Cichlidaele sudamericane
Cichlidaele in lume se gasesc pe mai multe continente, cele mai cunoscute sunt cele africane si sudamericane insa ele mai pot fi gasite si in America Centrala si cea de Nord, defapt chiar si in Europa se pot gasi cichlidae insa ele au fost eliberate sau au fost introduse accidental, spre exemplu Cichlasoma facetum.
In America de Sud au fost descries pana in present circa 300 de specii de cichlidae insa cercetatorii sunt de parere ca mai exista si alte specii ce asteapta sa fie descoperite, data fiind imensitatea padurilor amazoniene.
O mare parte din America de Sud este drenata de Amazon, in acest fluviu sau in afluentii sai se gaseste cea mai mare parte din cichlidele sudamericane. Datorita bogatiei raului in sedimente si datorita climatului tropical, aceasta zona este o zona foarte fertila, iar ca urmare atat padurile cat si ecosistemele acvatice sunt luxuriante. Spre deosebire de cichlidele africane, cele sudamericane isi desfasoara intreaga viata printre plante si de aceea este bine ca acestea sa fie prezente si in acvariu. In acvariu plantele ofera un sentiment de siguranta pastilor, astfel acestia vor avea un comportament mai apropiat se cel natural iar unele specii se folosesc de plante pe post de mediu de depunere a icrelor.
Ocupand o mare diversitate de habitate, cichlidele sudamericane se hranesc diferit unele de altele, desi majoritatea sunt omnivore, unele prefera sa isi petreaca timpul in apropierea suprafetei apei, hranindu-se in special cu insecte si mici nevertebrate acvatice, spre exemplu P. scalare si S. discus, iar altele prefera partea inferioara si mijlocie a coloanei de apa, la adapostul oferit de crencile si bustenii cazuti, unde vaneaza prin ambuscada orice peste, cum este cazul cichlidelor stiuca (pike cichlids, genul Crenicichla)
Cichlidele sudamericane pot fi considerate relativ pasnice sau moderat agresive, cele mai cunoscute specii sunt pasnice (fapt pentru care sunt foarte raspandite) si pot fi tinute in acvarii comunitare sau in mici grupuri, spre exemplu scalarii, serverum sau discusii. Speciile mai agresive de cichlidae americane necesita mai multa atentie in gasirea unor specii compatibile si de multe ori cea mai buna solutie este ca acestea sa fie tinute separate, printre astfel de specii se numara Aequidens rivulatus, cu un nume pe masura, Green terror (teroarea verde). Totusi nu putem generalize spundand ca toate speciile de cichlide sudamericane sunt, fie pasnice, fie agresive deoarece temperamental este o chestiune ce tine mai mult de natura fiecarei specii si de conditiile de viata.
Acvariul ciclidelor sudamericane
In primul rand cand ne gandim sa realizam un acvariu tematic, in acest caz, bazinul Amazonului, trebuie sa ne gandim la volum, acest acvariu nu poate fi mic, doar vorbim de Amazon. In general este recomandat ca acvariul sa aiba in jur de 200 litri insa cu cat este mai mare, cu atat pestii se vor simti mai bine, vor creste mai frumos, mai repede si mai armonios iar daca acvariul nu este suprapopulat, fiecare peste va avea necesarul sau de spatiu. Volumul acvariului se afla in stricta dependenta si cu specia si numarul de indivizi pe care ii dorim in acel acvariu, deci este bine sa avem deja in minte ce specie vom tine in acvariu pentru a vedea daca cerintele generale ale unui acvariu de cichlide sudamericane este in concordanta cu cerintele individuale ale speciei in cauza.
Apa acvariului este un alt aspect legat mai mult de cerintele speciei insa in general Amazonul prezinta o apa cu duritate mica, spre deosebire de Marile Lacuri Africane, unde apa era dura. Substratul ideal pentru un astfel de acvariu il reprezinta nisipul de rau, cu granulatie de maximum 2-3mm si pe alocuri mai pot exista cateva pietre din roca inerta care sa imite albia raului. Substratul natural, nisipul poate fi inlocuit cu succes cu substrat fertilizator, ce va ajuta la dezvoltarea plantelor fara a iesi foarte mult in evidenta.
