Symphysodon Discus (Pagina 2 din 3)

go for it!
bogdan.. daca poti, bazeaza-te mai mult pe speciile cunoscute, incepand cu vivipari, ciclide cei care se pricep, sanitari, discusi(cei care au)
nu are rost sa vorbim despre microrasbora, loricaria, arowana, papagali.. cand majoritatea incepatorilor cumpara acealeasi tipuri de pesti

da.. e bine si asa.. dar un incepator nu stie de ce grupa tine gupul lui.. era o sugestie, posibil sa fie mai bine ca tine..
si sa nu uitam de betta motivul pt care multi, incluisv eu, s-au apucat de acvaristica

si noi avem un index al pestilor pe site, daca este se vor face compeltari sau adaugiri si il puteam lua pe acela care nuinclude nici un drept de autor;)

Xiphophorus Helleri

Xiphophorus Helleri (denumit popular xifo, xipho), un peste foarte comun in acvariile de la noi si nu numai, este un peste recomandat tuturor categoriilor de experienta in ale acvaristicii.

Generalitati:
Face parte din ordinal Cyprinodontiformes, subordinul Cyprinodontoidei, superfamilia Poeciclioidea, familia Poecilidae, subfamilia Poeciliinae, genul Xiphophorus si in final (sper ca nu v-am naucit de la inceput) specia helleri.

Ca si ceilalti pesti : Poecilia reticulata (Guppy), Molienisia sphenops (Molly) si Xiphophorus maculatus (Platy) aceasta specie e o specie vivipara (sunt pesti la care fecundarea si eclozarea icrelor se face in abdomenul femeliei, aceasta dand nastere puilor complet dezboltati).

Provenienta: 
    Sunt originali din nordul Americii de sud si America centrala.

Scurt istoric:
    Aceasta specie a fost descrisa pentru prima data de catre Heckel, in alnul 1848, mai apoi in anul 1924, Hubbs ia clasificat in ordinal, subordinul, superfamilia…, specia descrisa mai sus. A fost importat pentru prima data in europa de catre W. Schroot in anul 1909. Pana in prezent se cunosc aproximativ 1000 de specii (colorituri diferite, incrucisari, forme ale inotatorilor).

Conditii:
    Suporta temperature cuprinse intre 18 – 28 grate C dar se recomanda a fi tinut intr-o apa cu o temperature cuprinsa intre 22-26 grade C. Suporta un chimism al apei cu Ph-ul cuprins intre 6.8 – 9, dar de preferat este sa fie tinut intr-o apa neutral cu o duritate medie cuprinsa intre 10-15 dGh de aceea se recomanda la vivipari ca in bazinele de apa dulce sa se introduca cate o lingurita de sare neiodata la fiecare 10l de apa. Acest peste are nevoie de mult spatiu (minim 90 cm lungimea bazinului), fiind un peste cu metabolism ridicat si ajunge la dimensiuni considerabile (pt acvaristica) la maturitate (8-14 cm), femela fiind mai mare, ceea ce corespunde aproximativ unui volum de 50-90 l / peste. Bazinul preferat este bine plantat in spate si laterale cu spatiu mult de inot in centru si cu cateva plante de suprafata pentru ca puii sa se salveze deoarece, parinti obisnuiesc sa manance “odraslele” (asta in cazul in care femela este lasata sa fete in acvariu si nu este separate) si obligatoriu un capac sau coloana apei mai scazuta pentru ca au obisnuinta sa sara din bazin. Se recomanda ca acesti pesti sa fie tinuti minim 3 (1m la 2f), dar specialistii spun ca cel mai bun raport este de (2m la 3f), ramane la latitudinea dumneavoastra cum alegeti sa ii tineti, iar in cazul in care tineti prea multe female sau chiar numai female acestea obisnuiesc sa se metamorfozeze din femela in mascul (acest mascul rezultat este infertil), unii spun ca si ph si alte valori ale chimismului apei pot influenta acest fenomen.

Deosebiri:
    Masculul este foarte usor de deosebit fata de femela datorita prelungirii inotatoarei codale sub forma de spada (saul lira in cazul speciilor voalate), iar inotatoarea anala este transformata intr-un organ copulativ denumit gonopodiu (la speciile voalate acesta creste considerabil, iar pestele nu mai poate copula femela, de accea cei care doresc sa obtina specii voalate fac incrucisarea intre o femela voalata si un mascul normal sau tau din gonopodiul unui mascul voalat pentru a deveni operabil). Masculii sunt in general agresivi mai ales cu rivalii, de aceea se formeaza o ierarhie intre acestia in care cel mai puternic este privelegiatul la inperecherea femelelor si primul la mancare.

