Cichlidele pitice

    Ciclidele pitice sunt o categorie aparte de pesti, clasificarea fiind realizata nu de catre biologi ci de catre acvaristi. Sunt considerate ciclide pitice toate speciile de ciclide, indiferent de origine, ce nu depasesc la maturitate 10-12 cm in lungime. Faptul ca sunt mici nu este un dezavantaj ci din contra, ele sunt pretuite pentru faptul ca nu necesita acvarii foarte mari, ca nu au obiceiurile distructive ale cicclidelor mai mari si prezinta aceeasi gama de culori.

    Ciclidele pitice se gasesc in general in doua regiuni ale Lumii, in America de Sud si Centrala si in Africa. Acestea populeaza o gama foarte variata de habitate, de la cursuri line de apa din padurile ecuatoriale, pana la rauri si parauri de stepa sau delte, deci chimismul apei variaza foarte mult in functie de specie, putand fi acida sau alcalina, dura sau moale, dulce sau chiar salmastra.

    In prezent grupa ciclidelor pitice nu este foarte cunoscuta, in sensul ca nu se cunoaste numarul exact de specii insa acesta este cu siguranta foarte mare avand in vedere ca doar genul Apistogramma cuprinde peste 240 de specii, deci exista destule specii de cichlide pitice pentru toate gusturile.

    Cichlidele pitice se impart in doua categorii:
1) Cichlide pitice americane- sunt cele originare din America de Sud si America Centrala, cele mai cunoscute specii sunt cele apartinand genului Apistogramma si Mikrogeophagus, Herotilapia, Taeniacara, Biotoecus, Crenicara, Dicrossus, Laetacara si Nannacara. Aceste doua genuri contin numeroase specii foarte intens colorate, rezistente si foarte raspandite in comert, usor de reprodus si de aceea sunt disponibile si numeroase variatati obtinute prin inmultire selectiva. Apele acvariilor sud-americane sunt de trei feluri: clara, alba si neagra si deci variatiile parametrilor vor fi semnificative iar acvariul trebuie sa respecte cerintele speciei ce urmeaza a fi introdusa.

2) Cichlide pitice africane-sunt originare din Africa, numeroase specii, din rauri si parauri dar si din lacurile Malawi si Tanganiyka. Pentru astfel de cichlide sunt representative speciile din genurile Pelvicachromis, Nanochromis, Steatocranus, Benitochromis, Pelmatochromis, Thysochromis, Chromidotilapia si Tilapia. Si in cazul cichlidelor pitice africane sunt valabile unele varietati coloristice, dintre acestea amintim variatatile speciei Pelvicachromis taeniatus, disponibile nu din cauza inmultirii selective ci din cauza existentei unor populatii de P. taeniatus izolate care au evoluat diferit unele de altele, acestea sunt: Keinke, Lokundje, Moliwe, Blue Fin, Bandewouri, Nigeria Red.

    Spre deosebire de rudele lor mai mari, cichlidele pitice nu sunt agresive, ci chiar pasnice si pot fi tinute in acvarii comunitare, impreuna cu alte specii de pesti sau in acvarii termatice, impreuna cu alte cichlide pitice. Temperamentul lor face posibila si chiar recomandata in unele specii cresterea acestora in grupuri mici de pana la 10 indivizi, fara a rezulta mari probleme nici macar in timpul perioadei de reproducere, cand pereche devine ceva mai agresiva si isi apara teritoriul.

    Fiind specii mici acestea nu necesita acvarii foarte voluminoase, fiind suficiente cele de circa 70-80 litri pentru o pereche, sau pentru o pereche si puii lor.
    Acvariul cichlidelor pitice poate fi mai spectaculos decat cel al cichlidelor mari, in sensul ca acestea permit dezvoltarea plantelor, fara a le dezradacina, fara a le consuma si chiar se vor retrage in momente de panica sau stres la adapostul oferit de desisul de plante. In materie de substrat acestea nu sunt pretentioase insa este bine ca substratul ales sa aiba o granulatie relative mica (1-2mm) pentru a permite acestora sa sape. Sapatul in cazul ciclidelor pitice, desi prezent nu ridica probleme deoarece acestia nu vor face mai mult decat sa isi curete locul in care vor depune icrele, cel mai des intr-o scorbura, pestera sau ghiveci.

    Fiind specii mai timide, acestea necesita numeroase ascunzatori care pot fi realizate din plante, ghivece, crengi si radacini scufundate sau chiar roci. Astfel de ascunzatori fac ca pestii sa se comporte natural si prind curaj de a se aventura chiar si in locurile neadapostite in cautare de hrana. In acest sens se pot folosi cu success si plantele de suprafata, ce vor umbri unele zone ale acvariului.

    Cichlidele pitice se imnultesc relativ usor in acvariu, neavand nevoie de masuri speciale. In general se inmultesc prin icre pe care le depun la adapostul unor mici scorburi, crevase, ghivece, pesteri etc. Larvele, la eclozare sunt in general destul de mari si pot fi hranite cu nalupi de Artemia cateva zile si apoi se poate face trecerea la hrana uscata avand insa grija sa nu fie uitati acei pesti ramasi putin in urma cu dezvoltarea, de aceea timp de 2-5 zile se vor hrani si cu nalupi de Artemia si cu hrana uscata. Dupa trecerea la hrana uscata acestia tot trebuiesc hraniti de 2-3 ori pe saptamana, ademenea adultilor cu hrana vie sau congelata.

