Acvariul populat cu specii autohtone

          Poate v-ati dorit candva sau macar v-ati gandit la un acvariu cu specii autohtone care sa reproduca unul din habitatele acvatice ale Romaniei, pentru cei dintre dumneavoastra care isi doresc asa ceva vin in sprijin cu acest scurt articol.

          Exista mai multe specii in fauna Romaniei care pot fi ingrijite in acvariu sau chiar se pot reproduce, insa nu este lucru usor dat fiind o serie de obstacole ce trebuiesc depasite.

          In primul rand trebuie sa alegem cu mare grija speciile de pesti in asa fel incat acestia sa fie compatibili, sa nu fie foarte agresivi si sa evitam pradarea in acvariu. Din acest punct de vedere putem tine in acvariu doar una sau cel mult doua categorii trofice.

          Pentru inceput o sa descriu acvariul, acesta fiind aproape in totalitate diferit de unul exotic, fiind in acest fel inedit. Acvariul trebuie sa aibe, cel putin din punctul meu de vedere cel putin 100-150 litri, cu numeroase locuri retrase oferite de crengi, radacini, pietre si unele plante. Luminozitatea trebuie sa fie redusa pentru a imita turbiditatea crescuta a apelor noastre, altfel pestii vor fi intimidati, comportamentul lor poate fi modificat, nu vor manca si nici nu vor avea acelasi colorit. Incalzirea acvariului este inutila, ci mai de graba este nevoie de o racire a apei, mentinandu-se temperatura undeva intre 15-18ºC. Substratul poate fi alcatuit din nisip de rau, pietris fin si din loc in loc mai multe pietre mari, partial ingropate in restul substratului.

          Dupa cum stim raurile Romaniei sunt impartite in cinci zone principale, denumite dupa specia dominanta de peste ce o populeaza, astfel pot fi organizate si acvariile, respactand zonarea piscicola a raurilor.

 1.Zona pastravului: aceasta zona a raului este caracterizata prin volum relativ constant de apa, viteza si turbulenta mare datorita pantei pronuntate, temperatura scazuta a apei, oxigenarea puternica a acesteia iar substratul este alcatuit din pietris grosier. In aceasta zona se pot intalni, mai multe specii de pesti printre care:

          a) Salmo trutta, pastravul este un peste foarte agil, ce poate ajunge pana la 50cm si o greutate de 6 kg. Se hraneste cu nevertebrate precum turbelariate, oligochete, gasteropode, amfipode, efemeroptere, trichoptere si plecoptere. In acvariu acesta este destul de pretentios, este sensibil la calitatea apei, necesita curenti moderat-puternici, o oxigenare intensa si o filtrare foarte eficienta, insa nu este imposibil de intretinut.

          b) Cottus gobio, zvarloaca, este o specie ce poate atinge 10-15 cm in lungime, traieste in zona de fund a apei. Se hraneste cu larve de insecte, insecte, icre si chiar larvele altor pesti. Ca si in cazul pastravilor si acesta necesita o filtrare si o oxigenare eficienta si un curent moderat de apa.

          c) Phoxinus phoxinus sau boisteanul este o specie mica, atingand maximum 10 cm lungime, se hraneste cu insecte, larve de insecte si materie vegetala. Este viu colorat cu nuante de verde si maron pe flancuri si in partea dorsala iar burta este argintie insa in perioada de reproducere aceasta devine rosie iar pe cap apar tuberculi nuptiali.

 2.Zona lipanului :  este caracterizata printr-o viteza mai redusa decat in cazul zonei superioare, o turbiditate ceva mai ridicata, substratul este alcatuit din nisip si pietris, pestii caracteristici acestei zone sunt :

          a) Thymallus thymallus , lipanul atinge frecvent 30 cm lungime, se hraneste preponderant cu insecte si larve de insecte insa indivizii mai mari se pot hrani si cu pesti mai mici.

          b) Barbus meridionalis, mreana vânătă sau moioaga atinge 20-30 cm, se hraneste cu insecte, larve de insecte, materie vegetala sau chiar si cu icre de pesti.

          c) Leuciscus cephalus, denumit popular si clean este un este de talie mijlocie, putand ajunge pana la 30-50cm, se hraneste cu insecte, larve de insecte, materie vegetala si ocazional icre sau pesti.

 3.Zona scobarului este caracterizata printr-un debit crescut, viteza mai reduza, turbiditate mai mare si oxigenare mai slaba, substratul este nisipos, pietros sau chiar argilos. Este populata de specii precum:

          a) Chondrostoma nasus sau scobarul, atinge frecvent 20 cm putand ajunge chiar pana la 40 cm lungime, se hraneste preponderent cu materie vegetala de pe pietre si alte suprafete dar si cu insecte, larve de insecte.

          b) Gobio gobio sau porcusorul este o specie de talie mica, are o lungime de 6-12 cm, se hraneste cu larve de insecte, purici de apa, viermi si moluste, iar uneori consuma si alge.

          c) Vimba vimba, morunasul are lungimea medie este cuprinsa intre 15- 25 cm, fiind un peste de fund se hraneste cu viermi, scoici, moluste, broscute, crustacee precum gammaride, chironomidae, larve, rame si resturi vegetale;

4. Zona mrenei: este caracterizata printr-o viteza mai scazuta, o turbiditate ridicata si un continut destul de mic in oxigen dizolvat, fundul albiei acoperit cu nisip si mal. In aceasta zona se pot intalni:

          a) Barbus barbus sau mreana poate atinge chiar si 75cm lungime, hrana constă din insecte acvatice, viermi, crustacee, rar consumă plante sau icrele altor specii;

          b) Alburnus alburnus  sau obletul este un peste de talie mica avand o lungime cuprinsă între 10-15 cm Se hrăneÅŸte cu insecte, larve, mici crustacei, alge sau alte vegetate submerse.

          c) Silurus glanis sau somnul este un peste de talie mare, putand depasi cu usurinta 2m, este mai dificil de intretinut in acvariu, necesita spatii largi pentru a inota dar si spatii retrase in care isi va petrece ziua, el fiind o specie nocturna. Se hraneste cu nevertebrate, pesti, broaste sau chiar si pasari acvatice. De obicei este tinut in acvarii publice, fiind o specie dificil de crescut in acvarii private.