Pentru a oferi pestilor un semntiment de siguranta si un mediu de depunere a icrelor este necesar ca acvariul sa prezinte colturi retrase, ascunzisuri si zone libere. Acestea pot fi realizate intr-o maniera naturala cu crengi, tratate in prealabil prin fierbere in saramura, pietre sau plante. Aceste elemente de decor sunt utile in special in cazurile cand in acvariu se intalnesc mai multe cichlide si care pot deveni agresive. In cazul speciilor mari de cichlide se recomanda ca obiectele de decor sa fie bine fixate deoarece acestea le pot muta. Nu toate cichlidele sudamericane pot fi tinute intr-un acvariu plantat, spre exemplu speciile mari pot manca plantele sau le pot dezradacina.
Printre cele mai cunoscute specii de cichlide sudamericane se numara scalarul (Pterophyllum scalare), discusul (Symphysodon sp) si oscarul (Astronotus ocelatus).
Scalarul este o specie foarte rezistenta, comuna si indragita datorita formei corpului sau, puternic comprimat lateral cu inotatoarele dorsala si anala puternic alungite, dand astfel pestelui o forma triunghiulara. Acesta traieste in ape linistite, fara curenti puternici, usor acide, cu un nivel al pH-ului situat intre 6,5 si 6,9 si moi, unde duritatea nu trebuie sa depaseasca1,2 astfel ca aceste conditii trebuie sa se regaseasca si in acvariu. Pentru a se indeplini aceste conditii trebuiesc realizate schimbari partiale de apa frecvente, pestii trebuiesc hraniti in cantitati mici si des, nu in cantitati mari o singura data si nu in ultimul rand trebuie avut in vedere ca filtrul sa nu creeze un curent prea puternic. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, pestii vor refuza hrana si se vor retrage in colturi linistite. Desi sunt considerati o specie rezistenta, scalarii sunt predispusi la o serie de boli precum grisul sau Exophthalmia.
Discusul este de cele mai multe ori urmatoarea alegere a celor indragostiti de scalari, fiind oarecum asemanatori in privinta comprimarii. Spre deosebire de scalar discusul nu are inotatoarele alungite, fapt ce face ca corpul sau sa aiba o forma ovoidala, de unde si denumirea de “discus”. Acesti pesti sunt mai timizi decat scalarii, de aceea se recomanda sa fie tinuti in mici grupuri de 6-8 indivizi sau mai mult acolo unde spatiul permite, o alta metoda de a face ca pestii sa prinda incredere este aceea de a tine in acvariu alti pesti, mai mici si mai activi, precum Characidaele. Denumirea generica de discus se aplica intregului gen, insa exista doua specii diferite de discusi, Symphysodon discus si Symphysodon aequifaciatus. Prima specie are doua subspecii, S. discus discus si S. discus willischwartzi iar a doua are trei, S. aequifaciatus aequifaciatus, S. aequifaciatus axelrodi si S. aequifaciatus haraldi. Aceasta apropiere genetica a facut posibila reproducerea intre subspecii, iar in acvaristica acest lucru a fost exploatat iar in momentul de fata sunt nenumarate varietati de discus, care mai de care mai colorate sau mai mari.
Oscarii, Astronotus ocelatus reprezinta o alta specie foarte comuna in acvaristica, aceasta traieste de asemenea in ape slab acide, cu pH-ul cuprins intre 6.5-7.0, la o temperatura de 20-26ºC. Aceasta specie este una din cele mai putin pasnice, iar din aceasta cauza se recomanda acvariile specifice. Daca totusi vrem sa-i asociem cu alti pesti in acelasi acvariu, se impaca bine cu Scalarii si cu Ciclasoma festivus. In acvariu se vor pune plante mari cu radacini puternice, care vor fi plantate sau in ghivece sau daca le plantam in nisip, la radacina vom pune o gramajoara de pietre. La suprafata apei are nevoie de plante plutitoare ca Ceratopteris. Inmultirea selectiva si incrucisarile au facut ca si aceasta specie sa prezinte unele varietati printre care Red Oscar, Tiger Oscar, Tiger Oscar Albino, Oscar lemon si Oscar longfin sau voalat.
