Scufundarile, un mod inedit de a te relaxa

Scufundarile, un mod inedit de a te relaxa

    In stresul si incordarea zilelor noastre este absolut necesar ca din cand in cand sa evadam putin din cotidian, in acest sens unii aleg scufundarile. Scufundarile reprezinta o solutie pentru necesarul de evadare al tuturor si este la indemana oricui, nefiind foarte costisitoare deoarece minimul necesar este o pereche de ochelari, un snorkel si o pereche de labe, insa pentru cei ce vor sa patrunda mai adanc in lumea subacvatica, lucrurile stau putin diferit.
Exista mai multe tipuri de scufundari, cel mai simplu dintre acestea fiind snorkelingul, adica inotarea la suprafata apei, inotatorul fiind dotat cu o pereche de ochelari, un snorkel (tub pentru respirat) si o pereche de labe de inot, astfel inotatorul are,  si posibilitatea de a se scufunda pentru perioade scurte si la adancimi mici. Snorkelingul este o metoda ieftina de a aprecia frumusetea lumii acvatice, el se practica in apropiere de mal dar chiar si asa poate oferi mari satisfactii.
Scufundarile in adevaratul sens al cuvantului reprezinta explorarea lumii subacvatice cu ajutorul unui set SCUBA (en: self contained underwater breathing apparatus; ro: aparat autonom de respirat sub apa). Setul scuba poate diferi, existand mai multi producatori care, la fel ca in orice alta industrie se intrec in comercializarea unor dispositive cat mai performante, ergonomice si usoare etc.
In general scuba este alcatuit dintr-un dispozitiv de respirat, din labe, costum de inot, ochelari, greutati, toate acestea contribuie la buna desfasurare a activitatii acvatice.

1. Aparatul de respirat

    Cel mai intalnit dispozitiv de respirat sub apa este alcatuit dintr-un furtun, un regulator in doua trete, un mustiuc si un cilindru presurizat. Sistemul functioneaza eliberarea aerului din recipientul presurizat, in cantitati mici, prin intermediul regulatorului, aerul este trecut prin furtun, prin mustiuc si este inhalat de catre scufundator, apoi cand acesta expira, aerul este eliberat in apa si se pierde insa exista si dispositive care recircula aerul.
In cazul aparatului cu furtun simplu,  prima treapta a regulatorului reduce presiunea buteliei de la 200 bari, la aproximativ 10 bari peste nivelul presiunii ambientale. A doua treapta a acestuia, reduce si mai mult presiunea gazului, acesta putand fi inhalat de catre scufundator. Prima treapta are, de obicei cel puÅ£in o valva ce asigura de gaz la presiunea rezervorului, neredusa. Aceasta este conectata la manometrul scafandrului sau la calculator, in scopul de a arata cat de mult gaz ramane, pentru ca acesta sa poata stii cand trebuie sa isi incheie scufundarea.
Dispozitivele de respirat cu sistem de recirculare a aerului functioneaza prin reprocesarea aerului expirat, prin inlaturarea dioxidului de carbon si inlocuirea oxigenului folosit de scufundator, acestea au avantajul ca, pe langa faptul ca nu se elibereaza aer in apa, au o autonomie mai mare deoarece valorifica oxigenul expirat.

2. Ochelarii

    Datorita faptului ca apa este mai densa decat aerul, vizibilitatea este ingreunata deoarece, lumina care intra in cornee din apa se refracta foarte putin motiv pentru care persoanele cu miopie severa pot vedea mai bine sub apa, chiar si fara echipament precum ochelarii. Ochelarii rezolva problema vizibilitatii in apa prin crearea unui spatiu ce contine aer, in fata ochilor. Totusi, in apa marina, obiectele pot parea cu aproximativ 34% mai mari si cu 25% mai apropiate iar campul vizual este ingustat.
La adancimi mai mari, aceasta punga de aer creata de ochelari este supusa presiunii si ochelarii se vor strange pe fata, pentru a rezolva aceasta problema, scufundatorii trebuie sa expire periodic mici cantitati de aer pe nas, in caz contrar, acesta poate suferi unele traume.

