durata vietii: Pâna la 3 luni

Dreissenia polymorpha, se pare ca este inclusa printre primele 100 „cele mai daunatoare” specii ivazive din lume.

Biologie
In apele interioare, poate fi regasita in lacuri, canale usor curgatoare, rauri, fluvii, etc., bogate in fitoplancton. Rezista in ape cu salinitate ridicata, temperaturi ale apei de pana la 29 gr.C si curenti de apa sub 2 m/sec. Este singura scoica de apa dulce, care ca si midiile, cu ajutorul unor fibre f. rezistente (bissus) se fixeaza pe pietre, tulpini de salcii sau de trestii, diguri, debarcadere, poduri, conducte, etc., pana la adancimi intre 1,8 – 10,0 m.  Adesea se fixeaza si pe corpuri plutitoare ca: lemne, barci, nave. Fiind o specie filtratoare, se hraneste pe seama particulelor organice si elementele planctonice din masa apei, determinand un transfer de nutrienti din masa apei spre substratul ei, prin intermediul excrementelor. Intra deci in competitie cu toate organismele care se hranesc cu plancton, eliminand din biocenoza alte specii de scoici prin excludere competitiva.
Ajunge la maturitate sexuala in primul an de viata, cand la 20 gr.C ovulele (aprox. 1,5 mil./femela/an) si spermatozoizii sunt eliminati in apa unde are loc fecundatia. Rezulta o forma larvara planctonica care pluteste in masa apei 1-5 saptamani. Rata de supravietuire a larvelor, care vor ajunge sa se fixeze pe un substrat adecvat nu depaseste 1% , iar durata medie de viata a scoicii adulte este de 3-5 ani, in anumite conditii putand trai pana la 19 ani.

Scoicile zebra(Zebra mussels sau Dreissenia polymorpha)  filtreaza o mare gama de particule dar selecteaza numai alge si zooplankton de dimensiunea 15-400 microni. Larvelel scoicilor acestea se hranesc cu bacterii.

Reproducerea:

Scoicile zebra au sexe separate, cu un raport de 1 la1. Fertilizarea este externa. Depunerea sincronizata a oualelor se petrece la scoici cu dimensiuni de peste 8 mm (la femele in anul doi) si e influentata de temperaturile acvatice. O femela matura poate produce un million de oua pe an. Depunerea incepe la o temperatura de 12-15 grade si e optima la 14-16 grade sau 18-20 de grade (conform altor surse). Poate dura o perioada de 3 la 5 luni. In ecosisteme naturale oogeneza se petrece toamna, ouale se dezvolta pana la depunere si feritilizarea primnavara. In zonele cu apa calda sau cu regim termal modificat reproducerea se petrece pe tot parcursul anului. Ouale sunt depuse de femela si feritilizate de mascul. Peste 40000 de oua pot fi duepuse intrun ciclu reproductive si pana la un million in sezonul de depunere.

Stilul de viata:

Ouale fertilizate se transforma in trocofori cand eclozeaza (40-60 microni in 1-2 zile) si care devin veligeri planctonici care inoata liber intr-o zi. Acestia se dezvolta de la o forma de “d” pan la o morfologie umbonala si raman palnctonici 4 saptamani. Temperatura optima pentru larve este de 20 la 22 grade. Larvele se disperseaza fiind carate pasiv de curentul de apa. Larvele se dezvolta in stadiul juvenil cand ajung la 350 microni si se stabilesc pe fund unde se tarasc cu ajutorul unui picior, cautand un substrat adecvat.
Apoi se ataseaza la substrate printrun bisus, un manunchi de fire produse de un organ extern de langa picior. Pot sa se maturizeze intrun an de vita in conditii optime dar mai degraba ajung la maturitate in doi ani. Odata atasate, durata de viata a speciei D. polymorpha e variabila, intre 3 si 9 ani. Scoicile adulte se pot detasa voluntary si se pot misca prin substrat pentru a cauta locatii alternative.

poza:

Descriere:

Cochilia speciei D. polymorpha este triunghiulara (are o inaltime aproximativa de 40-60% din lungime) sau triagonala cu varf al prinderii carapacei foarte ascutit (umbo). Marimea amxima a speciei poate fi de 5 cm desi indivizii arareori depasesc 4 cm. Modelul proeminent cu dungi inchise si deschise la culoare a cochilieie este caracteristica cea mai evidenta a speciei. Partea exterioara a cochiliei  (periostracum) este deobicei lustruita, de culoare maronie deschis, cu o serie de dungi late, intunecate dispuse transversal care pot fi intinse sau in zigzag.

Midia se prinde de suprafetele dure prin fire bisale care sunt secretate de o glanda posterioara piciorului. Firele bisale ies dintre valve printr-un nod de-a lungul marginii posterioare. Modul de agatare bisal diferentiaza midia zebra de alte bi-valvare de aceaeasi dimensiune sau mai mari din apele curgatoare ale Americii de Nord.

Apare in: habitate estuare, lacuri, zone urbane, cursuri de apa

Descrierea Habitatului

Larvele de midi sunt planctonice timp de 2-4 saptamani, dupa ce trec de faza juvenila in care se ataseaza de substraturi cu fire bisale. Desi juvenilii prefera un substrat tare sau stancos, se cunoaste faptul ca se ataseaza de vegetatie. Acolo unde lipsesc suparafetele dure, cum ar fi noroiul sau nisipul, midiile zebra se prind de orice substrat stabil din coloana acvatica sau din bentos, inclusiv roca, macrofiti, suprafete artificiale (ciment, otel, franghie), crabi, scoici si chiar unii de altii, formand colonii dense numite druse.

