Introducere in lumea Cichlidaelor

    Cichlidae este una dintre cele mai cunoscute familii de pesti de acvariu, ea este si una dintre cele mai mari familii de pesti din lume avand peste 1300 de specii, de fapt in fiecare zi se descopera sau se descriu noi specii in asa fel incat totalul acestora variatza tot timpul dar se estimeaza ca ar fi cuprins undeva intre 1300 si 3000 de specii.
Famlia este foarte diversa si cuprinde specii de diferite forme si culori, de la speciile puternic aplatizate lateral, precum discusii, la cei triunghiulari, precum scalarii si la cei  robusti precum speciile de Cichlasoma. Familia cichlidelor cuprinde toate speciile, indiferent de forma si culori, de talie sau de de regiune, care insa, prezinta oasele faringelui inferior sudate si pe suprafata caruia se gasesc formatiuni similare dintilor. Aceasta adaptare ii ajuta sa foloseasca faringele ca pe o a doua pereche de falci si astfel se pot hrani cu o larga gama de organisme, iar din aceasta cauza, ei s-au specializat si de aceea sunt atat de diversi.
Cichlidaele se gasesc in libertate in aproape toata zona tropicala a globului, in apa dulce sau chiar salmastra din Africa, America de Nord, America Centrala, America de Sud si Asia.
    De obicei in acvaristica Cichlidaele sunt impartite in trei mari categorii dupa cum urmeaza:

1) Cichlidae africane:
-Malawi;
-Tanganyika;
-Victoria;
-Celelalte Cichlidae africane;

2) Cichlide din America Centrala si de Nord;

3) Cichlide din America de Sud.

Din aceste Cichlidae, cele mai indragite sunt cele Africane corespunzatoare lacurilor, interesant este ca aceste lacuri prezinta o uimitoare diversitate de specii de cichlidae, in fiecare lac pot fi mai multe sute de specii ( Malawi-1000; Tanganyika- 250; Victoria- 300), dupa cum am mentionat si mai devreme, aceste specii sunt bine adaptate pentru nisa lor ecologica iar orice mic dezechilibru poate duce la un dezastru. Spre exemplu in anii ’50 a fost introdus in Lacul Victoria, bibanul de Nil (Lates niloticus) in scopuri piscicole, insa aceste peste era mult mai mare decat speciile de cichlide si crestea foarte usor hranindu-se cu acestea. Dupa cca 50 ani, numarul cichlidaelor a scazut, deci sursa de hrana pentru bibani s-a diminuat, ca rezultat bibanii sunt tot la fel de multi insa sunt mai mici si mai piperniciti fata de cei prinsi in acest lac in anii 60-70. Mai mult decat atat impactul produs de introducerea bibanului de Nil a avut efecte atat ecologice deoarece se crede ca a dus la disparitia a peste 30 de specii endemice de Cichlide iar acum se revad efectele impactului social deoarece intregi comunitati s-au dezvoltat pe malurile lacului traind exclusiv de pe urma pescuitului (in special a bibanului de Nil) iar acum acestia nu mai pot pescui suficient pentru a isi intretine familiile.
Tot aceasta adaptare la mediu face ca unele Cichlidae sa fie mai greu de intretinut in acvariu decat altele, fiind mai “pretentioase” sau talia insasi poate fi un impediment, stiindu-se ca specii precum Boulengerochromis microlepis pot ajunge chiar si la 100 cm lungime.
Cichlidaele pitice, uneori tratate ca o categorie aparte alaturi ce dele africane, americane si sudamericane se remarca prin talie, acestea avand in general in jur de 3-4 cm lungime. Aceste cichlide pitice sunt foarte indragite de catre acvaristi deoarece nu necesita acvarii foarte mari si nu sunt dificil de intretinut. Cichlidaele pitice sunt in cea mai mare parte originare din America de Sud iar pentru acestea sunt representative speciile de Apistogramma sp.