3. Labele pentru inot

    Cu diferite designuri, toate au un singul rol, acela de a ajuta scufundatorii sa se deplaseze in apa, cu minim de efort, dislocand o mai mare cantitate de apa cu fiecare miscare de picior, decat fara ar fi dislozata fara utilizarea acestora.

4. Costumul

    Costumul de inot format din material sintetic, neopren este purtat pentru a asigura o oarecare izolatie, protectie si datorita faptului ca este fabricat din material cu densitate scazuta, acesta creste floratiblitatea, facand scufundatorul sa pluteasca. Pentru a remedia aceasta problema acesta va purta greutati.
Costumul clasic de neopren nu ofera o mare izolare insa costumul uscat din izopren (drysuit) asigura o mai mare izolare si este folosit in scufundarile in ape cu temperaturi sub 15ºC sau in ape cu temperaturi de peste 15ºC, in cazul scufundarilor de lunga durata.
Costumul pentru scufundari in ape reci trebuie sa acopere tot corpul, deci acesta va cuprinde si manusi, gluga si incaltaminte.

5. Greutatile

    Greutatile au rolul de a corecta flotabilitatea ridicata oferita de costum, acestea se poarta in general pe centura si sunt confectionate din plumb. Cantitatea de greutati folosite de scufundator este data de statura si greutatea scufundatorului, tipul de costum utilizat, temperatura si salinitatea apei. De obicei un scufundator poate purta intre 2 si 15 kg de greutati.
Renuntarea la greutati in mijlocul unei scufundari inseamna ca scufundatorul nu mai are control asupra adancimii si se va indrepta spre suprafata putand suferi mai multe leziuni provocate de schimbarea brusca de presiune.

    Riscurile asociate scufundarilor

    Primul risc asociat scufundarilor este riscul de leziuni datorate presiunii. O data cu adancimea, creste si presiunea, astfel corpul uman trebuie sa reziste acestei presiuni. Leziunile asociate presiunii se numesc barotraume si pot fi foarte dureroase sau chiar fatale, in cazurile severe acestea pot fi spargerea timpanului, leziuni ale plamanilor sau ale sinusurilor. Pentru a se evita aceste leziuni, scufundatorul trebuie sa egalizeze presiunea cu cea a apei pe masura ce se scufunda.
    Un alt risc important la care sunt supusi scufundatorii este raul de decompresie (sau decompression sickness), acesta are loc atunci cand gazele dizolvate la presiuni mari ies din solutie la presiuni mici.
Pentru a preveni acest risc, scufundatorii coboara in adancime calculat, cu 10m/minut si urmeaza un program bine stabilit.

    Narcoza azotului este un efect al respirarii aerului la adancimi mai mari de 30 metri, aceasta se manifesta prin aparitia ametelii, afecteaza capacitatea de gandire si de luare a deciziilor si stare de euforie. Ea poate fi prevenita prin limitarea scufundarii la o adancime la care presiunea partiala a azotului este mai mica decat valoarea limita.
    Hiperoxia este o stare asemanatoare unei crize epileptice. La scafandri autonomi ce respira aer comprimat folosind aparat autonom de respirat sub apa, criza hiperoxica poate apare numai daca adancimea de scufundare depaseste valoarea la care presiunea partiala a oxigenului este mai mare de 1,6 bar si durata expunerii este suficient de lungă. Scafandri recreationali trebuie să respecte limite de adancime si durată a scufundarii la care probabilitatea unei crize hiperoxice este nula.

    Dincolo de toate aceste riscuri, scufundarile sunt o experienta de neuitat, patrunderea intr-un mediu strain, admirarea pestilor si a altor vietati in mediul lor, unde se simt in sigurata este un mijloc uimitor de a petrece timpul liber, chiar si asa acest lucru trebuie realizat doar in compania unui profesionist, o persoana care sa cunoasca nu numai tehnicile de scufundare ci si zona in care se vor face scufundari.