Hrana:
    Sunt pesti omnivori (vegetala si carnita), doar ca atunci cand in continutul hranei exista mai mult material vegetal cu un continut sporit de carotenoizi, cu atat culoarea rosie este mai intensa.

Inmultire:
    Masculul in general este foarte dornic de a se inperechea fugarind femela prin tot acvariul de aceea se recomanda, ca numarul de female, sa depasesca numarul de masculi, altfel femelele sunt hartuite de catre acesta/ia..
    Masculii fecundeaza femela cu ajutorul gonopodiului, iar dupa apoximativ 6 saptamani de la fecundare femela fata pui coplet dezvoltati, eclozarea facundu-se in abdomenul acesteia, dupa cum spuneam si mai sus Xiphophorus Helleri (xifo) sunt vivipari si ca toti ceilalti vivipari isi mananca puii de aceea inainte ca femela sa fate, se iau masuri speciale prin mutarea acestea cu 2-5 zile inainte de data estimativa in care credeti ca va fata aceasta, intr-un acvariu maternitate care are montata pe fund o plasa cat sa incape puii sau de ce nu plante dese. Femela naste aproximativ 20-40 pui iar dupa 3-4 fatari pot ajunge chiar 100-250 de pui, iar in momentul expulziei puii sunt "ghemuiti", avand aspectul unor mici sfere, si sunt mai grei decat apa, cazand imediat catre fundul acvariului prin orificiile plasei; ajunsi la fundul apei isi pierd aspectul sferoid, se "intind" si incep imediat sa inoate si sa caute hrana. Puii de xipho nou-nascuti sunt mici dar vizibili cu ochiul liber (6-9 mm), au corpul si coada translucide, capul este vizibil mai mare decat corpul si se poate observa imediat datorita prezentei ochilor punctiformi de culoare inchisa.

Icre inainte de eclozarea in abdomenul femelei:

Pui de o zi:

Ca si curiozitate sa stiti ca Xiphophorus Helleri si Xiphophorus maculates se pot incrucisa (femela de plati cu mascul de xifo) ca in imaginea de mai jos:

Alte caracteristici ale speciei:
Forma originara este de culoare verde, asa numitul "Xipho verde", dar in urma selectiilor repetate au aparut mai multe varietati coloristice (aproximativ 1000) din care reamintim pe cele mai raspandite: xifo rosu, xifo rosu cu ochii rosii, xifo galben, xifo wagtail (cu coada neagra), rosu rot (cu coada aurie si cu o dunga longitudinala aurie pe corp), rosu gold, rosu tuxedo (jumate rosu summate negru), berliner ((intr-o culoare si punce negre) aceasta specie are o predispozitie la paratitia maladiei “melanosarcom “ daca se face incrucisari intre rude aceasta manifestandu-se prin distrugerea dorsalei si codalei, atacand si pedunculul caudal), xifo neon, xifo schwarz, rot albino, doppel, etc. Majoritatea sunt prezentate in pozele de mai jos:

Pentru mai multe detalii puteti cici aici:

http://www.ctsa.org/upload/publication/ … 747584.pdf

http://www.genetics.org/cgi/reprint/19/6/581.pdf

http://www.bio.tamu.edu/users/rosenthal … pnas98.pdf

Colisa lalia - Gurami pitic

Piticul gurami (Colisa lalia, Familia Osphronemidae, genul Colisa) provine din apele de pe coastele Bangladesh-ului. Denumirea de "Gurami pitic" vine de la faptul ca acesta creste doar pana la 5 centimetri. Este un peste de acvariu foarte iubit, pentru ca este pasnic si se intelege bine cu ceilalti pesti. Culoarea de baza a masculului difera de cea a femelei, ajutand la distingerea lor.
Culoarea de baza a masculului este albastru cu dungi transversale rosii, in timpul depunerii icrelor sunt foarte intensive. Femela nu are dungi rosii. In afara de acest lucru, si aripioarele dorsale sunt diferite: la femela sunt rotunjite, iar la mascul ascutite.
Cum trebuie amenajat acvariul pentru pestii Gurami?
In locul sau de origine, pestele Gurami Pitic traieste in apele lente si statatoare, unde se hraneste cu larve si insecte mici. Este un peste rapitor, dar practic omnivor. Puteti sa il hraniti cu tubifex si cu Artemia Balina (crustaceu de apa sarata si hipersarata). La cumpararea acvariului sa luati in considerare ca ii place vegetatia bogata si apa luminoasa.
In acvariu puteti sa puneti radacini si plante plutitoare. Apa trebuie sa aiba PH neutru (6,5-7,2), temperatura 24-26 °C (la temperaturi sub 24 °C culoarea pestelui gurami se spalaceste si isi pierde minunatul univers cromatic). Pestele gurami nu are nevoie de un acvariu mare, dar nici sa nu il stresati intr-unul prea mic. Pentru doi pesti aveti nevoie de cel putin un acvariu de 60 de litri pentru a-i face fericiti. Daca puneti mai multi masculi intr-un acvariu, acestia se vor alerga in timpul depunerii icrelor. In principal, este un peste foarte pasnic, se intelege cu pestele betta, molli, xipho si cu pestele neon.