Multe specii de Cichlidae sunt vegetariene si se hranesc cu alge si plante insa si cu animale mici precum nevertebratele acvatice dar acestea ocupa o pondere mica a dietei lor. Alte specii sunt detritivore si se hranesc cu materie organica de toate felurile, printre aceste specii amintim speciile genului Tillapia. In cele din urma sunt Cichlidaele ce sunt predatoare, acestea mananca putin sau chiar deloc materie vegetala. Acestia sunt fie generalisti, care vor manca aproape orice animal suficient de mic pentru a il putea manca, cum este scalarul sau specialist, ce se hranesc doar cu un anumit tip de hrana, Trematocranus de exemplu se hraneste doar cu melci iar Pungu maclareni este specializat in hranirea cu spongieri.

Mai multe specii de Cichlidae se hranesc cu alti pesti, le numim specii piscivore,  Crenicichla si Rhamphochromis spre exemplu, doua specii cu metode diferite de capturare a prazii, prima specie este un predator de ambuscada, care asteapta ca prada sa se apropie inainte de a se repezi, iar cea de-a doua este predator liber ce isi urmareste prada. Un alt obicei ciudat de hranire este acela al genului Caprichromis ce se hraneste cu icre sau cu puii altor specii, s-a observat ca acesta se izbeste uneori de gura pestilor ce isi incubeaza icrele sau isi protejeaza puii in gura pentru a ii forta sa ii scoata afara, dupa care ii consuma. O alta categorie trofica a cichlidelor este cea a speciilor ce se hranesc cu solzi sau inotatoarele altor pesti aceste specii apartin genurilor Corematodus, Docimodus evelynae, Plecodus, Perissodus, si  Genyochromis.

Ca si hranirea, reproducerea Cichlidelor este foarte variata, fiecare specie adoptand cea mai buna solutie de a se asigura ca un procent cat mai mare din pui va supravietui. Toate speciile de Cichlidae se inmultesc prin depunerea icrelor si toate manifesta o anumita forma de grija parentala, mai puternica sau nu.
Unele specii de cichlidae ingrijesc puii la comun, adundand mai multe ponte de diferite varste ale mai multor perechi monogame. Acest comportament poate fi observat la speciile de Amphilophus citrinellus, Etroplus suratensis si Tilapia rendalli, iar un comportament asemanator poate fi observat la Neolamprologus brichardi, unde, nu numai perechea se ingrijeste de bunastarea builor, ci si exemplarele juvenile.
Unele specii de Cichlide chiar isi hranesc puii in primele zile cu o substanta mucoasa pe care o sercreta glandele din piele, dintre specii cu astfel de comportament amintim Symphysodon sp, Uaru sp., Etroplus sp.

Indiferent cum aleg sa se ingrijeasca de pui, la Cichlidae, grija parentala se manifesta prin una din cele patru mari categorii:

-depunatori pe substrat sau in locuri neadapostite; Acesti pesti depun icrele pe pietre, crengi, frunze iar dupa depunere se ocupa de paza si curatirea icrelor. Dintre exemple amintim: Pterophyllum, Symphysodon spp

-depunatori in locuri adapostite; Aceste specii prefera adapostul unor mici crevase, pesteri, scorburi sau chiar cochilii de melci abandonate pentru a isi depune ponta. Dupa depunere se ocupa de ingrijirea icrelor si de pazirea zonei. Printre exemple se numara Pelvicachromis sp., Archocentrus sp si Apistogramma sp;

-depunatori in cavitatea bucala:

a) ce isi incubeaza icrele in cavitatea bucala (ovophile)- aceste specii ridica icrele si le pastraza in gura imediat ce ele au fost depuse, acestea le pastreaza pana dupa eclozare oferind adapost si larvelor pentru cateva saptamani. Dintre exemple amintim: Maylandia, Pseudotropheus si Tropheus sp.

b) ce isi apara larvele puilor in cavitatea bucala (larvophile)- aceste specii depun icrele la adapostul unei crevase sau chiar pe substrat si ridica larvele dupa eclozare in gura pentru a le proteja. Speciile ce practica aceasta metoda sunt specii din genurile Geophagus Aequidens, Gymnogeophagus si Satanoperca;
 Aceasta varietate de tipuri de hrana si de metode diferite de a procura hrana cat si de reproducere a ajutat ca Cichlidaele sa poata ocupa o gama larga de habitate si de nise ecologice.

    Cichlidale sunt diverse, uimitoare, colorate si usor de intretinut si deci nu este de mirare ca cichlidale sunt cei mai comuni pesti din acvaristica.