Nevertebrate

Sulawesi Elephant Snail / Tylomelania sarasin

Dimorfism sexual: Dimorfismul sexual este prezent dar sexele sunt imposibil de stabilit din punctul de vedere al aspectului, ideal este sa se achizitioneze mai multe exemplare pentru a putea fi atat masculi, cat si femele.

Inmultire: Nu sunt o specie hermafrodita, ci este nevoie de un mascul si o femela. Momentan nu s-a dovedit, dar este foarte probabil ca masculul fecundeaza femela cu un spermatofor.Puiul se dezvolta in sacul reproductiv al femelei pana eclozeaza. In sacul respectiv, puii sunt acoperiti de o substanta nutritiva, ceea ce sugereaza ca sunt o specie ovovipara.Puii proaspat eclozati sunt, in functie de specie intre 2.8 si 17.5 mm.Pe parte dreapta a corpului se afla un inceput de canelura, paralela cu talpa, a carei functie nu a fost complet descoperita. Este probabil ca aceasta sa serveasca in scopul reproducerii, mergand paralel cu talpa si sfarsindu-se in zona capului intr-o manta impaturita intre tentacule.Femela se aseaza pe o parte, astfel incat gura canelurei sa iasa. Dupa o vreme, un ou moale si alb apare la capatul canelurei. Oul este transportat de-a lungul acesteia, probabil cu ajutorul valurilor contractionale, pana la talpa melcului.
Procesul dureaza aproximativ 5 minute. Apoi, materia alba din care este format ou incepe sa se dizolve, apoi puiul complet dezvoltat apare si incepe sa se tarasca, in cautare de hrana.

Ingrijire: Exemplarele aduse din salbaticie, comercializate si introduse-n acvariu, arata discomfort la lumina intensa, chiar daca au fost adaptati corespunzator la introducerea in bazin. Isi vor cauta oportunitati de-a se retrage in zone mai intunecoase.
Temperatura apei ar trebui sa fie intre 27 si 29 grade, iar un acvariu cu o lungime mai mica de 80 cm nu este potrivit pentru ei.
Cea mai mare rata de succes in ingrijirea lor s-a obtinut cu urmatorii parametri : KH:2, GH:0, PH:7.5-8.6.
In urma incercarilor de a creste duritatea s-a ajuns la concluzia ca acestia supravietuiesc si-n apa mai dura, dar dupa un timp dau semne de epuizare.Totusi, daca restul conditiilor sunt respectate, pot rezista la apa dura, asa cum o fac multe specii de melci.
In domeniul substratului, s-a dovedit ca este un melc al extremelor. Se descurca bine in nisip, sau intr-un substrat moale si fin, dar si pe pietre mari si netezi. Pietrisul (varianta de mijloc) nu este o alegere buna. Existenta lemnelor in acvariu este obligatorie.
Majoritatea subspeciilor de Tylomelania nu sunt compatibili cu pestii. Nu va speriati, nu exista nici un pericol pentru pesti, dar melcii vor fi stresati si vor da semne de oboseala, datorita sensibilitatilor legate de mediul inconjurator.
De asemenea, nici crevetii nu sunt o alegere buna, sensibilitatea melcilor este grav atinsa de acestia. Totusi, pot fi asociati cu alte specii din aceeasi familie, si cu alti melci in general, chiar si cu scoici de apa dulce.

Hranire: In stomacul melcilor adusi din salbaticie s-au gasit nisip si diatome.In acvariu, le place sa sape dupa mancare, si accepta orice fel de hrana granulata.Unele specimene mananca ardei si castravete, dar si larve de tantari.Ei insisi sunt pe lista de mancaruri a unor varietati de crabi in habitatul natural, cat si a localnicilor. Tylomelania este cunoscut in Sulawesi ca fiind folosit impotriva bolilor de stomac si a discomfortului din timpul sarcinii.

Comentarii: In timpul primelor zile de acomodate ale unui Tylomelania intr-un acvariu, va incerca sa caute contact cu toate obiectele inconjuratoare, apasandu-si trompa si capul pe tot ce intalneste.
Dupa o vreme, aceasta puternica nevoie de contact cu mediul inconjurator dispare, dupa ce-au explorat si acceptat noul spatiu in care se afla.