5. Zona crapului este ultima zona a raurilor si este caracterizata printr-o viteza foarte reduza, un debit mare, o turbiditate ridicata si un continut redus de oxigen dizolvat. Substratul este adesea malos sau nisipos. Aceasta zona este similara baltilor si lacurilor din zonele de campie. In aceasta zona se intalnesc specii precum:

          a)Cyprinus carpio (crapul) : puietul de crap este zooplanctonofag apoi trece la hrana bentonică, iar adulÅ£ii au un regim de hrană omnivor; Poate ajunge pana la 70-75 cm;

          b)Carassius auratus gibelio (carasul argintiu) Hrana constă din zooplancton, alge, nevertebrate bentonice, talia obisnuita pentru acest peste este de 15-35 cm;

          c)Scardinius erythrophthalmus (roÅŸioara) Lungimea medie este cuprinsa intre 15-20. Se hraneste cu alge filamentoase sau fragmente de plante acvatice dar si cu crustacei mici , melci marunti, larve de insecte, larve rosii sau insecte;

          d)Perca fluviatilis (bibanul) este un peste rapitor, cand este mic se hranescte cu zooplancton apoi cu alevinii altor specii, iar adulÅ£ii cu nevertebrate acvatice ÅŸi peÅŸti, poate ajunge pana la 30-45 cm lungime;

          e)Esox lucius (ÅŸtiuca) Alevinii ÅŸi puii se hrănesc iniÅ£ial cu zooplancton apoi cu puiet de peÅŸte iar adulÅ£ii sunt exclusiv pradatori, este un rapitor de talie mare, putand depasi un metru lungime. Este un peste pretentios in acvariu atat in ceea ce tine de hrana dar si de volumul acvariului si de amenajarea acestuia, preferand hrana vie si acvariile cu volum foarte mare si amenajate in asa fel incat sa asigure numeroase colturi retrase.

          f) Misgurnus fosillis sau tiparul este un peste ce atinge 30 cm lungime. Necesita acvarii mari, cu mult loc pentru inot deoarece sunt o specie relativ activa. Substratul trebuie sa fie nisipos deoarece acestia vor sapa iar uneori chiar se vor ingropa in substrat, doar capul ramanand afara. Pietrisul aspru trebuie evitat deoarece acesta poate rani mustatile delicate ale pestilor. Sunt usor de hranit, vor accepta hrana uscata precum granule sau fulgii, daca acestea se scufunda, hrana vie sau congelata precum Artemia, creveti, Daphnia, larve de Chironomidae sau rame si chiar melci.

          Dincolo de speciile de pesti in acvariu mai sunt necesare si plante si nevertebrate dar din fericire fauna acvatica a Romaniei nu duce lipsa nici de acestea. Cele mai cunoscute doua specii de plante acvatice din Romania sunt: Myriophillum si Ceratophillum.              Cerathophyllum demersum denumită popular brădiÅŸ, este o specie de plantă acvatică ce poate creÅŸte până la 3 metri, cu numeroase tulpini secundare devenind foarte deasa, astfel poate adăposti protozoare, larve de insecte si larvele si juvenilii pestilor; Myriophillum este un gen de plante ce cuprinde 69 specii, este o planta ce se poate gasi in majoritatea lacurilor si raurilor lente din tara, este foarte rezistenta si reprezinta hrana preferata a speciilor fitofage de pesti.

          Dintre speciile de nevertebrate se pot folosi in acvariu scoici precum Unio pictorun sau Anodonta cygnaea sau melcii Planorbis sp, Viviparus sp, Lymnaea sp. si altii. Racii pot fi si ei ingrijiti in acvarii insa trebuie sa se acorde mare atentie acestora si pestilor deoarece nu sunt intotdeauna compatibili. In fauna Romaniei sunt 3 specii de raci insa dintre acestea, doua sunt mai frecvente: Astacus leptodactylus si Astacus astacus.

          Exceptand aceste specii tipice pentru zonele piscicole, mai sunt multe alte specii de pesti autohtoni dar si straini sau invazivi in fauna Romaniei care pot fi ingrijiti intr-un acvariu dintre care doar amintim Corbidis taenia, Lepomis gibosus, Pseudorasbora parva, Rhodeus sericeus, Gasterosteus aculeatus.

          In incheiere doresc sa amintesc ca unele specii de pesti sunt protejate prin lege la nivel national sau comunitar (la nivelul Uniunii Europene) si deci este important ca inainte de pastrarea pestilor, sa ne informam cu exactitate cu privire la specie, la regimul de conservare si sa luam in considerare eliberarea puilor in eventualitatea ca pestii se vor reproduce in captivitate. Eliberarea puilor este foarte importanta deoarece doar asa ne putem “revansa” fata de ecosistemul respectiv pentru capturarea pestilor.          

Ecolog Stelian Valentin Stanescu,

Comunitatea Acvarii de vis