Pachycerianthus sp.
Desi stilul de viata este similar cu cel al anemonelor, aceste anemone sunt de fapt rude indepartate cu adevaratele anemone. Lipsa discului de fixare i-au facut pe taxonomisti sa incadreze aceste vietati in Ordinul Cerianthria, si nu in Actiniaria, unde sunt incadrate celelalte anemone, asa numitele anemone adevarate.
Denumirea de Pachycerianthus sp. face referire un intreg gen de anemone, care cuprinde 28 de specii. Informatiile prezentate in acest articol fac referire la toate speciile de anemone apartinand acestui gen. Am ales aceasta abordare deoarece speciile din acest gen au fost separate si descries pe baza unor caracteristici microscopice, este deci foarte dificil, daca nu chiar imposibil sa diferentiezi speciile doar vizual. Aceste anemone sunt intalnite in marile si oceanele din intreaga lume si prezinta metode de hrana variate, de la predatori, la omnivori si chiar necrofagi.
Anemonele Pachycerianthus sp. denumite si Cerianthus sp. sunt anemone cu tentacule lungi si cu corp puternic alungit. Spre deosebire de alte specii de anemone ce poseda un disc cu ajutorul caruia se fixeaza de stanci, piatre sau alt tip de suport, acestea traiesc partial ingropate de regula in nisip insa pot fi intalnite si in mal, pietris sau chiar infipte in gaurile din stanci. Corpul acestor anemone este protejat de un strat de mucus si nematoricste modificate, strat cu aspect de tub in care se retrag in caz de pericol.
Genul Pachycerianthus cuprinde specii de diferite dimensiuni, cele mai mari putand avea corpul de o lungime considerabila, putand ajunge chiar la 64 cm. Muschii longitudinali ai anemonelor sunt puternici insa cei transversali sunt slabi, iar inelul exterior cuprinde tentacule lungi, optime pentru prinderea pradei, in schimb inelul central de tentacule prezinta tentacule mai scurte, cu care hrana este dirijata spre orificiul bucal.
In acvariu, aceste anemone sunt foarte decorative, insa este bine, ca in cazul oricarei specii, sa fie realizata o informare serioasa inainte de achizitionare. Dupa cum am amintit mai sus, anemonele, nu sunt pretentioase la hrana, putand supravietui cu zooplancton, creveti, crabi mici sau chiar pesti. Este bine sa se evite introducerea unei astfel de anemone intr-un acvariu suprapopulat cu pesti deoarece acesta isi va lua portia ei, profitand de veninul puternic pe care il poseda. Cel mai bine este ca, anemonele sa fie tinute in acvarii mari, sau singure intr-un acvariu mediu. De asemenea trebuie mentionat ca tentaculele acestora pot omori sau pot impiedica dezvoltarea coralilor din apropiere, de aceea se recomanda sa fie pozitionate la distanta de corali. In aprecierea distantei se va tine cont de extinderea maxima a tentaculelor anemonei si de necesitatile de spatiu ale coralilor.
Un substrat fin, cu o inaltime generoasa este ideal pentru astfel de anemone, in functie de dimensiunea indivizilor, substratul trebuie sa aiba o inaltime cuprinsa intre 10 si 20 de centimetri sau chiar mai mult in cazul speciilor mari, insa acestea sunt de regula evitate de acvaristi tocmai din astfel de cauze.
Dimensiuneile speciilor cu care acvaristii cocheteaza sunt cuprinse intre 20 si 30 de centimetri (corpul). Sunt usor de intretinut si de inmultit. Necesita acvarii destul de mari, in informatiile gasite se recomanda 100 litri, insa volumul de apa trebuie sa fie cu atat mai mare cu cat numarul pestilor si al celorlalte vietati din acvariu este mai mare, pentru a evita conflictul dintre acestea. Temperatura apei trebuie mentinuta in mod ideal intre 22 si 27 grade Celsius, aceasta plaja extinsa de temperaturi permite ascocierea cu multe specii de corali, pesti, creveti, crabi, sau alte anemone. Ca majoritatea speciilor de anemone, prefera o apa slab alcalina, pH-ul acesteia fiind in mod indeal cuprins intre 8,1 si 8,4, salinitatea apei cuprinsa intre 1..20 si 1.025 iar duritatea intre dKH 8-12.
In ceea ce priveste hrana, aceasta nu este deloc diferita de celelalte anemone, pot fi hranite cu Artemia, Krill, creveti decorticati, fructe de mare sau bucati de peste marin. Hranirea se va face folosind o penseta, plasand hrana pe tentacule, ideal cat mai aproape de orificiul bucal. Daca sunt hranite corespunzator aceste anemone, ca multe altele vor creste repede si vor dezvolta culori vii, de la alb, albastru, la rosu, roz sau chiar mov.
In natura aceste anemone se intalnesc la adancimi de peste 10 metri, se recomanda astfel plasarea lor pe fundul acvariului, defapt tinand cont de necesitatea acestora de a se ingropa in substrat, sunt dificil de plasat in alta parte.
Sunt anemone ce pot fi tinute, cu aceeasi grija cu care multe alte organisme pot fi, in acvarii de recif. Se recomanda ca acvariul sa aiba o rezerva consiferabila de piatra vie pentru a asigura o sursa naturala de hrana, o alternativa a hranirii artificiale. Aceste anemone nu sunt fotosintetizatoare, deci nu necesita o lumina intensa, defapt ele sunt animale nocturne, iar in cazul celor capturate din natura, o perioada de timp vor fi active noaptea, insa se vor obisnui cu lumina acvariului si vor putea fi apreciate si ziua.
Reproducerea nu este dificila, ca si in cazul altor anemone, se pot inmulti atat sexuat cat si asexuat. Inmultirea sexuata se va face prin eliberarea de celule sexuale masculine si feminine in apa, prin fecundare si fixare pe substrat. Cea mai convenabila metoda de inmultire in captivitate este cea asexuata, in care indivizii bine hraniti si intretinuti vor dezvolta muguri, adica indivizi mai mici ce ulterior se vor separa si vor fi independenti. Ca in cazul altor organisme marine sesile, ele au o remarcabila capacitate de regenerare, ceea ce face posibila o a treia varianta de reproducere, prin taiere. O data taiat un individ, acesta se va regenerea, rezuntand doi indivizi independenti dar identici din punct de vedere genetic.
Aceste anemone nu sunt cu nimic mai dificil de intretinut decat celelalte specii de anemone, sunt decorative iar stilul lor de viata este inedit in lumea lor. Gama larga de culori pe care acestea le manifesta va multumi chiar si pe cei mai pretentiosi dintre acvaristi.