Cum se reproduc pestii Gurami?

In timpul depunerii icrelor, perechea matura e bine sa fie pusa intr-un alt acvariu, de preferabil unul cu o vegetatie mai bogata. Temperatura apei trebuie sa fie intre 27-28 °C. Masculul construieste un cuib de spuma dintr-o bula de aer si plantele inotatoare aflate in acvariu. Cuibul este relativ stabil, durabil. Femela depune aprox. 500 de icre, care ies in 24 de ore si inoata in 3 zile. Puii sunt foarte mici, se hranesc cu paramecii si crustacei de apa sarata.

Editor Animalutul.ro

Microgeophagus ramirezi

"Cichlida fluture" a fost descoperita in Aprilie 1947 de catre M. V. Ramirez si de H. Blass. Pestele se incadreaza alaturi de Altispinosa (originar din Peru) in Ordinul Percomorphi, Subord. Percoidea, Fam. Cichlidae, Genul Microgeophagus. Incadrarea initiala in genul Papiliochromis, a fost Apistogramma, fiind incorecta, deoarece exista deosebiri atat morfologic cat si comportamental, dar si unele asemenari cu reprezentantii Genului Geophagus, s-a decis infiintarea unui nou gen cu doua specii, Ramirezi si Altispinosa.
Iata cateva diferente
Reprezentantii genului Microgeophagus au corpul inalt, comprimat lateral, diferentierea dupa colorit a sexelor este relativ dificila, absenta unui net colorit de averizare la femelele cu icre sau pui, poligamie moderata, ambii parinti avand grija de pui, pe cand reprezentantii genului Apistogramma au corpul alungit, cilindric, femelele cu icre sau pui au un colorit de avertizare distinct, consistand din pete negre pe un fond galben, diferentele de dimensiuni si colorit dintre masculi si femele fiind foarte mari (in general masculii sunt dubli fata de femele ca dimensiune), poligamia este accentuata, masculii avand "haremuri" de aproximativ 4 femele, care ingrijesc singure puii, masculul aparand teritoriul. Mai nou exista voci care sustin ca de fapt Altispinosa si Ramirezi apartin unor genuri diferite si trebuie clasificati ca atare, Altispinosa asemanandu-se mai mult cu speciile mici de Biotodoma, precum si datorita structurii diferite a dorsalei si a coloritului diferit al capului si corpului.
Arealul geografic
Ramirezi este gasit in vestul bazinului hidrografic al fluviului Orinoco, incepand cu cursul mijlociu al fluviului pana in delta, in asa numitele IGUARAPE - campii inundabile.
Fiind un peste popular, are mai multe forme, dintre care la noi sunt comercializate trei:
Forma salbatica, este cea mai mica din punctul de vedere al dimensiunilor - doar 6,5-7 cm masculul, femela fiind ceva mai mica. Aceasta forma este cea mai colorata. Pestii maturi se recunosc prin faptul ca au inotatoarele dorsala si anala rotunjite, iar caudala este in forma de vasla; a treia radie a dorsalei este foarte inalta, atingand 3,5 cm. Aceasta forma a sosit la noi prin filiera germana, fiind mai rara. Forma cea mai raspandita la noi este cea voalata.
Pestii sunt mai mari, masculii atingand 7,5 cm. Coloritul lor este mai putin intens decat al formei salbatice. Inotatoarele neperechi sunt ascutite, coada are forma de evantai, dar este si concava in acelasi timp. Varful inotatoarei dorsale la masculi este rasfrant, caracteristica ce se accentueaza odata cu inaintarea in varsta. Aceasta forma a fost creata de un crescator din Hong Kong.
Exista si forma xanthocromatica, adica aurie, avand numai pigmentii rosu si galben. Este a treia forma care a inceput sa se gaseasca si la noi, ca raritate. Mai exista o forma - aceea "balon".
Datorita penibilei degenerari a acestui peste superb, pestii care se gasesc la noi au niste culori spalacite, cel mai ades nuante de gri. Iata cum ar trebui sa arate din punct de vedere coloristic: Buzele sunt de o culoare albastru metalic intens , continuandu-se cu o linie de aceeasi culoare pana dupa ochi, unde se rasfrange in sus. Pe cap mai apar diferite linii si pete de aceiasi culoare. Botul trebuie sa fie rosu, degradandu-se in portocaliu, apoi in galben pana la mijlocul corpului, unde se afla o pata mare de culoare neagra. Un arc de cerc vertical, de culoare neagra traverseaza ochii de un rosu intens.Vazut din fata, pe fruntea pestelui (usor deasupra ochilor) se observa doua pete negre, care pot fi unite, foarte pronuntate cand pestele este excitat. Jumatatea posterioara prezinta irizatii albastre. Cand pestele este stresat, irizatiile dispar, fiind inlocuite cu niste dungi de un gri mai mult sau mai putin intens. Pata rosie de pe burtica este specifica femelelor (criteriu de dimorfism sexual). Inotatoarele pectorale sunt transparente, restul fiind portocalii cu marginile rosii. Inotatoarele dorsala, caudala si anala prezinta puncte albastre. Dorsala are primele trei radii negre. Tot pe dorsala mai poate aparea o pata neagra deasupra peteide la mijlocul corpului. Inotatoarele abdominale au primele radii negre, ce se continua cu cateva radii de un albastru metalizat.