Adultii au probleme in a ramane atasati cand viteza apei depaseste doi metrii pe secunda. Stabilitatea pe termen lung a substratului afecteaza densitatea populatiei si distributia pe varste in aceste substrate. Populatiile fixate pe plante sunt de asemena dominat de midii mai mici de un an, comparativ cu populatiile bentice; pe masura ce coloniile de midii cresc ele scufunda macrofitii de care se prind.

In zona unde au aparut midiile zebra colonizeaza suprafata apelor statute, curgatoare, zona litorala a suprafetelor de apa fara iesire al mare, estuarele, lagunele de coasta, si habitatele cu fund tare sau moale. In zona ocupata invaziv ele prefera suprafetele dure pentru atasare. Tolereaza temperaturi de la -20 la +40 grade, dar tempertura optima este de 18-20 grade. Tolereaza apele cu salinitate crescuta pana la 7 pt. Sunt totusi extrem de sensibile la fluctuatiile in salinitate. In nordul Golfului Mexic, unde fluctuatiile de nivel nu sunt foarte mari, midiile zebra invadeaza zonele cu salinitate de pana la 12 pt, dar nu sunt capabile sa suporte o salinitate mai mare pe termen lung. Midiile zebra prefera apele cu temperaturi moderat productive (mesotrofe) care apar de la mal pana la adancimi de 12 metrii in zonele salcii ale marii si pana la 60 de metrii adancime in lacuri. Tolereaza continut redus de oxigen timp de mai multe zile  si supravietuiesc in afara apei in conditii de umezeala si racoare pana la trei saptamani. Midiile zebra sunt abundente in apele cu duritate crescuta (30-50mg Ca L-1) dar apar in apa cu concentratiide Ca mai scazute de 12 mg Ca L-1.

Va urma....

Gammarus pulex(zisi si garizi) and Asellus aquaticus (sunt doi crustacei comuni, asemanatori )

Ambii au ½ pana la ¾ inchi lungime (1 inch = 2,54 cm) si ambii pot fi crescuti in conditii similare cu cele pentru Daphnia. Ei se agata de radacinile plantelor de pe marginea apei si prin papura si adesea traiesc in parauri. Ei constituie o mancare preferata a pestilor mai mari iar puii lor sunt consumati de speciile mai mici de pesti.  Au si avantajul de a supravietui pentru o perioada apreciabila in apa sarata si deci pot constitui si hrana pentru pestii marini. Specimenele care nu sunt mancate, si cel mai adesea supravietuieste Grammarus, uneori reusesc sa scape si devin sanitari excelenti. Un alt crevete de apa dulce este Hyallela knickerbockerii , care este deasemena usor de crescut si are avnatajul fata de Gammarus si Asellus ca se poate inmulti la temperaturi tropicale.
Asellus. Sunt crustacei izopozi inruditi indeaproape cu “paduchii de lemn” ca Armadillidium si Porcellio, doar ca sunt de apa. Se gasesc tot pe sub roci si crengi si mananca mucigai si frunze putrezite, doar ca in mediul subacvatic.

Masculul tine prins dedesupt femela  si o protejeaza ,ca sa se poate imperechea cu ea la urmatoarea ei perioada de calduri. Se pare ca o tine cu o pereche de picioare si traieste ca si cum nimic nu s-ar intampla, ea ciuguleste destula mancare din resturile pe care le imprastie el cand mananca.
Aparent are loc un târg in privinta marimii femelelor: cele mari pot depune mai multe oua si deci ar fi mai dorite ca perechi dar femelel mici sunt mai usor de pazit si mai putin disponibile pentru a fi prinse de alti masculi. De exemplu,femela e atat de mic afata de mascul ca e greu de spus ca ea se afla acolo, deci o are doar pentru el. Deci, data viitoare cand ea intra in calduri, el se va imperechea cu ea si ea va purta ouale intr-un marsupiu intern pana vor ecloza. Puii sunt cloc iti de femela intr-un marsupiu amplasat la baza picioarelor toracice. Uneori animalele se reproduc in cantitati mari (peste 7,000 de indivizi pe metru patrat de suprafata) in ape statute. As.aq. este considerat ca apartinand curstaceelor si traieste in diverse medii acvatice care nu sunt strabatute de curenti puternici. Traieste printre pietre, macrofiti si material organic mort.
Este nevertebrat din ordinul crustaceelor isopode. Corpul are 12-20 mm. Se gaseste peste tot in Europa. Asellus aquaticus populeaza vegetatia de sub suprafata apelor din lacuri, rauri si iazuri.  Se deplaseaza pe fundul apei cu sase perechi de picioare si se hraneste din resturi de cadavre si plante. Asellus aquaticus respira prin branhii lamelare plasate pe partea ventrala a corpului.
Asellus aquaticus
Asellus aquaticus

English name: Water louse
German name: Wasserassel
Taxonomy 
Phylum: Arthropoda
Subphylum: Crustacea
Class: Malacostraca
Order: Isopoda
Family: Asellidae
Genus: Asellus
Species: Asellus aquaticus

Asellus aquaticus

[ video ]http://www.youtube.com/watch?v=GcdCLlKP5jY[ /video ]

[ video ]http://www.youtube.com/watch?v=76gAQBvJO4s[ /video ]

Gammarus pulex

Hyallela knickerbockerii

Unii au observat ca garizi ar manca/degrada buretele borborositor dar eu nu am observat.
Asellus i am crescut cu morcov fiert, o duc bine la temperaturi pana in 25 grade.
Voi continua cu a doua parte.