    Cichlidele pitice nu sunt pretentioase la hrana, ele pot fi hranite cu granule si fulgi de diferite tipuri aflate in comert dar si cu hrana vie sau congelata precum Artemia, Daphnia, larve de Chironomidae si alte tipuri de hrana, insa nu trebuie sa se faca exces, hrana vie administrandu-se de 2-3 ori pe saptamana si mai intens doar inainte si dupa depunerea icrelor.

    Cichlidele pitice sunt foarte indragite insa dintre acestea se remarca trei specii, foarte des intalnite: P. kribensis, M. ramirezi, Apistogramma sp.

    Kribensis, (Pelvicachromis pulcher) este un peste nepretentios la calitatea apei, un alt motiv pentru care este popular. Este originar de la gura raului Ethiop, din delta Nigerului. In Delta Niger se poate gasi o varietate mare de parametri ai apei. Cea mai buna cale de a alege ph-ul si duritatea apei acvariului dumneavoastra este sa intrebati crescatorul ce parametrii are el in acvariul de unde cumparati pestii. Astfel nu vor aparea complicatii. Schimbarile mari de temperatura, pH, gH, vor stresa pestele si il vor inbolnavi.
    In acvariul de crestere este bine sa aveti cateva pesteri, deoarece acest peste este inebunit dupa ele. Pentru siguranta puteti lipi pietrele cu silicon special pentru acvarii.Substratul este important deoarece P. pulcher prefera culoarea neagra, pentru a se simti bine. In general nu sunt distrugatori, dar pot scoate plantele din radacini. Kribensis sunt inotatori rapizi si isi pot schimba directia intr-o fractiune de secunda. Atentie la suprapopularea acvariului, sunt ei pasnici, dar pot deveni teritoriali.
    Reproducerea pestilor nu ridica probleme, acestia trebuiiesc stimulati cu hrana vie. In general femela va incepe sa-si arate abdomenul frumos colorat, se va arcui si va incepe sa tremure in jurul masculului.Veti vedea perechea cum scoate pietris din pestera, pregatind-o pentru pui. Dupa ce totul va fi pregatit, perechea va depune in pestera in jur de 200-300 oua. Pana ce puii vor ecloza femela va sta in pestera, iar masculul va patrula aparandu-si femala si puii.
    Puii se vor dezvolta in functie de temperatura. La 29 C acestia vor putea inota intr-o saptamana. Cand vor iesi din pestera vor fii ca o umbra langa parintii lor. Trebuie hraniti cu nauplii de artemia sau prafuri din comert.Din cauza mancarii si numarului pestilor schimburile de apa vor fi dese. Evitati sa sifonati pietrisul din jurul pesterii deoarece veti omora infuzorii cu care puii se hranesc. In 2-4 saptamani puii vor putea fii separati , iar perechea va putea depune din nou.

    Apistogramma cacatuoides este un peste teritorial care poate fi asociat cu alte Apistogramme (de exemplu Apistogramma bitaeniata care este o specie similara, Apistogramma borellii, Apistogramma uaupesi, etc.), corydoras,Paracheirodon innesi, Lamprocheirodon axelroxi, tetre (caracide) si alti pesti care inoata la nivelul superior al acvariului. Un mascul trebuie tinut cu mai multe femele, toti formand un harem. Masculii sunt bataiosi in timpul sezonului de imperechere si pot ataca alti pesti din acvariu, chiar si pe femele (daca in acvariu avem un harem). Este bine sa avem in acvariu niste plante plutitoare pentru a difuza lumina si un substrat inchis la culoare. Acvariul trebuie sa fie bine plantat si sa aiba multe ascunzatori printre pietre, lemne si radacini. Apistogramma cacatuoides are nevoie frecvent de un schimb de apa partial cu apa proaspata, la fel ca ceilalti pesti crescuti in acvariu.

    Un alt peste foarte indragit este M. ramirezi, in general linistit, Ramirezi poate fi tinut intr-un acvariu comunitar, desi nu se recomanda. Totusi sunt extrem de agresivi fata de membrii de acelasi sex ai propriei specii. Se bat tot timpul, exemplarul dominant urmarindu-i neincetat pe ceilalti, in cel mai fericit caz rezultatul fiind inotatore distruse. Drept urmare se va tine doar o pereche intr-un bazin cu ascunzisuri, pentru ca femela sa scape de "atentiile" unui mascul supraexcitat, atunci cand ea nu poate depune. La depunere devin agresivi, dar de regula se linisrsc in cel mult doua zile, timp in care fie ei, fie ceilalti pesti mananca ponta. Pot fi tinuti cu Discus, cu rezerva ca apa este prea calda, scurtandu-se durata de viata, cu characidele mici sud-americane, cu Corydoras si Loriicariidele mai mici. Nu pot face fata celorlalte Cichlidae in disputele teritoriale, asa ca e bine sa fie evitate. Sunt incompatibili cu Ciprinidae-leprecum si cu pestii activi noaptea, care i-ar ucide prin stress acumulat,nelasandu-i sa doarma. La introducerea intr-un bazin comunitar trebuie sa se tina cont de spatiul vital al unai perechi de Ramirezi, si anume 30*40 cm. Bazinul comunitar ideal ar avea deci lungimea minima de 65 cm, latimea minima de 35, iar inaltimea de 45 cm.