Dimorfismul sexual este destul de pregnant, masculul avand fruntea mai inalta, inotatoarele ceva mai mari. A treia radie a inotatoarei dorsale este mai inalta la masculi.
Femelele au zona pelvica de o culoare rosu carmin, culoare ce devine mai intensa incepand cu perioada prenuptiala. Aceasta culoare este absenta la mascul.
Durata vietii acestui peste (in conditii ideale) este de 3, maximum 4 ani. Tot in conditii ideale pestii ating maturitatea sexuala la 3-4 luni.
Comportament in acvariu
In general linistiti, Ramirezi pot fi tinuti intr-un acvariu comunitar, desi nu o recomand. Totusi sunt extrem de agresivi fata de membrii de acelasi sex ai propriei specii. Se bat tot timpul, exemplarul dominant "vanand" neincetat pe ceilalti, in cel mai fericit caz rezultatul fiind inotatore distruse. Drept urmare se va tine DOAR o pereche intr-un bazin cu ascunzisuri, pentru ca femela sa scape de "atentiile" unui mascul supraexcitat, atunci cand ea nu poate depune. La depunere devin agresivi, dar de regula se linistesc in cel mult doua zile, timp in care fie ei, fie ceilalti pesti mananca ponta. Pot fi tinuti cu Discus, cu rezerva ca apa este prea calda, scurtandu-se durata de viata, cu characidele mici sud-americane, cu Corydoras si Loriicariidele mai mici. Nu pot face fata celorlalte Cichlidae in disputele teritoriale, asa ca e bine sa fie evitate. Sunt incompatibili cu Ciprinidae-le (chestiile gen carasi si Labeo), precum si cu pestii activi noaptea, care i-ar ucide prin stress acumulat, nelasandu-i sa doarma. La introducerea intr-un bazin comunitar trebuie sa se tina cont de spatiul vital al unai perechi de Ramirezi, si anume 30-40 cm. Bazinul comunitar ideal ar avea deci lungimea minima de 65 cm, latimea minima de 35, iar inaltimea de 45 cm.
Temperatura minima pentru Ramirezi este de 23 gr.C, iar cea maxima 27 gr.C, temperaturile sub 23 gr.C si peste 27 gr.C duc la scurtarea vietii pestelui. In general, e bine ca temperatura in acvariu sa fie de 24,5 - 25 gr.C, la reproducere crescand-o la 27 gr.C.
Hrana
Ca hrana vie recomand numai larvele de Chironomus de apa sarata (cunoscuta ca "libelule") si Artemia salina. S-ar mai putea administra, cu riscurile de rigoare, dafnii si ciclopi. Daca exista dubii in privinta lor e bine sa fie congelate. Viermii tubifex sunt total contraindicati. In primul rand sunt vectorii principali ai bolilor si parazitilor in acvariu. In al doilea rand datorita poluarii contin metale grele, ceea ce ar putea otravi pestii. In al treilea rand familia Tubicidae nu are reprezentanti in biotop si de altfel intreaga America de Sud. Artemia salina tanara sau matura, vie sau congelata este un aliment excelent, ce nu prezinta nici un risc. Este echivalentul unor crustacei cu carapace moale (altii decat Daphnia) din biotopul pestelui. Enchitraeus si larvele de tantar sunt foarte bune, dar trebuie administrate in cantitati mici, de 2 ori pe saptamana. In caz de dubii in privinta hranei vii de provenienta nesigura, este bine ca aceasta sa fie spalata, scursa si congelata. M.R. este foarte reticent in ceea ce priveste hrana uascata, cel mai frecvent ignorand-o. Daca totusi insistati sa le administrati hrana uscata, tineti cont de faptul ca pestele apartine fam. Cichlidae si deci nu va manca hrana de la suprafata apei, ci numai cea de la fund sau din masa apei.
Sunt pesti dificil de intretinut, datorita pretentiilor de hrana si de apa, dar si mai dificil de reprodus.
Au o mare sensibilitate la nitrati si nitriti, la amoniacul solvit, in acest sens fiind folositi, ca si membrii fam. Papiliochromis, ca specie-indicator pentru Discus, fiind mai sensibili la chimismul apei. Daca mor fara vreo cauza aparenta si nu se intervine, atunci Discusii pot muri.
Valoarea pH-ului trebuie sa fie 6,5, iar duritatea - cat mai mica. Acest lucru se poate realiza prin filtrarea cu turba neagra si/sau adaos de apa distilata. Schimburile partiale de apa sunt cruciale: o treime din apa bazinului saptamanal. S-a remarcat o mare sensibilitate la cloruri si clorati, asa ca folosirea unui produs anticlor ar fi salutara.

Si un exemplar superb...

Botul este scurt, buzele pronuntate, cu dorsala mai lunga sau egala cu anala. Prima radie a pectoralelor este puternic prelungita, putand fi chiar bifurcata, iar la coada, radiile mijlocii sau cele superioare sau inferioare putand fi foarte prelungite. Linia laterala este sau intrerupta sau lipseste in totalitate. Operculele sunt acoperite cu zimti. Sunt pesti rezistenti si complet nepretentiosi, doar exemplarele tinere fiind pasnice. In general se impaca greu cu celelalte specii. Mananca atat hrana vie, pe care o prefera, dar si uscata sub forma de fulgi deshidratati. Prefera acvariile cu mult soare (sau daca nu, multa lumina) si in general se va evita introducerea lor in acvarii nou infiintate si foarte bine plantate.

Nume: Barbus tetrazona
Familie Cyprinidae
Denumire populara : Tetrazon
Origine: Sumatra Calimantan si Tailanda
Grad de intretinere: Usor-mediocru
Marime : 7 Cm
Inmultire: icre
Dieta: omnivor...Mancare vie + congelata dar mai mananca si fulgi..mananca aproape orice tip de hrana
Temperatura optima 23-26 grade C
Ph : 6,5-7
Reproducere: Grea ...
Detalii:
este un peste indragit al familiei Cyprinidae,viovi si jucaus.Sunt momente cand devine agresiv si ataca(intr-un fel se zice ca se joaca)alti pesti.are patru dungi verticale negre de unde ii vine si numele de Tetra(patru) iar corpul este albinos
Au niste mustati minuscule de alungul gurii
Masculii au botul portocaliu si inotatoarele mai rosiatice..
Femelele sunt ceva mai grasute si nu au coloritul asa viu
Nu va luati dupa burta cand vine vorba de dimorfism sexual...corpul tetrazonului este bondoc.
Inmultire:
Pentru reproducere recomandam un acvariu de cel putin 12-14 l cu o apa pregatita in prealabil. Vom prepara apa astfel: jumatate va fi proaspata de la robinet, dar tinuta 24-28 de ore intr-un alt acvariu sau borcan, bine aerisita si filtrata. Cealalta jumatate va fi distilata (nu demineralizata) sau mai potrivita ar fi apa de ploaie. Apa de ploaie o preparam astfel: asteptam sa ploua cam o jumatate de ora (pentru a se curata acoperisul si jgheaburile de praf si namol) apoi umplem vasul cu apa (recomandam ca apa de ploaie sa fie tinuta intr-un vas mai mare de plastic, atat pentru limpezire cat si pentru imbatranire).

Pe cat posibil apa de ploaie va fi tinuta la intuneric. In acvariul pregatit pentru reproducere (pregatirea consta in montarea unei plase protectoare din plastic, in genul celor folosite la laditele de citrice, intinsa pe o rama din sarma de alama sau inox, ca sa nu rugineasca, rama avand si niste picioruse de 15-20 mm. Acest lucru este necesar pentru a indeparta plasa de fundul acvariului, interzicand accesul pestilor la icre), amestecam cele doua tipuri de apa, cea de la robinet si cea de ploaie, care au fost bine filtrate in prealabil si le mai aerisim circa 24 de ore. Apoi seara, introducem femela.